Săraca regie nucleară cu directori bogaţi. Vezi cum şefii fac profit din pagubă în interes personal

Zicea o stire, de curand, ca tiganii din Strehaia au vandut termocentra­lei Halanga vreo 40.000 de tone de pa­mant pe post de carbune. Si asta se intampla prin vara lui 2007. In stire n-am citit nimic despre sefii termocentralei de la acea vreme, in mod fa­tis complici ai excrocilor.

Si condu­ce­rea Politiei Mehedinti s-a multumit sa defileze cu 100 de mascati prin ti­ga­nie, sa salte patru hapciupalii care nici macar n-au mai fost arestati. Nici o curiozitate pentru hotiile care se pe­trec azi, sub nasul lor, pentru fir­me­le agreate de directie si/sau de liderii sindicali care aprovizioneaza termocentrala in conditii oneroase. Va vom satisface noi curiozitatea, dezvaluind un crampei din sobolaniile care se pe­trec la Agentia Autonoma pentru Ac­ti­vitati Nucleare, a carei parte compo­nen­ta este Termocentrala Halanga.

Amintita regie este compusa din patru institutii distincte: Fabrica de apa grea, care produce 'supa de deuteriu' indispensabila centralei nu­clea­re de la Cernavoda; Termocentrala de la Halanga, care alimenteaza cu abur uzina de apa grea si in­cal­zes­te, totodata, orasul Drobeta Tur­nu-Severin; Institutul de Cercetari de la Pitesti si cel de fizica atomica de la Magurele. Fiecare dintre sucursalele Regiei e condusa de cate un director, iar peste toti troneaza directorul cel mare, Adrian Olaru.
Vom lasa deoparte cele doua ins­ti­tute, ca nu se cuvine sa-i amestecam pe repectabilii savanti care lucreaza acolo in ciorba tiganilor de la Strehaia si a directorilor de la Drobeta.

Cum se face profit din paguba
La Drobeta, bataia pestelui e in jurul termocentralei. Ca mai toate termocentrale, aceasta are clientela proprie de furnizori de carbune, de materiale si de servicii. Un cerc vicios al coruptiei care se ingrasa cu cat scade performanta economica a institutiei. Minusul statului e plusul din buzunarul lor.

Iata cum:
Termocentrala papa anual o cantitate de sute de mii de tone de car­bune. Grosul e furnizat de So­cie­tatea Nationala a Lignitului Oltenia, insa mecanismul decontarii intre cele doua regii merge foarte greu, atat de greu incat RAAN a acumulat datorii la SNLO de peste 500 milioane lei noi. Datoriile atarna atat de greu, in­cat SNLO e pe cale sa inchida mina Husnicioara, principalul furnizor de carbune al termocentralei. Ei bine, alti furnizori mai mici, dar mai cu sea­ma transportatorii pot gasi un loc in fata, beneficiind de plati prioritare, daca stiu cum sa puna pro­blema.

Problema suna cam in felul urmator, ne spun sursele noastre: un euro/tona, 10-20% din valoare pentru platile prio­ritare, 10% din valoare pentru atri­buirea unui contract de apro­vi­zio­nare cu carbune. Aceste cifre si pro­cente ar reprezenta 'para-nda­ra­tul' perceput de directorul general Adrian-Catalin Olaru si de directorul termocentralei Marian-Gabriel B­a­laci. Firmele 'abonate' la transportul de carbune (Tinmar, Expolig, Explotrans, Encaz, AMV Style si altele) cu­nosc reteta de ani de zile pentru ca, de regula, directorii se schimba, dar na­ravul se pastreaza. Problema e ca, pe vreme de criza, para-ndaratul de­vi­ne din ce in ce mai anevoie de platit.

Si lucrarile de intretinere si in­vestitiile si reparatiile pot fi o vaca buna de muls. 'Montarea si punerea in functiune a instalatiei de evacuare in slam dens' a costat 247 milioane de lei. Contractul initial, de 165 mili­oa­ne, a fost 'imbunatatit' cu trei acte adi­tionale si valoarea i-a crescut cu inca 50%. Platile au fost facute in avans, ca furnizorii de utilaje si constructorii sa aiba mai multa tragere de inima. Un contract asa de frumos i-a adus directorului termocentralei, Marian Balaci, o frumusete de casa de vacanta la Hinova, pe malul Dunarii.

O buna parte din lucrari a suportat-o firma lui Georgica Cornu, Izo­metal Magellan Timisoara. Lui Balaci i-a mai crescut o casa in Timisoara, intr-un cartier selet, dar si un Passat nou-nout. Georgica Cornu sustine ca nu il cunoaste pe Balaci, ci doar pe Olaru, directorul general, si ca relatia lor este una strict profesionala, intre prestator si beneficiar (e drept, dupa ce era s-o incurce in dosarul Electrica, Georgica Cornu foloseste mai mult serviciile unor intermediari, precum Lucian Caraiman sau Ludovic Kasler). Izometal a castigat anul trecut o licitatie pentru RAAN si anul acesta inca vreo doua.

Si Olaru a prosperat, daca luam seama ca in fata vilei din Drobeta a aparut o frumusete de Audi Q7, ca­dou de la seful Politiei locale. Ce ar pu­tea justifica un cadou asa de frumos, daca nu un contract gras? De fri­ca hotilor, RAAN a suplimentat con­sistent bugetul alocat pazei, la peste un milion euro anual. Firma be­neficiara, Vigilent Security, este pa­tronata de Lilica Micsoniu, sotia sefului Politiei locale, bun prieten al directorului Olaru s.a.m.d. Limuzina a fost inmatriculata pe numele veteri­na­rului pensionar Ciochina, socrul di­rectorului RAAN. Tot pe numele ba­tranului figureaza si vila din Rogova, un adevarat palat. Localnicii stiu insa ca 'e a unui domn de la Drobeta, ginerele doctorului Ciochina, un dir­ector mare, care vine sa suprave­ghe­ze lucrarile'. Directorul Politiei lo­cale, Micsoniu, ne-a declarat ca nu cu­noaste nimic despre afacerile sotiei si a dezmintit ca i-ar fi dat lui Olaru limuzina.

Ar fi o naivitate daca ne-am in­chi­pui ca unii lideri sindicali nu s-ar fi contaminat la randu-le de na­ra­vu­rile directorilor. Fiica si amanta lui Ale­xandru Tanasa patroneaza, de pil­da, o firma de transport care apro­vizioneaza termocentrala cu carbune. Un fost lider sindical (cercetat cu blandete de parchet) si-a ridicat in Drobeta o pensiune – un hotel mai degraba – cu doua etaje, care sare in ochi prin dimensiuni, dar si prin culoarea albastru-Voronet in care e vopsita. Si exemplele pot continua.

O regie asa saraca, inglodata in datorii, ca sa se mai echilibreze financiar ori mareste pretul apei grele furnizata la Cernavoda, ori mareste pretul gigacaloriei pe spinarea locuitorilor din Drobeta Turnu-Se­verin. In prezent, cei de la FMI ana­lizeaza propunerile pentru promovarea unui management performant la regiile statului. Ar fi foarte bine daca le-ar traduce cineva ran­du­rile acestea, ca sa nu cada cumva in pacat. Procurorii DNA, din fericire, n-au nevoie de traducere.