Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ministerul Apărării are un buget mult diminuat în 2009 la capitolul "înzestrare". Secretarul de stat Aurel Lascu, şeful Departamentului Armamente, a precizat că ministerul dispune de circa 200 de milioane de dolari pentru finanţarea programelor de înzestrare a Armatei aflate în derulare.
Iniţial, sumele alocate prin buget au fost aproape duble, dar în urma rectificărilor s-a ajuns la acest nivel considerat minim. Subfinanţarea cronică a bugetului Armatei a determinat în fiecare an amânări de achiziţii, întârzieri la plăţi către furnizori, renegocieri. În condiţiile concrete ale acestui final de an sunt în derulare şase programe de înzestrare, potrivit oficialului menţionat.
Deşi capitolul de achiziţii armamente este "subţiat", în discuţiile în jurul acestui subiect se vehiculează sume de zeci de ori mai mari care au ca suport achiziţia "de aur" - avionul multirol. Acest program estimat la circa 4 miliarde de euro, evident, a devenit o ţintă pentru marii jucători din industria aeronautică. Influenţarea deciziei României se face pe multe canale şi la niveluri tot mai înalte. Nu este un secret că achiziţionarea tipului de avion a devenit şi o luptă politică purtată de instituţiile din ţările ofertante.
Performanţele, preţul, nivelul tehnic sunt secundare, cuvântul Armatei aerului influenţând în mică măsură achiziţia. Dacă în timpul Guvernului Tăriceanu, ministrul Apărării, Teodor Meleşcanu, evoca posibila cumpărare a unui avion european - suedez, francez sau germano-italo-spaniolo-englez -, acum se vorbeşte despre varianta americană.
De altfel, potrivit declaraţiei noului ambasador al SUA la Bucureşti, Mark Gittenstein, "Guvernul american analizează în prezent o scrisoare trimisă de Guvernul român referitoare la avioanele de tip F-16. În prezent, ea este procesată şi nu ştim care va fi rezultatul", a spus ambasadorul, citat de Mediafax. El a expus însă limpede dorinţa SUA: "Noi am vrea (ca decizia) să se orienteze către F-35, iar F-16 este un pas intermediar foarte important. Cred că veţi auzi mai multe pe această temă în săptămânile următoare".
OFERTE, OFERTE...
Aşadar, se precipită lucrurile. În acest sens, ministrul Apărării, Stănişoară, a spus că problema achiziţiei de avioane multirol va ajunge pe masa CSAT până la finalul anului. Dar actuala formulă a CSAT nu va lua decizia definitivă, aşteptându-se alegerile prezidenţiale. Calendarul arată că până în prima parte a anului 2010 furnizorii aparatelor agreate de Forţele Aeriene îşi vor intensifica presiunile asupra factorilor politici din România. Cum Traian Băsescu nu va "prinde" o vizită la Casa Albă până la finele mandatului, rămâne loc pentru speranţe şi pentru europeni. Sarkozy a reuşit să vândă Braziliei, în recenta vizită, 38 de avioane Rafale. Nu le va oferi şi României? Eurofighter este realizat de un consorţiu aeronautic la care participă Germania, Marea Britanie, Spania şi Italia, ţări cu un cuvânt greu de spus în UE şi de care depind deciziile importante în organizaţie. Suedia, aflată la preşedinţia UE, va plusa evident pe Gripen. Aşa că...
Pentru contribuabilul român în perioadă de criză, revine cu acuitate întrebarea "cine a hotărât că România are nevoie exact de 48 de aparate?" Nivelul a fost stabilit în 2005 de CSAT, dar, de atunci, cerinţele operaţionale nu au mai fost evaluate, deşi realităţile politice, militare şi mai ales economice s-au schimbat semnificativ.
NOI PROVOCĂRI
Credem că aceste cerinţe au fost acordate cu concluziile conflictului din Georgia şi situaţia fluctuantă din Transnistria. Ce putea face Georgia cu avioane chiar şi F-16 dacă le-ar fi avut? Aprovizionarea cu muniţie s-a preconizat să fie făcută de la un furnizor care nu a putut ajunge la timp. Atunci? România, în cazul unei agresiuni, trebuie să reziste până la primirea ajutorului aliaţilor. Adică are nevoie în primul rând de apărare antiaeriană şi antitanc. Or, se ştie, o rachetă este mai ieftină decât un avion. Cum SUA se retrag din scutul antirachetă din Polonia şi Cehia, să privim la deciziile aliatului polonez, comparabil ca aşezare cu România. Au cumpărat F-16, avioane Spartan, sistem de rachete european şi nave militare germane.
