Arhivele britanice - Romania, intre URSS si NATO

Dupa cum pun in evidenta documentele de la Foreign and Commonwealth Office, relatiile romano-sovietice dupa invazia din Cehoslovacia au cunoscut unele momente mai calme si altele mai tensionate.

Ambasadorii NATO dezmint apropierea Romaniei de URSS

Primele au fost, mai mereu, asociate de occidentali cu o cedare din partea romanilor, iar celelalte cu presiuni moscovite care puteau degenera intr-o invazie a fortelor Pactului de la Varsovia. Aceste puncte de vedere erau determinate de semnarea unui nou Tratat in 1970.

INTRUNIRE. In fata Comitetului Politic Consultativ al Tratatului, Nicolae Ceausescu expune unul dintre principiile politicii externe romanesti: nu aplicatii militare pe teritoriul national!

Cand in februarie 1948 s-a semnat Tratatul de prietenie, colaborare si asistenta mutuala romano-sovietic, partile convenisera ca dupa douazeci de ani sa-l reinnoiasca. Dar in plina epoca stalinista era dificil sa prevezi un alt curs al relatiilor din interiorul blocului decat cel din chiar momentul respectiv. Nimeni din lagarul comunist, in 1948, chiar inaintea unui nou val de represiune stalinista, nu-si putea inchipui ca doar peste opt ani urmasul lui Stalin va avea nevoie de tunuri, tancuri si avioane pentru a readuce pe unguri, evadati cateva zile, in interiorul lagarului. Sau cine putea crede, in 1948, ca Gheorghiu-Dej, unul dintre cei mai fideli stalinisti, va ajunge in 1963 sa transmita "inamicilor" americani informatii atat de secrete incat acestia nu le-au divulgat aliatilor din NATO? Asa s-a intamplat si cu Tratatul de baza romano-sovietic din 1948: cand a venit vremea sa fie prelungit au iesit la iveala mai multe puncte de vedere care separau pozitiile celor doua parti, cel mai important fiind cel referitor la asistenta mutuala. Sovieticii erau de parere ca semnatarii trebuie sa-si acorde sprijin in conditiile oricarui razboi; romanii sustineau ca numai un razboi provocat de "imperialisti" poate declansa mecanismele Tratatului. Era evidenta dorinta conducerii de la Bucuresti de a evita implicarea intr-un conflict care ar fi opus cele mai mari puteri ale lumii comuniste. Neintelegeri existau si in privinta sensului consultarilor in probleme de interes comun, Moscova intelegand prin consultare "actiunea pe baza unei pozitii comune", iar Bucurestii - "informare si consultare reciproca". Cu un asemenea dosar, negocierile pentru prelungirea Tratatului au fost amanate sine dine. Iar cand au mai aparut criza cehoslovaca si reactia romaneasca devenise evident pentru toti ca nici nu putea fi vorba, pentru un timp, de semnarea unui nou Tratat.

