Anotimpuri regale. Primăvara

Luni, 24 octombrie, cu numai o zi inainte ca Majestatea Sa Regele Mihai sa implineasca 90 de ani, o carte-album, veritabila marturie a unui destin exceptional, urmeaza sa apara, sub egida Jurnalului National, intr-un proiect comun cu Editura Curtea Veche. "Anul Regelui" se ins­crie in sirul acela de gesturi evocatoare, in sirul acela de daruri ex­cep­ti­o­nale, daruri publice, pe care Al­te­tele Lor Regale Principesa Mostenitoare Margareta si Principele Radu au ales sa le faca parintelui lor.

In vreme ce pregateam primul meu interviu cu Principesa Moste­nitoare Margareta, am rugat sa mi se spuna care este eticheta in prezenta sa, cum anume trebuie sa ma adresez, ce am voie si ce nu am voie sa fac. Stiam, de exemplu, ca in Japonia gradele de politete sunt atat de complicate, incat membrilor familiei im­periale nu te adresai tuturor cu ace­easi reverenta, ci diferit, in functie de pozitia pe care o ocupa in sanul fami­liei, printului mostenitor diferit fata de imparat, dar si fata de cel de-al doilea nascut, fratele sau mai tanar... In Europa, eticheta este stricta, dar parca nu atat de complicata (ori poa­te inca nu am aflat eu tot ce trebuia sa stiu). Oricum, stiu ca, in general, proprietatile unei familii regale sunt denumite castele sau palate, in vreme ce formulele de adresare acceptate sunt Majestatea Sa Regele, Majestatea Sa Regina, in vreme ce copiilor acestora te adresezi cu Alteta Sa Regala... urmata de titlul Principesa sau Prin­cipele, dupa caz. Aceste detalii, ca si multe altele ale etichetei le afli din paginile volumului "Anul Regelui" (un proiect al Jurnalului National si al Editurii Curtea Veche), insa nu aspectele formale sunt cele care atrag in volumul scris, cu multa dragoste, de Alteta Sa Regala Principele Radu. Istorisirile parcurg cele patru anotimpuri, ilustrand momente simple de viata, sunt cele care mi se par mai atragatoare. Faptul ca poti afla ca dincolo de eticheta si titluri poti in­tal­ni oameni care au ganduri, trairi, sentimente, asemeni tie.

Vom scrie, in urmatoarele zile, des­pre toate cele patru anotimpuri ale unui rege. Vom incepe cu "pri­ma­va­ra regala", rastimp de inceputuri, de reinnoiri, intr-o viata de om care s-a raportat intotdeauna dual: o data la propria sa familie si a doua oara la tara in care s-a nascut si de care a fost nevoit sa stea departe de­cenii intregi. Inainte de a va devoala cateva dintre istorisile pe care Alteta Sa Principele Radu a ales sa le aseze in paginile cartii, as vrea doar sa punctez o zi de primavara, cea a anului 1928, cand, in curtea palatului de pe Soseaua Kiseleff, foarte tanarul rege (regale-copil) planta un stejar. Momentul a fost imortalizat de publicatia interbelica "Oglinda lumii" (care cere scuze cititorului, cazi luase imaginile pe ploaie)...

In cartea-album "Anul Regelui", primavara este marcata de cateva evenimente: Pastele, vizitele externe, 10 Mai, jubileele. Vorbeam despre palatul de la Sosea – altul decat Pala­tul Elisabeta de astazi; era o casa a familiei Iarca, cumparata de la acestia atunci cand arsese Palatul Regal de pe Calea Victoriei si data drept camin tinerei familii a celor care aveau sa devina parintii pruncului Mihai (viitorul rege), principii mostenitori Carol si Elena. Acela a fost primul camin al Majestatii Sale, este locul unde, cum spunem, a plantat un stejar... Pentru fiicele sale, principesele, nu a existat un astfel de camin stabil, ci numai "case ale exilului". In gradina uneia dintre ele, in Anglia (scrie A.S.R. Principele Radu), "Principesa Mostenitoare (…), impreuna cu sora ei, Principesa Elena, mergea in gradina si culegea ghioceii care rasareau, strapungand stratul de zapada. (…) Asa incepea primavara tinerei familii a Regelui exilat al Romaniei". In lipsa unei gradini in care sa planteze stejari – semn al statorniciei –, primavara era sinonima nu cu natura reinviata, ci cu "luarea de la capat". Sentimentul de continuitate era dat de pastrarea rutinelor zilnice. Majestatea Sa Regina Ana sofand si mergand la cumpaturi (placere pe care si-o permite si astazi, amestecandu-se in multime). Diminetile in care Majestatea Sa Regele se ocupa de corespondenta, de documentele ce trebuie semnate, pregatindu-si singur o ceasca de cafea (pentru ca se trezeste foarte devreme, cand restul casei inca doarme). Zilele in care isi verifica masina (sunt cunoscute pasiunea sa pentru automobilism si dragostea pentru masina pe care o conduce). Regina ori Principesa Mostenitoare – ingrijind florile din glastra, hranind testoasele din gradina Palatului Elisabeta, sortand corespondenta. Sunt gesturi simple, care fac parte din firescul fiecaruia dintre noi.

Zilele speciale ale anului – precum cea de 10 Mai, Ziua Regalitatii, anul acesta sarbatorindu-se 130 de ani de la incoronarea Regelui Carol I – se inscriu insa in eticheta impusa de moment. Anul acesta, de exemplu, "Regele si-a inceput ziua cu depunerea de flori la statuia Regelui Carol I din Piata Palatului Regal (…). Seara, Palatul Elisabeta a gazduit decernarea titlului de «Freeman of the City of London» Majestatii Sale. Regele Mihai I a purtat la tinuta de frac, pentru prima oara in ultima jumatate de veac, la Bucuresti, Marea Cruce a Ordinului Regal Victorian, distinctie primita de doua ori, in 1940 si in 1947, de la Regele George al VI-lea". Seara, Palatul Elisabeta s-a deschis pentru un Garden Party pentru 2.000 de invitati. Ce diferenta fata de 10 mai 1947, cand concertul jubiliar de la Ateneul Roman, care urma sa fie sustinut de Yehudi Menuhin, a fost amanat pentru ca avionul trimis de rege, in Elvetia, nu primise la timp avizele din partea statului elvetian, pentru a-l aduce pe muzician la Bucuresti (concertul de atunci a fost amanat pentru 13 mai...). Astazi, jubileele Casei Regale aduc in Romania marile personalitati ale momentului...

Primavara vesnicelor inceputuri a redevenit un simbol puternic, in care frunzele vechiului stejar reinvie.

Dar despre acestea toate, ca si despre multe altele veti afla citind "Anul Regelui", un produs Jurnalul National si Editura Curtea Veche, pe care il veti gasi luni, 24 octombrie, la toate chioscurile de ziare.