Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 30 august 2007, avocata Ghinescu Elodia Marilena a dispărut fără urmă din Braşov. În baza probele descoperite în cauză, anchetatorii au stabilit că Elodia a fost ucisă de soţul ei, Cristian Cioacă, care a ascuns apoi cadavrul, încercând să disimuleze crima într-o banală dispariţie.
La 30 ianuarie 2013, procurorii Parchetului General l-au trimis în judecată pe Cristian Cioacă, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat şi profanare de morminte. La 2 iulie, Tribunalul Argeş l-a condamnat pe inculpat la 22 de ani de închisoare. Decizia a fost atacată, iar dosarul e acum la Curtea de Apel Piteşti, următorul termen al procesului fiind luni, 30 septembrie.
Deşi, luni la rând, anchetatorii au efectuat numeroase căutări, pe raza mai multor judeţe, prin râpe, păduri, lacuri, clădiri dezafectate, trupul neînsufleţit al Elodiei nu a putut fi găsit. Lipsa cadavrului însufleţeşte imaginaţia celor care susţin că Elodia este în viaţă, iar în spaţiu public au apărut tot felul de teorii care acreditează această idee.
Teoria 1 – Interpol nu a căutat-o cum trebuie
Răspunzând unei adrese pe care Jurnalul Naţional a înaintat-o în februarie 2008 Biroului Naţional Interpol – România, directorul general de atunci, chestor de poliţie Mihai Stoica, preciza că “Ghinescu Elodia Marilena, născută la data de 27.09.1968, a fost dată în urmărire internaţională prin Interpol, ca persoană dispărută, la 26.09.2007. Datele de identitate, fotografia şi semnalmentele acesteia au fost difuzate în cele 186 state membre Interpol, pentru măsurile specifice de căutare. În cazul localizării, omologii din străinătate vor informa Biroul Naţional Interpol Bucureşti”. Figurând ca persoană dispărută, conform procedurilor Interpol, Elodia a fost dată în urmărire internaţională prin notiţă cu cod galben.
Apărarea lui Cristian Cioacă susţine că Elodia ar fi trebuit căutată “în materia «criminal mater»”. Adică, prin notiţă cu cod roşu, aşa cum sunt căutaţi infractorii periculoşi. Interpol nu este însă o agenţie de detectivi particulari, care să lucreze după preferinţele clientului, iar încadrarea într-o anumită categorie – wanted persons/missing persons - trebuie justificată, cu documente care să ateste gradul de periculozitate al persoanei respective.
Apărarea lui Cristian Cioacă susţine şi că la dosarul aflat pe masa instanţei ar exista dovezi că Elodia este ieşită din ţară. “În “Fişa Urmăritului” depusă la dosarul penal”, precizează Cristian Cioacă într-un memoriu, “există menţiunea «Figurează ieşit din ţară». (...) Există un înscris anexă al fişei urmăritului ce cuprinde menţiunile: «Solicitarea UI (n.r. – urmăririi internaţionale) 132639/26.09.2007 Informaţii: se deţin date despre aceasta că ar fi plecată în străinătate. La data dispariţiei avea asupra sa paşaportul. Anterior dispariţiei a avut dese plecări în străinătate (Paris, Veneţia, Dubai, etc.), atât în interes personal, cât şi profesional.»”
Dispariţia Elodiei Ghinescu a fost sesizată la poliţie, în data de 5 septembrie 2007, de soţul ei, Cristian Cioacă, printr-o declaraţie în care el prezenta propria versiune. Difuziunea prin Interpol din 26 septembrie 2007 a respectat însă adevărul juridic stabilit în baza probelor existente până la acea dată. Jurnalul Naţional vă prezintă, în exclusivitate, conţinutul acestui mesaj de difuziune:
“Circumsatanţele dispariţiei: la 05.09.2007, soţul său s-a prezentat la Poliţia din Braşov şi a declarat că soţia sa a dispărut de la domiciliul conjugal în 30.08.2007, în jurul orelor 8:00, după o ceartă şi, de la această dată, nu s-a mai întors. S-a emis ipoteza că sus-numita ar putea fi victima unei infracţiuni (probabil omor), dar până în prezent poliţia noastră nu a putut să obţină nicio informaţie în acest sens. Sus-numita nu a putut fi găsită pe teritoriul ţării noastre. Conform verificărilor făcute de poliţia noastră, a rezultat că sus-numita a efectuat, anterior (n.r. – dispariţiei), mai multe călătorii în străinătate: Paris/Franţa, Veneţia/Italia, Dubai / Emiratele Arabe Unite, dar de fiecare dată ea s-a întors la domiciliul său după o săptămână. Ea nu a părăsit niciodată domiciliul său fără să-şi anunţe soţul sau mama. Ultimul voiaj a fost făcut în perioada 18-26.08.2007 în Dubai.