AUDIERI CU FUMIGENE
Săptămâna trecută, Comisia de apărare a Senatului l-a audiat pe ministrul Stănişoară. Motivul de la care a plecat audierea a fost rapid dezamorsat: implicarea familiei Băsescu în comerţul cu armre. În interiorul comisiei, în timpul audierilor şi-au găsit ecoul însă şi alte fumigene lansate în ultimele săptămâni de grupuri de lobby. Faptul că bugetul de achiziţii s-a "strâmtorat" a accentuat şi "foamea" vânzătorilor de echipamente militare. Ca atare au apărut atacuri dure, s-au difuzat informaţii false menite să preseze asupra deciziei în
Ministerul Apărării.
PROGRAME ANULATE
Cel mai recent caz este legat de un program care vizează apărarea aeriană cu baza la sol. În iunie, şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, generalul Ion-Aurel Stanciu, declara după întoarcerea de la Reuniunea Informală a şefilor Forţelor Aeriene din Europa desfăşurată la Paris: "Un prim fapt îmbucurător este declanşarea, după ani lungi de tergiversări, de multe ori inutile, a Programului SHORAD/VSHORAD, prin achiziţionarea sistemelor Mistral şi VL-MICA, de la cel mai mare producător european în domeniu, concernul MBDA... Ca un corolar al celor spuse, nu este decât amărăciunea provocată de anii pierduţi în lupte de orgolii şi indecizie".
Cuvinte care au acum un sens mai concret, deoarece în timpul audierilor de la comisie s-a preluat ideea vehiculată de un ziar că MBDA, lider mondial în producţia de rachete, nici nu ar exista. Torpila mediatică era menită să justifice tocmai abrogarea unei hotărâri de Guvern care dădea undă verde programului susţinut de şeful Forţelor Aeriene. Ce lupte subterane s-au dat în Palatul Victoria pentru a anula HG care deschidea calea unei cooperări militare şi tehnice cu un partener puternic? Să fie "coada" unei firme care modernizează vechituri militare şi s-a agăţat de mai toate contractele încheiate până acum de Armată? Intrarea MBDA în România ar pune probleme şi pentru continuarea sistemului învechit şi ruginit deja - HAWK, luat din Olanda în viteza preaderării la NATO. De atunci sistemul nu este operaţional, dar consumă an de an fonduri însemnate şi... surpriză... apare într-un HG (neanulat) pentru care s-a găsit finanţare.
Tot în folosul "clubului" de modernizatori.Anularea programului parafat cu MBDA a stârnit, conform unor surse diplomatice, o puternică nedumerire la Paris, unde pragmaticul preşedinte Sarkozy, bucuros de progresele în cooperare cu Armata Română, fusese dispus să acorde sprijin României pentru un post de comisar european important.
Un alt program de amploare este cel destinat trupelor terestre, înlocuirea transportoarelor blindate. Din cele câteva sute de vehicule care urmează să fie livrate, au fost contractate până acum 31 de transportoare Pyranha, livrate de firma MOWAG din Elveţia. În câmpul de luptă din Afganistan, noile transportoare nu ies însă în misiune de luptă, având probleme în urma... modernizării. Mitraliera livrată de BROWNING nu se prea potriveşte cu turela şi sistemul de ochire, iar blindajul este insuficient. Este nevoie de suplimentarea blindajului cu alţi bani, circa 100.000 de euro pentru fiecare kit, îngreunarea creând probleme de flotabilitate.
De ce a fost ocolită industria autohtonă de armament pentru acest produs şi s-a apelat iar la un program de cârpăceli instituţionalizat? Ambasadorul SUA a fost şi lobbyst pentru General Dinamics, firma care i-a înglobat pe elveţieni într-un puternic holding al industriei de apărare şi, desigur, este la curent cu "dosarul Pyranha", umflat prin costuri ineficiente.
În relaţia cu britanicii, de la care s-au achiziţionat cele două fregate, au apărut complicaţii din cauza neîndeplinirii programului de offset. Potrivit secretarului de stat Aurel Lascu, s-au acoperit doar 11%-12% din acest program, Marea Britanie neputând fi obligată să contracteze şi restul (de câteva sute de milioane de euro). Sunt opinii în Marina Militară că fregatele respective ar trebui casate, să acceptăm cheltuielile făcute până acum la capitolul pierderi şi să fie construite, în colaborare cu Germania, nave noi. Altfel, modernizarea fregatelor blochează alte achiziţii, iar dotările pentru navalizarea elicopterelor PUMA (care au dificultăţi la apuntare) vor înghiţi inutil alte zeci de milioane de euro.
CINE SUNT "MODERNIZATORII"?
Faptul că bugetul de înzestrare, atât cât este, va fi alocat spre modernizări, şi nu spre achiziţii de echipamente noi care să deschidă prin offset industrializarea, reprezintă un drum înfundat.
O analiză asupra abonaţilor permanenţi la modernizări poate să fie foarte interesantă. Abia atunci poate intra un dram de corectitudine în ecuaţia cu multe necunoscute a înzestrării Armatei.
