Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În iulie 2014, CFR a anunţat că scoate la licitaţie, pentru o închirere pe o perioadă de patru ani, prima cale ferată montană din România, cea dintre Oraviţa şi Anina. Conform anunţului CFR, criteriul de adjudecare a licitaţiei este preţul cel mai ridicat, câştigătorii urmând a prelua şi angajaţii CFR. A fost a treia oară când CFR încearcă să scape de rutele nerentabile. Numai că linia ferată dintre Oraviţa, cea mai veche gară din România dată în funcţiune în 1847, şi Anina nu este una oarecare. Are o valoare istorică şi poate fi un important punct de atracţie pentru turişti. Ea a fost dată în funcţiune la sfârşitul anului 1863 ca parte a unei magistrale feroviare ce trebuia să asigure transportul de cărbune din Munţii Aninei până la Dunăre. Cu nouă ani înainte, în 1854, se inaugurase linia ferată Oraviţa – Iam – Baziaş, localitate aflată la Dunăre.
Aviz negativ
Cu toate acestea, în primăvara acestui an guvernul Ponta a dat aviz negativ reabilitării acestei linii ferate, pentru simplu motiv că nu există trafic pe această linie. Fostul ministru al Turimsului, Maria Grapini, spunea atunci că a făcut demersuri pentru ca această linie să nu dispară, însă fără nici un rezultat. Nici din partea Ministerului Transporturilor, nici din partea Consiliului Judeţean Caraş-Severin. Traseul feroviar dintre Oraviţa şi Anina, aproape 33,4 de km, este unul dintre cele mai spectaculoase din ţară. Au fost construite 14 tuneluri cu o lungime totală de 2.084 de metri, zece viaducte cu o lungime totală de 843 de metri, iar diferenţa de nivel de 339 de metri. Viaductele de pe acest traseu au fost ridicate de pietrari aduşi din Italia. A fost nevoie de 21,2 de km de tăietură în munte şi este una dintre cele mai dificile linii ferate din România. Cel mai mare viaduct trece pe sub o vale aflată la 35 de metri dedesubt şi trece şi pe lângă fostele mine de uraniu din zonă. Pentru că este deosebită şi periculoasă, traficul pe această linie a fost reglementat special printr-un ordin al CFR din 2004. Calea ferată dintre Oraviţa şi Anina a fost denumită semmering după numele unui pas din Austria prin care trece o cale ferată similară între localităţile Gloggnitz şi Mürzzuschlag. Semmeringul austriac are 41 de kilometri şi a fost construit între 1848 şi 1854 are 14 tuneluri cu o lungime totală de 1,431 metri, 16 viaducte şi o diferenţă de altitudine de 460 de metri. În 1998, semmeringul austriac a fost inclus în patrimoniul cultural UNESCO.
Monument istoric şi nu prea
În România, în schimb această cale ferată, în loc să fie exploatată turistic, este în pragul distrugerii, cu toate că se află pe lista monumentelor istorice, având codul CS-II-s-A-10949. Un banner instalat în 2013 pe clădirea gării din Oraviţa la aniversarea a 150 de ani arată că pe policieni nu-i interesează salvarea acestei căi ferate decât la nivel declarativ. “Vrem viitor pentru semmeringul bănăţean” scrie pe bannerul pe care se mai pot citi şi numele organizatorilor şi partenerilor care doar au aniversat cei 150 de ani: Consiliul Judeţean Caraş-Severin, Primăria Oraviţa, Primăria Anina, CFR, TVR, Episcopia Ortodoxă a Caransebeşului şi Centrul de Resurse pentru Mediu. În prezent, trenul pleacă de la Oraviţa la Anina de două ori pe zi: la ora 07.02 şi 14.42. Durata călătoriei este de aproximativ două ore, dar sâmbăta şi duminica trenul nu circulă. Exact în zilele în care turiştii s-ar încumeta să admire acest traseu montan. La câteva zeci de metri de gară rugineşte o locomotivă cu abur care fost folosită pe această linie dând un aer retro trenului. Din păcate, va a ajunge în curând la fier vechi, la fel ca şi linia ferată dacă Ministerul Transporturilor, Ministerul Culturii, Ministerul Turismului şi Consiliul Judeţean Caraş-Severin nu vor găsi o soluţie pentru a include acest miraculos traseu în circuitul turistic.
Turism, în loc de privatizări fără sens
Încăpăţânarea CFR, care vrea cu tot dinadinsul să privatizeze această linie ferată, arată că autorităţile fie nu înţeleg ce înseamnă un monument istoric, fie există un interes, după cum umblă vorba prin gara din Oraviţa. Un lucru este cert. Cine vrea să meargă de la Oraviţa la Anina foloseşte maşina sau microbuzul. Drumul pe calea ferată este anevoios, durează, a;a cum am spus, aproape două ore. Mult pentru cei 33,4 km. Tocmai de aceea singura soluţie este ca aceasta să intre în circuitul turistic, mai ales că în zona Oraviţei se află Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa, Cascada Bigăr, morile de apă de la Rudăria, Peştera de sub Padina Popii, cetatea dacică Arcidava, Cheile Rudăriei, Ochiul Beiului. Şi lista poate continua. La Oraviţa a fost înfiinţată prima farmacie din România (1763), primul teatru (1817), iar într-o comună apropiată, Ciclova, au fost construite primul furnal şi prima fabrică de bere din România (1718). Oraşul Anina este format preactic din două localităţi Anina şi Steierdorf, în ultimul fiind colonizate în 1773 de către habsburgi mai multe familii dintr-un land austriac. În 1790 a fost descoperită aici huila, iar localitatea a început să înflorească. Printre obiectivele turistice din zona Aninei se numără câteva peşteri, situl Ponor cu vegetaţie şi faună marină în rocă, lacurile Buhui şi Mărghitaş.
