Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
DE LA "DAVAI CEAS" LA "NO ENTRY"
Integraţi în Pactul nord-atlantic, nu ne mai temem că vom mai auzi prea curând "davai ceas", dar nici nu ne aşteptăm la un "no entry" categoric şi fără argumente. Alexandra, unul dintre cei şase cetăţeni germani cărora li s-a interzis intrarea în România după ce în maşinile lor au fost găsite afişe anti-NATO şi antiglobalizare, povesteşte despre "antiglobalizarea românească".
Integraţi în Pactul nord-atlantic, nu ne mai temem că vom mai auzi prea curând "davai ceas", dar nici nu ne aşteptăm la un "no entry" categoric şi fără argumente. Alexandra, unul dintre cei şase cetăţeni germani cărora li s-a interzis intrarea în România după ce în maşinile lor au fost găsite afişe anti-NATO şi antiglobalizare, povesteşte despre "antiglobalizarea românească".
GHIDUŞIE ● România ăncalcă drepturile omului, la televizor
Graniţele României sunt închise pe perioada Summit-ului. Închisă e toată ţara, la Timişoara li s-a cerut deţinătorilor de arme de foc să nu facă uz de ele în perioada marii vânzoleli din Capitală. Ar fi putut foarte bine să le confişte, dar cineva era relaxat în ziua aia. "Bucureştiul sub asediu" e o sintagmă care de abia în aceste zile îşi va găsi deplinul sens.
Ne dăm seama că nici o picătură de rouă nu trebuie să atingă frezele şefilor de state, dar nu se înţelege că toată lumea e cu ochii pe noi. Ăia şase amărâţi de nemţi, care n-au mai văzut ce înseamnă poliţia română de pe vremea Gestapoului, au dat nas în nas cu muntele de ignoranţă media a SRI şi Poliţiei de frontieră. Dar şi cu toate organizaţiile de apărare a drepturilor omului, care au o practică şi o teorie a presei de orice fel, încât cazul lor deja a ajuns la Comitetul Helsinki. Bulgarii au căutat prin portbagaje urme ale traficului cu zarzavat după care i-au lăsat să treacă. Ai noştri au găsit afişe anti-NATO şi şi-au imaginat că o să fie folosite drept cozi pentru cocteiluri Molotov. O să vină Putin, o să vadă câtă linişte e la Bucureşti şi o să îşi imagineze că toţi românii stau în casă şi fac mămăligă, adică e o vreme bună să amestece cu tancurile. O să mai vină tot felul de minţi luminate, pline de reziduuri de la organismele modificate genetic şi or să cadă în fund când or să vadă că la noi e un paradis al liniştii. În Franţa, Marea Britanie, SUA, Turcia, Belgia, summit-urile sunt ca o descărcare. Iese anarhistu’ de rând, dă civilizat cu spray pe gard, fără "fuck, suck, mother, mă-ta", scoate pancarte nou-nouţe, sponsorizate politic şi economic de oameni ai aceloraşi ţări membre NATO, ba chiar, pentru echilibrarea situaţiei, se leagă singur cu lanţuri, îşi pune cătuşe, se sudează de porţi. Caravana trece, el se linişteşte, hai acasă să ne odihnim până la următoarea întâlnire la nivel înalt. La noi nu. La noi toată lumea stă drepţi, de preferat în casă, şi mai de preferat ar fi în provincie. Aici intră musca doar dacă nu poartă materiale anti în sfincter. Mintea minţilor a hotărât să arate românilor cât de bine suntem pregătiţi. Aerul şi ştirile sunt pline de elicoptere. Bulane mărşăluiesc Zidul lui Pink Floyd, lunetiştii privesc în căzile blondelor.
UE NATO. Cei şase nemţi, două fete şi patru baieţi, cu vârste cuprinse între 21 şi 35 de ani, au fost reţinuţi, prima oară, în vamă, 19 ore, pentru că aveau asupra lor afişe. Probabil că au căzut în fundul lor german când li s-a spus că nu pot intra în România pentru acest motiv. Nu au mai văzut aşa ceva nicăieri, că summit NATO în Africa încă nu s-a pomenit. Li s-a încălcat dreptul la libera circulaţie, li s-a încălcat şi dreptul la libera exprimare. Iar nouă, dreptul la informare. Poate ne spuneau ăia de ce nu e bună NATO întotdeauna, poate ne mai reaminteau că globalizarea înseamnă, şi trebuie să fii foarte credul ca să înghiţi alte braşoave, pierderea tradiţiilor, a identităţii naţionale. Înseamnă privarea de libertatea de a îi înjura pe unguri când nu îţi porneşte Dacia, înseamnă să începi să îi urăşti pe arabi deşi tot ce ne-au făcut a fost shaorma delicioasă şi lobby prin medicii crescuţi aici (bine, ar mai fi şi Taher la modă, dar nu susţine teoria materialului). Înseamnă revărsarea peste plai a tuturor rebuturilor Europei şi, pentru că la noi se fură, se bea şi se mănâncă mult, or să încapă şi resturile americane.