Nu s-a putut stabili ce haine purta la data dispariţiei. Soţul său a constatat după dispariţie absenţa unei genţi de călătorie de culoare maro, a mai multor haine ale sus-numitei, a circa 1.800 de euro, bijuterii personale ale soţiei sale şi documentele sale de identitate.
În cazul localizării sus-numitei, vă rugăm să ne informaţi imediat şi să solicitaţi sus-numitei acordul ca adresa sa să fie comunicată soţului său şi, de asemenea, serviciilor noastre de poliţie.
Vă rugăm, de asemenea, să verificaţi registrele de la frontieră, fişele persoanelor/cadavrelor cu identitate necunoscută descoperite în ţările voastre.”
Teoria 2: Interpol a găsit-o şi nu vrea să spună
Finalul notiţei prin care Elodia a fost dată în urmărire internaţională este extrem de important: în cazul în care ar fi fost localizată, Elodiei i s-ar fi cerut acordul pentru comunicarea adresei, şi nu a faptului că a fost depistată. Identificarea persoanei căutate prin Interpol se comunică imediat ţării solicitante, însă comunicarea adresei presupune respectarea unor reguli privind protecţia datelor cu caracter personal. Recent, în spaţiul public a apărut teoria conform căreia în 2010 Elodia nu mai figura în baza de date Interpol. De unde rezultă, susţine cel care a lansat teoria, “că Elodia era în viaţă. Identitatea primară a unei persoane este confirmată în urma unei discuţii faţă în faţă cu ea. Deci, în acest caz, ofiţerii Interpol au stat cu ea de vorbă, iar ea a recunoscut cine este”.
În realitate, identificarea unei persoane căutate prin Interpol presupune mai mult decât o discuţie la o cafea. Revocarea urmăririi (naţionale/internaţionale) se face doar de către poliţia statului care a solicitat luarea acestei măsuri, în două situaţii distincte: persoana căutată este găsită (vie sau moartă) sau este declarată moartă pe cale judecătorească. În 2010, dar şi în 2011, Elodia figura încă în baza de date Interpol. La 27 septembrie 2012, Biroul Naţional Interpol – România a răspuns unei solicitări venite din partea Jurnalului Naţional.
Jurnalul Naţional: Vă rugăm să ne comunicaţi data la care a fost revocată urmărirea internaţională a dispărutei Ghinescu Elodia Marinela (născută la data de 27.09.1968, dispărută la data de 30.08.2007 şi dată în urmărire internaţională prin Interpol la 26.09.2007), dar şi motivele ce au stat la baza acestei revocări
Biroul Naţional Interpol – România: Măsurile de căutare pe plan internaţional, ca persoană dispărută, a celei la care faceţi referire în solicitare, au fost revocate la data de 29.02.2012. Acest fapt a fost dispus ca urmare a înregistrării decesului acesteia, printr-un act administrativ, emis de Primăria Municipiului Câmpulung – Serviciul de Stare Civilă (n.r. – prin sentinţa civilă nr. 13072 din 08.11.2011 a Judecătoriei Braşov, Elodia a fost declarată moartă, pe cale judecătorească).
Jurnalul Naţional: În perioada în care Ghinescu Elodia Marilena s-a aflat în urmărire internaţională, a fost primită vreo informaţie referitoare la ea?