ROMANIA SI URSS DUPA SEMNAREA TRATATULUI. Lucrurile s-au deblocat o data cu vizita lui Ceausescu la Moscova in mai 1970, iar in iulie 1970 s-a semnat noul Tratat, cu o valabilitate de douazeci de ani (interesant este si cu oarecare relevanta in natura raporturile bilaterale ca instrumentele de ratificare au fost schimbate cinci luni mai tarziu!). Este bine ca lucrurile sa fie vazute in complexitatea lor: economia romaneasca avea nevoie de uriasa piata de desfacere care era URSS. De acest lucru erau constienti analistii si diplomatii Foreign Office-ului, care nu o data au relevat dependenta existenta. Dar momentul se preta unei analize care nu a intarziat sa fie efectuata la Departamentul Europa de Est si URSS, la sfarsitul anului 1970. "Relatiile Romaniei cu Uniunea Sovietica si aliatii din Pactul de la Varsovia" este documentul care sintetizeaza toate informatiile adunate de respectivul Departament. Problemele pentru occidentali erau: a cedat Romania presiunilor sovietice? Jocul de-a interventia (vezi Jurnalul National din 18 ianuarie) daduse roade? Mai este Romania acel stat despre care Corneliu Manescu ii daduse asigurari lui Dean Rusk? "Dupa vizita lui Ceausescu la Moscova, 18 - 19 mai, si mai ales dupa semnarea Tratatului in iulie, am urmarit cu atentie orice semn ca Romania ar fi fost fortata sa faca concesii Uniunii Sovietice. Desi este destul de evident ca Romania a continuat sa sa urmeze, in cea mai mare parte, liniile politicii sale externe, sunt semne ca ea a fost fortata sa cedeze in unele privinte Uniunii Sovietice si aliatilor ei". Dupa "furtunoasa" vizita a lui Ceausescu la Moscova, Maurer l-a urmat, semnand intr-o atmosfera mai "linistita" cateva intelegeri economice. "Noi nu am vazut textele integrale ale acestor acorduri, dar din comentariile presei de la acea vreme reiese ca romanii au acceptat, din cine stie ce motiv, sa coo pereze indeaproape in viitor. Apare drept consecinta intarirea controlului URSS asupra livrarilor de materii prime catre Romania. Intelegem ca livrarile URSS cu minereu de fier acopera in acest moment 70% din necesarul Romaniei, iar cele de cocs - 50%. Potrivit Radio Moscova, se estimeaza ca livrarile sovietice de fier sa creasca dramatic in cincinalul 1971-1975, ajungand la 4,5 milioane tone in 1972 si 8 milioane tone in 1976". Citind aceste cifre am putea intelege de ce regimul Ceausescu a optat pentru importul minereului de fier din India, Brazilia sau Australia. Dar oare era necesar ca Romania sa dezvolte atatea combinate siderurgice? Independenta economica nu se putea obtine dezvoltand alte industrii, serviciile, turismul?

"Cat priveste Pactul de la Varsovia, asteptam o dovada ca Romania a acceptat aplicatii militare ale Fortelor Armate Unite (indiferent de nivel) pe teritoriul sau. Dupa cate am putut vedea, romanii nu au fost fortati pana acum sa-si revizuiasca atitudinea fata de prevederile Pactului, dar pare ca in timpul verii trecute au fost de acord cel putin sa coopereze mai strans. Comunicatele publicate la scurt timp dupa semnarea Tratatelor de prietenie cu Polonia si Bulgaria contin, amandoua, declaratii pozitive despre Pactul de la Varsovia. Desi romanii ne-au asigurat ca nu vor trimite mai mult decat observatori la aplicatia "Camarazi de arme" din octombrie, desfasurata in RDG, au facut prea putin pentru a contrazice rapoartele care faceau aluzie la trupe din toate cele sapte armate ale Pactului participante la aplicatie. Daca fortele lor au jucat un rol modic sau daca au fost doar observatori, implicarea in propaganda desfasurata dupa aplicatii sugereaza ca au fost de acord sa faca un compromis. Pe scurt, imbunatatirea relatiilor Romaniei cu Uniunea Sovietica si aliatii ei pare sa fi fost intretinuta in perioada ce a urmat semnarii Tratatului sovieto-roman. Exista acum semnale conform carora Romania a facut anumite concesii atat din motive economice, cat si pentru a obtine de la sovietici semnarea Tratatului. Nu a mers atat de departe incat sa accepte principiul integrarii, dar s-a dovedit neputincioasa sa reziste presiunii de a se apropia si mai mult de membrii CAER si de a imbunatati cooperarea cu ei (inclusiv participarea la diferite proiecte comune). Se pare ca si sub aspect militar Romania si-a modificat pozitia. Se prea poate ca toate aceste concesii facute de romani inaintea semnarii Tratatului in iulie sa fi fost suficente pentru a mentine intacte rezervele din politica externa." Autorul Memorandumului, A.P.F. Bache, transmite acest document, intre altii, si lui Patrick Yarnold - ambasador al Majestatii Sale la Bucuresti, de la care doreste sa afle daca "sunt si alte semne ca pozitia Romaniei s-ar fi deteriorat in continuare".