INTERVIUL. Alexandra este una dintre cele şase persoane de naţionalitate germană care au fost oprite în două rânduri să pătrundă în România. Are 34 de ani şi îşi face un masterat în ştiinţe politice, pentru care, numai în ultimii doi ani, a venit de cinci ori în România ca să se documenteze. Niciodată nu a avut probleme la graniţă. Ne-a acordat un interviu telefonic, timp ce, împreună cu ultimii trei rămaşi din grup, se deplasa spre Sofia, în drumul către casă. Ceilalţi doi au încercat, încă de alaltăieri, să părăsească Bulgaria cu autobuzul şi să tranziteze Serbia, Cehia etc. spre casă. Sârbii i-au oprit la graniţă şi i-au silit să se-ntoarcă. Alexandra nu vrea să lege evenimentul de peripeţiile pe care le-au avut la frontiera bulgaro-română, ci mai degrabă ar pune interdicţia pe seama faptului că Germania a recunoscut independenţa Kosovo. Aşadar, cei doi au fost nevoiţi să ajungă iar la Sofia şi să ia avionul direct către Germania. De câteva ori Alexandra a menţionat că nu sunt nişte oameni avuţi, că nu au primit sponsorizări şi că fac ce fac dintr-un crez. Asta înseamnă că cei doi a trebuit să alerge printr-o ţară străină, în care se scrie în chirilică şi să împrumute bani pentru bilete. Ultimii patru au mai rămas o vreme la frontieră, după care şi-au dat seama că nu au cum să intre în România, că sunt suficient de obosiţi şi că cele câteva bannere încropite din cearşafuri şi-au făcut datoria. După câteva zile de nesomn, dormit în corturi şi în cele două maşini, după vreo 24 de ore de discuţii cu "secret service", vameşi, varia purtători de diverse uniforme şi-au luat afişele subversive şi au plecat. "Am vorbit la ambasada noastră şi ni s-a spus că nu au cum să ne ajute pentru că există un acord între statele membre NATO, prin care, pe perioada summit-urilor, acestea au dreptul să refuze accesul cetăţenilor străini, dacă există suspiciuni, nu neapărat şi dovezi, în privinţa bunelor lor intenţii." Nici unul dintre cei şase nu a fost vreodată urmărit penal. De asemenea, nu li s-a putut aduce nici un fel de acuzaţie atunci când au vrut să intre în România. Pur şi simplu li s-a interzis, fără nici un fel de explicaţie. Probabil că după atâtea ore de discuţii, căci nu i se poate spune interogatoriu, în care nemţii au refuzat să dea orice fel de amănunte, nume, date şi în general au refuzat să cedeze la orice întrebare care depăşea limita drepturilor omului, românii au decis să nu îşi mai bată capul. "În schimb, poliţiştii bulgari s-au purtat bine cu noi. Ne mai verificau din când în când, dar atât. Am primit apă, hrană de la cei care tranzitau vama, de la lucrătorii stradali etc. Nu pot să vă spun dacă ne-au vizitat şi prietenii..." Râde. De fapt, a râs mai tot timpul discuţiei, nu neapărat cu veselie, ci cu înţelepciunea omului care a văzut multe şi le înţelege. A participat la o mulţime de adunări, întruniri, proteste legate de respectarea drepturilor omului. "Cine îşi imaginează că nişte oameni care ar vrea să creeze evenimente violente ar atrage atenţia asupra lor aducând o maşină plină de afişe şi documentare? Probabil că sunt şi din aceştia, dar ei intră ca simpli turişti, nouă ne fac rău prin activitatea lor, dar nu avem cum să îi oprim pentru că nu interacţionăm cu ei. Intenţia noastră, odată ajunşi în Bucureşti, era să facem cunoscut, într-un mod cât se poate de paşnic, prin materiale tipărite şi filmate ce se întâmplă în Afganistan, Irak, faţa nevăzută a NATO, despre sistemele defectuoase de emigrare..." În cazul în care se va mai întâmpla vreo aiureală pe parcursul călătoriei lor către Germania, o să vă ţinem la curent. Ce o să se întâmple când o să ajungă? Probabil o mulţime de alte interviuri şi o conferinţă de presă, din care să rezulte clar, odihnit, cum se încalcă drepturile omului în România, în ţările membre NATO şi "the dark side" a globalizării.