Biroul Naţional Interpol – România: În perioada 26.09.2007 - 29.02.2012, prin activităţile specifice derulate, s-a solicitat tuturor ţărilor membre Interpol dispunerea măsurilor necesare în vederea localizării persoanei urmărite. Prin informările transmise, structurile specializate din străinătate au comunicat faptul că verificările efectuate nu au condus la depistarea persoanei în cauză.
Jurnalul Naţional: Există, în acest dosar, vreo notificare în care să se precizeze că “persoana urmărită nu doreşte să se furnizeze date despre ea”?
Biroul Naţional Interpol – România: Nu există o astfel de notificare.
Teoria 3: Martorii care a văzut-o în BMW-ul negru
Recent, în spaţiul public a apărut şi un “martor-cheie” care susţine că ar fi văzut-o pe Elodia în viaţă, după dispariţie. Şi, deşi declaraţia lui ar avea valoare juridică doar dacă ea ar fi făcută în faţa instanţei, Marian Deteşan a acceptat să apară într-o emisiune televizată, alături de avocata lui Cristian Cioacă, pentru a povesti cum a văzut-o pe Elodia în dimineaţa zilei de 30 august 2007. Martorul e nou, povestea e însă veche...
În octombrie 2007, alţi doi martori (Ronald Mustaţă, intervievat de Jurnalul National chiar în acele zile, şi o femeie, a cărei identitate o vom proteja, ea urmând să fie audiată luni, în instanţă) susţineau acelaşi lucru: că ar fi văzut-o pe Elodia, “într-un BMW negru, însoţită de doi bărbaţi”. Mai nou, Marian Deteşan susţine şi el acelaşi lucru. Deşi asemănătoare, declaraţiilor lor diferă în amănuntele semnificative: descrierea Elodiei.
Ronald Mustaţă (n.r. – numele, cel mai probabil, nu este unul real, identitatea acestui martor neputând fi stabilită de către anchetatori) şi Marian Deteşan spun că ar fi văzut-o pe Elodia în dimineaţa zilei de 30 august 2007 (“între 8:00 şi 9:00” – Ronald Mustaţă, “la 9:30” – Marian Deteşan) în faţa hotelului Aro din Braşov. Niciunul dintre ei nu o văzuse vreodată pe Elodia în realitate, ambii “recunoscând-o” din pozele difuzate de OTV. “Recunoaşterea” a fost făcută după o lună şi ceva de la întâlnire (Ronald Mustaţă), respectiv, o perioadă neprecizată de timp (Marian Deteşan).
Marian Deteşan spune că, în dimineaţa de 30 august 2007, Elodia era îmbrăcată într-o fustă gri şi un trenci negru; Ronald Mustaţă susţine că ea purta “un costum negru de stofă. Fustă, haină.” Deteşan declară, în emisiunea televizată, că Elodia avea “părul negru, tuns la spate în triunghi”, în vreme ce Mustaţă spune că “părul era şaten, ondulat un pic”. Deteşan susţine că Elodia avea asupra ei “o geantă cu acte” (n.r. - ?!), în vreme ce Mustaţă declară că femeia văzută de el nu avea nicio geantă.
În 9 octombrie 2007, Ronald Mustaţă declara pentru Jurnalul Naţional că, deşi nu o cunoscuse niciodată pe Elodia, şi-a dat seama, ulterior, că a văzut-o în acea dimineaţă, “după pozele de la televizor. După pozele pe care le-am văzut la Dan Diaconescu, normal că era ea”. Atunci când reporterul l-a întreabat dacă va depune mărturie, ca martor, Ronald Mustaţă a devenit prudent: “nu pot să jur pe Biblie că era ea. De unde ştiu eu că era ea? Eu poate am confundat-o, că imaginea, poza... Dacă nu era ea? (...) Poate să fie şi alte persoane, eu nu bag mâna-n foc că era ea.”
Declaraţiile date jurnaliştilor nu implică riscuri, din punct de vedere penal. Ronald sunase la OTV să anunţe că ar fi văzut-o pe Elodia, în dimineaţa zilei de 6 octombrie 2007. El a mărturisit, pentru Jurnalul Naţional, şi de ce a făcut acest gest: “mi s-a părut suspect, aşa, cu BMW-ul ăla... deci, primul care a trimis mesaj cu BMW-ul am fost eu, după care a apărut ce-au spus ăştia pe post, cu mesajele alea pe calculator. Şi-atunci eu am..., când am văzut şi pozele, că era exact gagica aia, şi dup’aia, când a fost treaba aia cu BMW-ul, am luat legătura: «da, dom’le, uite că v-am confirmat eu treaba cu BMW!»...”