SOLDATI. Forta de izbire a Tratatului: Armata sovietica

SFARSITUL SFIDARII ROMANESTI? Este titlul unui articol aparut in ziarul Le Monde, in ziua de 5 martie 1971, cu o constructie si argumentatie similare Memorandumului Bache. Se pare insa ca realitatile romanesti intr-un fel se vedeau de la distanta si altfel din apropiere. Nu o spunem noi, ci o spun Denis Laskey, seful Ambasadei Regatului Unit de la Bucuresti, si colegii sai, ceilalti ambasadori NATO acreditati la Bucuresti.

In prima parte a unui amplu raport transmis de la Bucuresti, ambasadorul britanic se refera la felul in care ziarul surprinde evolutia relatiilor romano-sovietice dupa vizita din mai 1970 a lui Ceausescu la Moscova, dupa semnarea Tratatului si a unor acorduri economice, dupa vizitele unor sefi militari ai Pactului la Bucuresti. Publicatia franceza considera ca sunt patru argumente "in sprijinul parerii ca Romania a fost fie silita, fie a ales sa se apropie de politica sovietica. Acestea sunt: o atitudine mai dura adoptata recent fata de Israel; acordul Romaniei de a se alatura proiectului Bancii de Investitii a CAER; vizita lui Husak ssecretarul general al Partidului Comunist Cehoslovact la Bucuresti; participarea lui Ionita la intalnirea ministrilor Apararii din Pact de la Budapesta." Dar, spune reprezentantul Majestatii Sale la Bucuresti, D.S. Laskey, articolul din Le Monde nu este singurul exemplu al unui asemenea mod de gandire: "BBC sugereaza ca vizita lui Husak la Bucuresti a fost determinata de presiunea Moscovei asupra Romaniei, in timp de corespondentul Reuter de la Viena, care a fost aici saptamana trecuta, vorbeste ca si cum capitularea romanilor este implinita". La aceste exemple, diplomatul britanic adauga si o analiza a Foreign Office-ului, care, din zvonurile privind organizarea unor aplicatii militare ale Pactului pe teritoriul romanesc, conchide ca "aceasta poate fi dovada ca Romania a dat indarat in fata sovieticilor".

DEZMINTIREA. Asa cum spuneam, dl Laskey si colegii sai din tarile NATO vedeau lucrurile diferit. "Daca este adevarat ca, din cauza presiunii sovietice ei nu sunt capabili sa reziste sau din cauza unei voluntare decizii politice romanii intra inapoi in tarc aliniindu-se politicii sovietice, aceasta este desigur o chestiune de o importanta considerabila. Daca insa nu este adevarat, mi se pare de o egala importanta ca guvernul nostru nu trebuie sa se insele asupra situatiei de aici. Concluzia unanima a intalnirii sambasadorilor NATO acreditati la Bucurestit este ca acest lucru nu este adevarat. Referindu-ne la cele patru exemple din Le Monde, este evident ca s-a instalat o raceala in atitudinea Romaniei fata de Israel." Argumente: cuvantarea lui Ceausescu din 25 februarie 1971, Declaratia Agerpress din 3 martie, vizitele adjunctului de la Externe si a titularului de la Comert Exterior la Cairo in aceeasi perioada. In plus, "romanii cred sincer ca evreii sunt prea rigizi - si poate nu sunt singurii care cred aceasta". Cauza: dorinta Romaniei de a mai "dezgheta" relatiile cu arabii dupa ce nivelul de reprezentativitate diplomatica cu statul evreu fusese ridicat la ambasada. Relativ la Banca de Investitii a CAER, ambasadorul Laskey aprecia ca romanii au aderat la ea sdupa o acerba disputa extinsa pe mai multi ani, din timpul regimului Dejt, abia dupa ce au fost siguri ca "regula unanimitatii se aplica tuturor deciziilor care pot afecta suveranitatea statelor membre, acceptand votul majoritar doar in operatiile curente". "Eu cred - continua diplomatul - ca romanii s-au gandit ca vor pierde daca mai stau pe dinafara si ca se pot alatura fara a aduce serioase deteriorari indragitului principiu al suveranitatii." Cat priveste vizita lui Husak, "nu sunt motive serioase sa credem ca invitatia a fost facuta la presiunea sovietica". Dar unele semne (publicarea pe aceeasi pagina, cu aceleasi dimensiuni a fotografiilor vizitei lui Husak si ale vizitei lui Santiago Carrillo, secretarul-general al Partidului Comunist Spaniol) evidentiaza ca romanii doreau ca "celor doua vizite sa le fie acordata aceeasi importanta". In privinta ultimului punct al analizei ziarului francez (aplicatii militare de stat major in Romania sau navale), raspunsul britanicului nu lasa loc de prea multe interpretari: "aceste szvonurit nu reprezinta nimic nou si nici nu ne aflam in fata unei capitulari la presiunile sovietice".