“ Sîntem europeni!” - Nu, nu este sloganul unei campanii electorale ci titlul celui mai nou single semnat Alexandru Andries.
Graniţele României sunt închise pe perioada Summit-ului. Închisă e toată ţara, la Timişoara li s-a cerut deţinătorilor de arme de foc să nu facă uz de ele în perioada marii vânzoleli din Capitală. Ar fi putut foarte bine să le confişte, dar cineva era relaxat în ziua aia. "Bucureştiul sub asediu" e o sintagmă care de abia în aceste zile îşi va găsi deplinul sens.
Ne dăm seama că nici o picătură de rouă nu trebuie să atingă frezele şefilor de state, dar nu se înţelege că toată lumea e cu ochii pe noi. Ăia şase amărâţi de nemţi, care n-au mai văzut ce înseamnă poliţia română de pe vremea Gestapoului, au dat nas în nas cu muntele de ignoranţă media a SRI şi Poliţiei de frontieră. Dar şi cu toate organizaţiile de apărare a drepturilor omului, care au o practică şi o teorie a presei de orice fel, încât cazul lor deja a ajuns la Comitetul Helsinki. Bulgarii au căutat prin portbagaje urme ale traficului cu zarzavat după care i-au lăsat să treacă. Ai noştri au găsit afişe anti-NATO şi şi-au imaginat că o să fie folosite drept cozi pentru cocteiluri Molotov. O să vină Putin, o să vadă câtă linişte e la Bucureşti şi o să îşi imagineze că toţi românii stau în casă şi fac mămăligă, adică e o vreme bună să amestece cu tancurile. O să mai vină tot felul de minţi luminate, pline de reziduuri de la organismele modificate genetic şi or să cadă în fund când or să vadă că la noi e un paradis al liniştii. În Franţa, Marea Britanie, SUA, Turcia, Belgia, summit-urile sunt ca o descărcare. Iese anarhistu’ de rând, dă civilizat cu spray pe gard, fără "fuck, suck, mother, mă-ta", scoate pancarte nou-nouţe, sponsorizate politic şi economic de oameni ai aceloraşi ţări membre NATO, ba chiar, pentru echilibrarea situaţiei, se leagă singur cu lanţuri, îşi pune cătuşe, se sudează de porţi. Caravana trece, el se linişteşte, hai acasă să ne odihnim până la următoarea întâlnire la nivel înalt. La noi nu. La noi toată lumea stă drepţi, de preferat în casă, şi mai de preferat ar fi în provincie. Aici intră musca doar dacă nu poartă materiale anti în sfincter. Mintea minţilor a hotărât să arate românilor cât de bine suntem pregătiţi. Aerul şi ştirile sunt pline de elicoptere. Bulane mărşăluiesc Zidul lui Pink Floyd, lunetiştii privesc în căzile blondelor.
UE NATO. Cei şase nemţi, două fete şi patru baieţi, cu vârste cuprinse între 21 şi 35 de ani, au fost reţinuţi, prima oară, în vamă, 19 ore, pentru că aveau asupra lor afişe. Probabil că au căzut în fundul lor german când li s-a spus că nu pot intra în România pentru acest motiv. Nu au mai văzut aşa ceva nicăieri, că summit NATO în Africa încă nu s-a pomenit. Li s-a încălcat dreptul la libera circulaţie, li s-a încălcat şi dreptul la libera exprimare. Iar nouă, dreptul la informare. Poate ne spuneau ăia de ce nu e bună NATO întotdeauna, poate ne mai reaminteau că globalizarea înseamnă, şi trebuie să fii foarte credul ca să înghiţi alte braşoave, pierderea tradiţiilor, a identităţii naţionale. Înseamnă privarea de libertatea de a îi înjura pe unguri când nu îţi porneşte Dacia, înseamnă să începi să îi urăşti pe arabi deşi tot ce ne-au făcut a fost shaorma delicioasă şi lobby prin medicii crescuţi aici (bine, ar mai fi şi Taher la modă, dar nu susţine teoria materialului). Înseamnă revărsarea peste plai a tuturor rebuturilor Europei şi, pentru că la noi se fură, se bea şi se mănâncă mult, or să încapă şi resturile americane.