“Treaba cu BMW-ul” era intens dezbătută la OTV pentru că Elodia pomenise, într-unul din mail-urile ei, despre o astfel de maşină. La sfârşitul lunii septembrie 2007, un hacker îi copiase toată corespondenţa de pe gmail, iar ea devenise subiect de dezbatere naţională. În ziua de 28 septembrie 2007, Elodia scria pe mail: “...mă duc... mă aşteaptă Nic... cică mă scoate în oraş ca să mă convingă că acum e mult mai available având un BMW seria 5 ..:))))... să vedem...”. Toată ţara s-a întrebat atunci “cine e Nic?” (n.r. - un coleg de-al Elodiei), dar, mai ales, “care e treaba cu BMW-ul?”.
În toamna lui 2007, “BMW-ul negru” din “serialul Elodia” de la OTV devenise la fel de faimos ca şi “ambulanţa neagră” din legenda cu traficul de organe. Toată lumea se jură că a văzut maşina, însă niciun martor nu e în stare să spună măcar o parte din numărul ei de înmatriculare.
“BMW-ul negru” apare şi-n povestea martorei care va fi audiată luni la Curtea de Apel Piteşti. Femeia susţine că ar fi văzut-o pe Elodia în acea maşină la Câmpulung, în octombrie 2007. În versiunea ei, dispăruta era îmbrăcată în blugi şi-o haină de piele şi era însoţită de doi bărbaţi (şi descrierea lor diferă, de la un martor la altul).
Sesizăm că în toate cele trei declaraţii apar un “BMW negru” şi doi bărbaţi. Despre BMW s-a vorbit la OTV înainte de apariţia martorilor. Apoi, în 6 octombrie 2007, Ronald Mustaţă a intrat în direct, prin telefon, la OTV, într-un moment de maximă audienţă, pomenind şi de cei “doi bărbaţi”. Femeia martor avea să vorbească despre ei în 10 octombrie 2007, iar Marian Deteşan - abia săptămâna trecută, la 6 ani de la eveniment.
Sunt credibile declaraţiile acestor martori? În timpul audierii unei persoane, întotdeauna trebuie să se ţină cont de distorsiunea involuntară a memoriei martorului, fie prin informaţiile post-eveniment la care a avut acces, fie prin modul în care i se cere acestuia reactualizarea evenimentului la care a asistat. S-a demonstrat că informaţiile post-eveniment false pot fi asimilate în scenariul evenimentului, denaturând astfel, prin mecanisme involuntare şi inconştiente, memoria pentru acel eveniment. Această asimilare este cu atât mai mare cu cât informaţia post-eveniment este mai discrepantă.
Pe de altă parte, acurateţea unei mărturii depinde, în mare măsură, de modul în care i se cere martorului să o realizeze: prin relatare liberă (povestirea evenimentului) sau prin întrebări. În cazul depoziţiei realizate prin întrebări sugestive, în declaraţia martorului apar mai multe erori decât în cazul expunerii libere a evenimentului. Cu alte cuvinte, martorului, prin informaţiile post-eveniment pe care le primeşte, dar şi prin modul de formulare a întrebărilor prin care i se cere reactualizarea evenimentului la care a asistat, îi poate fi influenţată hotărâtor acurateţea memoriei. E posibil ca această influenţă nici măcar să nu fie conştientizată de martor, el având certitudinea că informaţiile pe care le oferă sunt adevărate.
Teoria 4: telefonul din Suedia
O altă teorie conform căreia Elodia ar fi în viaţă este legată de telefonul pe care ea l-a primit din Suedia, în ziua de 29 august 2007. Nu este singura convorbire telefonică pe care Elodia a avut-o în acea zi, dar este unicul apel primit din străinătate. Numărul de pe care a fost apelată este unul de telefonie mobilă, iar convorbirea a durat 34 de secunde. Putea să aibă acest scurt dialog vreo legătură cu dispariţia ei? Pentru a afla semnificaţia acestui telefon, trebuie să stabilim contextul acelei zile.