CE ZIC CEILALTI AMBASADORI. Dupa o intrevedere pe care a avut-o cu George Macovescu (adjunct la Externe), ambasadorul Canadei l-a informat pe colegul sau britanic ca Macovescu a negat orice modificare a cursului politicii externe romanesti, iar daca "Romania va face mai mult comert cu tarile CAER decat in anii trecuti aceasta se datoreaza resurselor reduse de valuta convertibila din acest moment si nu unor schimbari in politica economica a Romaniei". Ambasadorul Frantei "mi-a spus ca articolul din Le Monde a provocat ingrijorare considerabila in minister pentru ca ziarul este privit ca purtator de cuvant al guvernului francez, asa cum The Times este pentru noi. El i-a asigurat pe Manescu si pe ceilalti ca articolul nu reflecta in nici un caz punctul de vedere oficial francez".

Din nou D. Laskey. "Este mult mai dificil sa faci o declaratie categorica referitoare la pozitia Romaniei, pentru ca ei, mereu, au balansat in relatiile lor cu Uniunea Sovietica si cu celelalte tari ale Pactului de la Varsovia. Pendulul se poate inclina intr-o parte sau in alta din timp in timp. Concluzia noastra finala este ca romanii erau ingrijorati de cat de expusa si izolata era pozitia in care se gaseau ei insisi in interiorul blocului la inceputul anului trecut. Momentul decisiv al schimbarii se poate sa fi venit cu vizita lui Ceausescu in mai s1970t, care a pregatit probabil terenul pentru semnarea Tratatului de Prietenie romano-sovietic in iulie. Nu stim ce s-a petrecut intre Ceausescu si conducatorii sovietici, dar subliniez punctele de vedere pe care le-am exprimat anterior, ca romanii nu pun prea mare pret pe semnarea Tratatului (exceptand poate decizia de a cumpara o centrala nucleara de la Uniunea Sovietica; in final avea sa fie achizitionata de la canadieni - M.R.) si ca el nu implica schimbari de baza in politicile Romaniei". Chiar daca motive financiare si economice pot sili Romania sa se intoarca spre CAER, aceasta nu va afecta "indarjirea scu care isi aparat suveranitatea sau rezistenta la orice forme de integrare economica".

