Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fostul premier Emil Boc se dovedește a fi un discipol reușit al lui Traian Băsescu și-n relația cu mafia asfaltului. După legăturile cu turcii de la Kiat de la care a luat șpaga Apostu și s-a dus la închisoare, cu regele asfaltului din Banat, Georgică Cornu, cu oamenii lui Ioan Rus de la Napoca Construcții, iese la lumină o afacere extrem de suspectă dată cu dedicație firmei Euroconstruct, a prietenilor lui Cocoș: depozitul de deșeuri de la Moldovenești. Documente de la câteva instituții vin să arunce în aer acest contract de peste 70 de milioane de euro.
În 16 iunie 2009, CNADNR încheia un contract în regim de urgență cu firma regilor asfaltului de la Golden Blitz pentru „eliberarea de materiale periculoase (HCH)” a secțiunii 2B, km 10+500, din Autostrada Transilvania. Cât de mare a fost urgența o arată documente ieșite la lumină de la Cluj, acolo unde mai multe instituții ale statului, printre care Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Inspectoratul de Stat în Construcții, verifică modul în care fostul președinte al Consiliului Județean, Alin Tișe, a eliberat autorizația de urgență pentru Euroconstruct și partenerii săi, Uni-Recycling SRL, Setcar SA, I&C Transilvania Construcții SRL și Minesa&ICPM SA. Surse oficiale spun că și DNA are în curs un dosar „Moldovenești”.
La solicitarea Ministerului Mediului, în luna februarie a acestui an, ISC a ridicat de la Consiliul Județean autorizația și actele care au stat la baza emiterii acesteia. Documentul semnat de Tișe vizează „Eliberarea amplasamentului de materiale pericu¬loase (HCH) de pe secțiunea 2B, km 10+500, Autostrada Brașov-Cluj-Borș/ Intervenție de primă urgență”. Valoarea contractului este de 16.250.000 euro fără TVA. Autorizația este însoțită de un certificat de urbanism pentru amplasarea unui depozit provizoriu în local itatea Moldovenești, pe terenul numit „Dosul dealului”, de Acordul de Mediu care se referă la locul numit “Fața dealului” și de două hotărâri ale Comitetului pentru Situații de Urgență Cluj: una din martie 2009 prevede amplasarea depozitului în Vatra Carierei Bădeni și una din 25 mai 2009, care-l mută la „Fața dealului”.
Urgența era de la vârful Guvernului
Urgența venea însă de la Guvern. Actele arată că pe 8 mai 2009, asocierea celor de la Euroconstruct fusese împuternicită ca, în numele CNADNR, prin semnătura Dorinei Tiron, omul de încredere al lui Radu Berceanu, să ridice toate documentațiile pentru obținerea avizelor și autori¬zațiilor necesare proiectului, pentru ca abia pe 16 iunie să semneze contractul. Actele ridicate de ISC dovedesc că după emiterea autoriza¬ției de urgență n-a mai venit și proiectul de execuție a lucrărilor, o primă dovadă că urgența era doar inventată pentru a atribui rapid contractul găștii lui Cocoș. Depozitul de HCH de la Turda nu a fost observat de nici atunci când ONG-urile de mediu au cerut sprijin pentru mutarea lor şi au semnalat toxicitatea acestor substanţe. cei care au întocmit studiul de fezabilitate și nu a reprezentat o problemă
Un document din 2002 lămurește însă pe deplin situația. Într-un răspuns dat de ministrul Mediului, Petru Lificiu, la interpelarea deputatului Damian Brudașcu, se arată că de la fosta Uzină Chimică Turda au fost depozitate necontrolat în zonă, în șase amplasamente, circa 60.000 de tone de deșeuri pentru care s-a decis construirea unui depozit securizat care urma să coste 1,1 miliarde de dolari. Banii (35 miliarde de lei vechi) fuseseră solicitați din fondul de rezervă al Guvernului. Studiul de prefezabilitate fusese întocmit de SC MINESA SA Cluj-Napoca.
Ca atare, ceea ce a descoperit Boc în 2009 și faptul că a purces urgent la rezolvarea situației, pentru a nu sta în loc autostrada și antreprenorul să nu amenințe cu penalizări, erau știute din 2002 cel puțin.