INTERVIUL. Alexandra este una dintre cele şase persoane de naţionalitate germană care au fost oprite în două rânduri să pătrundă în România. Are 34 de ani şi îşi face un masterat în ştiinţe politice, pentru care, numai în ultimii doi ani, a venit de cinci ori în România ca să se documenteze. Niciodată nu a avut probleme la graniţă. Ne-a acordat un interviu telefonic, timp ce, împreună cu ultimii trei rămaşi din grup, se deplasa spre Sofia, în drumul către casă. Ceilalţi doi au încercat, încă de alaltăieri, să părăsească Bulgaria cu autobuzul şi să tranziteze Serbia, Cehia etc. spre casă. Sârbii i-au oprit la graniţă şi i-au silit să se-ntoarcă. Alexandra nu vrea să lege evenimentul de peripeţiile pe care le-au avut la frontiera bulgaro-română, ci mai degrabă ar pune interdicţia pe seama faptului că Germania a recunoscut independenţa Kosovo. Aşadar, cei doi au fost nevoiţi să ajungă iar la Sofia şi să ia avionul direct către Germania. De câteva ori Alexandra a menţionat că nu sunt nişte oameni avuţi, că nu au primit sponsorizări şi că fac ce fac dintr-un crez. Asta înseamnă că cei doi a trebuit să alerge printr-o ţară străină, în care se scrie în chirilică şi să împrumute bani pentru bilete. Ultimii patru au mai rămas o vreme la frontieră, după care şi-au dat seama că nu au cum să intre în România, că sunt suficient de obosiţi şi că cele câteva bannere încropite din cearşafuri şi-au făcut datoria. După câteva zile de nesomn, dormit în corturi şi în cele două maşini, după vreo 24 de ore de discuţii cu "secret service", vameşi, varia purtători de diverse uniforme şi-au luat afişele subversive şi au plecat. "Am vorbit la ambasada noastră şi ni s-a spus că nu au cum să ne ajute pentru că există un acord între statele membre NATO, prin care, pe perioada summit-urilor, acestea au dreptul să refuze accesul cetăţenilor străini, dacă există suspiciuni, nu neapărat şi dovezi, în privinţa bunelor lor intenţii." Nici unul dintre cei şase nu a fost vreodată urmărit penal. De asemenea, nu li s-a putut aduce nici un fel de acuzaţie atunci când au vrut să intre în România. Pur şi simplu li s-a interzis, fără nici un fel de explicaţie. Probabil că după atâtea ore de discuţii, căci nu i se poate spune interogatoriu, în care nemţii au refuzat să dea orice fel de amănunte, nume, date şi în general au refuzat să cedeze la orice întrebare care depăşea limita drepturilor omului, românii au decis să nu îşi mai bată capul. "În schimb, poliţiştii bulgari s-au purtat bine cu noi. Ne mai verificau din când în când, dar atât. Am primit apă, hrană de la cei care tranzitau vama, de la lucrătorii stradali etc. Nu pot să vă spun dacă ne-au vizitat şi prietenii..." Râde. De fapt, a râs mai tot timpul discuţiei, nu neapărat cu veselie, ci cu înţelepciunea omului care a văzut multe şi le înţelege. A participat la o mulţime de adunări, întruniri, proteste legate de respectarea drepturilor omului. "Cine îşi imaginează că nişte oameni care ar vrea să creeze evenimente violente ar atrage atenţia asupra lor aducând o maşină plină de afişe şi documentare? Probabil că sunt şi din aceştia, dar ei intră ca simpli turişti, nouă ne fac rău prin activitatea lor, dar nu avem cum să îi oprim pentru că nu interacţionăm cu ei. Intenţia noastră, odată ajunşi în Bucureşti, era să facem cunoscut, într-un mod cât se poate de paşnic, prin materiale tipărite şi filmate ce se întâmplă în Afganistan, Irak, faţa nevăzută a NATO, despre sistemele defectuoase de emigrare..." În cazul în care se va mai întâmpla vreo aiureală pe parcursul călătoriei lor către Germania, o să vă ţinem la curent. Ce o să se întâmple când o să ajungă? Probabil o mulţime de alte interviuri şi o conferinţă de presă, din care să rezulte clar, odihnit, cum se încalcă drepturile omului în România, în ţările membre NATO şi "the dark side" a globalizării.
“ Sîntem europeni!” - Nu, nu este sloganul unei campanii electorale ci titlul celui mai nou single semnat Alexandru Andries.