GARDA. Armata chineza era vazuta drept contrapondere la presiuni sovietice

CINE SE AFLA IN SPATE? Documentele prezentate aici contin puncte de vedere opuse. Inaltii functionari ai Foreign Office vad o retransare a Romaniei o data cu semnarea Tratatului in iulie 1970. Cei aflati in "prima linie", Laskey si colegii sai din celelalte tari NATO acreditati la Bucuresti sustin ca nu a intervenit nici o modificare in politica externa romaneasca, in conceptia relativa la suveranitatea statului, la integrare economica, la desfasurarea aplicatiilor militare pe teritoriul romanesc. Problema este cine a inspirat articolele de presa care proiecteaza imaginea unei capitulari. "Eu cred, afirma dl Laskey, ca a aparut sarticolul din editia europeana a Herald Tribunet la München si la intalnirea noastra sa ambasadorilort NATO s-a sugerat ca inspiratia ar fi putut veni de la Radio Europa Libera. O alta posibilitate, si nu este mai mult decat atat, este ca aceasta poate fi un exemplu de intoxicare sovietica. Poate fi prea mult, daca stam sa ne gandim ca in Vest, si ma tem ca si in Regatul Unit, exista soricumt o tendinta, de a folosi tot ce poate fi interpretat drept capitularea romanilor in fata rusilor si adoptarea unei politici mult mai conformiste. Sigur este ca sursa acestora nu este una romaneasca si ca aceste interpretari sunt aprig contestate de conducerea de aici."

CE ZIC AMERICANII? Delegatia SUA de la NATO a analizat la 4 octombrie 1971 felul in care evoluau relatiile romano-sovietice apreciind ca "in acest moment este rezonabil sa consideri ca actuala conducere de partid si de stat va contina sa conduca tara in viitorii cativa ani si ca vor continua politicile existente, inclusiv acelea pe care sovieticii le considera suparatoare. Neputand anticipa schimbari, ne asteptam ca sovieticii sa continue sa exercite presiuni politice si psihologice asupra regimului Ceausescu". In ceea ce priveste posibilitatea producerii unei interventii militare sovietice "pentru a aduce Romania pe linia sovietica" era dificil pentru analistii americani sa se pronunte. Dar in legatura cu acest aspect "trebuie luate in considerare trei importante diferente intre Romania din 1971 si Cehoslovacia din 1968: 1. Romania nu este angajata si nu arata ca s-ar angaja in reforme economice care pot ameninta continuarea regimului comunist; 2. In acest moment, Romania arata un sporit dogmatism in politica interna si in controlul ideologic (in ciuda faptului ca liberalizarea nu a mers niciodata prea departe in Romania); 3. In termeni geografici, Romania este mai putin importanta pentru URSS, ea fiind in afara directiei principale ce leaga Germania de URSS". Exista insa un factor care putea "dinamiza" relatiile dintre cele doua tari, anume activa politica pe care China o dezvolta in Balcani si care "ii ingrijoreaza pe sovietici".

"Pe aceste considerente - incheie documentul clasificat "secret NATO" - continua presiune sovietica asupra recalcitrantei Romanii va caracteriza probabil aceste relatii in urmatorii cativa ani."

SPECULATII "Au existat in ultimul timp intense speculatii, in special in presa, privind intentiile sovietice fata de Romania si posibilitatea unei actiuni militare sovietice impotriva ei cu scopul de a preveni alte manifestari de politica externa independenta. Dar nu exista dovezi care sa sustina aceasta. Grija principala a sovieticilor este de a preveni cresterea influentei Chinei in Balcani, de a izola politic Romania si de a descuraja alti membri ai blocului de a cocheta cu ideea adoptarii unei politici similare" R.A. Burns - Departamentul Europa de Est, Foreign Office

REZULTATE. "Analizand politica sovietica fata de Romania, trebuie sa avem in vedere efectele pe care o "interventie chirurgicala" impotriva acesteia le are asupra detentei promovate de sovietici. Din punct de vedere sovietic, costurile (in termenii reactiilor negative ale Vestului) supunerii Romaniei prin forta vor fi substantial mai mari decat in cazul Cehoslovaciei, in afara de faptul ca rezistenta militara romaneasca nu poate fi exclusa" Memorandum al Delegatiei SUA la NATO