De la 100 de tone se ajunge la 20.000 de tone
Și mai interesantă este continuarea finanțării primite de Euroconstruct. După doar două luni de la semnare, contractul este majorat cu încă opt mili¬oane de euro fără TVA, întrucât s-ar fi descoperit că, pe lângă hexaclor, mai sunt și 20.000 de tone de clorură de mercur. „Știam că acolo e doar lindan sau hexaclor, nu și clorură de mercur. Am făcut analizele substanței descoperite, apoi am notificat CNADNR. Vă confirm că am cerut suplimentarea costurilor, că doar nu era să le suport de la mine din buzunar”, a declarat în presă Dan Besciu, patronul Euroconstruct. Surpriză! Besciu a primit contractul în asociere chiar cu MINESA, cea care a făcut studiul din 2002. Or, în acesta se arată clar că erau cunoscute și alte deșeuri periculoase, numai că în cantități infinit mai mici decât cele plătite de Guvern lui Besciu. Aceeași MINESA în 2002 găsește 100 de tone de alte deșeuri (mercur, rodanură de potasiu și acrilat de metil), pentru ca în 2009 să umfle de 200 de ori cantitățile? Iar Guvernul, care avea studiul din 2002, să plătească fără să conteste? Și toate acestea să fie o chestiune curată și legală?
Ulterior, încă 36.033.105,45 euro, fără TVA, au fost obți¬nuți de Euroconstruct de la Guvern pe motiv de creștere a cantităților descoperite, în final contractul ajungând, cu TVA cu tot, la peste 70 de milioane de euro.
Interzis accesul la informații și pentru primar
Contractul pentru Moldovenești prevedea neutralizarea reziduurilor chimice la o uzină specială de tratare din Germania. Au trecut de atunci șase ani. Directiva Consiliului Uniunii Europene 1.999/31/CEE din 26.04.1991, privind depozitele de deșeuri, și Regulamentul Comisiei Europene nr. 850/2004 prevăd că deșeurile nu pot fi stocate temporar mai mult de trei ani. În România, HG 349/2005, privind depozitarea deșeurilor, prevede că perioada maximă admisă pentru depozitarea deșeurilor este de un an, iar Codul Penal sancționează cu închisoarea de la 5 la 10 ani punerea în pericol a mai multor persoane din cauza deșeurilor. În aceste condiții, ce se întâmplă la Moldovenești este un mister chiar și pentru primarul Ioan Zeng, care a vrut să vadă unde sunt transportate deșeurile ridicate de pe teritoriul comunei sale. „Am încercat să intru pe platforma de la Moldovenești, dar nu am fost lăsat. Mi s-a spus că e proprietate privată și că n-am ce să caut acolo. Nu știu dacă a fost vorba despre deșeuri periculoase sau despre simplu balast. Un lucru știut, că și acum mai avem o îngrădire pe o suprafață care se prespune că e contaminată, dar acest lucru nu împiedică autostrada să funcționeze fără probleme”, a declarat acesta.
Mai grav, surse oficiale spun că singura autorizație obținută pentru acest depozit este cea de urgență din 2009, în rest, în cei șase ani, platforma funcționând fără o autorizare completă, inclusiv de mediu.
Constructorii „de casă”
După patronarea marelui jaf de la ANRP prin adoptarea actelor normative care au permis golirea vistieriei rapid de către mafia lui Cocoș, în caz că CEDO adopta o hotărâre-pilot în privința României, Emil Boc este foarte bine conectat și la clientela de asfaltatori a PDL și nu numai, a se vedea mafia de la Cluj cu rețeaua de firme cu oamenii-paravan ai lui Ioan Rus și cu ginerele lui Rus însuși care primește autorizații spectaculoase de la Primăria condusă de Boc în persoană. Pentru ce nu face cu mâna lui, Boc îl are ca ajutor pe finul său, Alin Tișe.
Ancheta DNA în dosarul lui Horia Uioreanu arată cum a fost atribuit de către Consiliul Județean condus de Tișe un contract de circa 60 de milioane de euro pentru Centrul de Management Integrat al Deșeurilor firmei lui Georgică Cornu, supranumit ,,regele asfaltului din Banat” și asfaltatorul de casă al lui Falcă, pentru ca acesta să dreneze banii, apoi să intre în insolvență. Procurorii scriu că atunci contractul a ,,glisat” către firmele controlate de Ioan Bene, paravanul lui Rus.
Experiența lui Boc în relația cu banul public scurs către constructorii-clientelă este mult mai veche. Edilul Clujului este cel care i-a împrumutat pe turcii de la Kiat și King Industries de la Liviu Negoiță, i-a dus la Cluj, i-a băgat în borcanul cu contracte publice, apoi doar Sorin Apostu a stat în închisoare pentru șpăgile de la ei, iar Boc a rămas doar cu telenovela ursulețului de pluș pe care l-a plimbat prin București pe urmele doamnei Liliana Călin, partenera turcilor în cele două firme.