În 29 august 2007, Elodia a ajuns la cabinetul de avocatură la ora 10:00. Apoi, de la 10:05 şi până la 10:18, ea l-a sunat de 5 ori pe mobil pe Cristian Cioacă (acesta se afla la Piteşti, la amanta la care rămăsese peste noapte). Elodia era într-o stare de nervozitate evidentă. Cea mai lungă discuţie dintre ea şi soţul ei a durat circa 6 minute. Timp în care, cel mai probabil, Elodia făcea reproşuri şi cerea explicaţii. Apoi, ea a sunat-o de două ori pe Ana-Maria E., sora lui Cristian Cioacă, cu care a vorbit 2 minute şi, respectiv, 15 minute. Era ora 10:39.
La 11:21, Elodia e sunată de N. Florin, un poliţist care avea, la vremea aceea, un proces pe rol la Judecătoria Braşov. Primul termen era la 11 septembrie 2007. Discuţia dintre Elodia şi N. Florin a durat 38 de secunde. Aşa cum avea să mărturisească ea însăşi în aceeaşi zi, avocata era mult prea afectată ca să se mai poată gândi la procese...
La ora 11:42, ea a primit acel telefon din Suedia, dat de pe o cartelă Vodafone. Convorbirea a durat 34 de secunde. Posibil să fi fost vreun client, vreun cetăţean care o suna atunci pentru prima oară sau, pur şi simplu, cineva care a greşit numărul de telefon...
În teoria că “fuga” Elodiei are legătură cu acest telefon, după această convorbire ea ar fi trebuit să se liniştească şi să fie preocupată doar de detaliile “plecării voluntare”.
Conform listingului însă, ea a rămas la fel de agitată şi s-a întoars imediat la preocuparea ei de bază din acea zi: la 12:20 îl sună iar pe Cristian Cioacă, pe celălalt număr de mobil al lui. Era 12:20. “Vorbesc” 15 secunde. La 12:46 e sunată de T. Victor (un alt client, care avea mai multe dosare pe rol la Tribunalul Braşov), iar convorbirea lor durează 34 de secunde.
La ora 13:21, Elodia îl sună pe I. Cristian, amantul ei aflat în Afganistan, cu care vorbeşte circa 2 minute. Căuta un “refugiu”. Nu l-a găsit. La 13:41 Elodia i-a trimis amantului următorul mail: “...da, am citit ce-ai scris... ce să zici şi tu... chestii drăguţe, chestii de acalmie... apreciez străduinţa, să ştii, baby... e frumos din partea ta...:) ...din nefericire eu sunt în aşa o stare de prostaţie încât nu mă pot aduna... nu pot scrie nimic... nu mă pot întâlni cu clienţii... simt nevoia să mă adun şi să îmi regrupez forţele... aş fi vrut să pot vorbi cu tine... aş fi vrut să vrei să vorbeşti cu mine... poate aşa mai respiram o gură de aer proaspăt... (...) aştept veşti de la tine... pupici...” E ultimul mail pe care ea avea să-l trimită amantului.
La 14:39, Elodia îl sună iar pe Cristian Cioacă şi vorbesc 47 de secunde, timp în care el îi spune, probabil, că e în drum spre Braşov şi că va veni la cabinetul de avocatură. Elodia îi spune Emiliei N., asistenta ei, să plece acasă. Din derularea evenimentelor petrecute în prima parte a acelei zile rezultă “importanţa” pe care Elodia a dat-o telefonului primit din Suedia.
Sunt patru din teoriile care susţin că Elodia a dispărut de bună voie şi e încă în viaţă. Dacă ar fi trăit, avocata ar fi împlinit astăzi 45 de ani. Mama ei, pe care o vizita la fiecare zi aniversară, va merge în această zi la cimitirul din Cândeşti, acolo unde, pe crucea ce străjuieşte cavoul familiei, a fost trecut şi numele Elodiei.
Mâine, mama şi fratele avocatei dispărute vor face un parastas pentru pomenirea sufletului Elodiei.
