Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
EDIŢIE SPECIALĂ ● Joi, 27 martie, toată lumea e adolescentă
Jurnalul Naţional vă oferă joi, 27 martie, rara posibilitate de a
rămâne veşnic adolescenţi, prin intermediul Ediţiei Speciale
"Liceenii", însoţită de DVD-ul cu filmul "Liceenii" – unul dintre cele
mai importante filme de dinainte de anul 1989.
EDIŢIE SPECIALĂ ● Joi, 27 martie, toată lumea e adolescentă
Jurnalul Naţional vă oferă joi, 27 martie, rara posibilitate de a rămâne veşnic adolescenţi, prin intermediul Ediţiei Speciale "Liceenii", însoţită de DVD-ul cu filmul "Liceenii" – unul dintre cele mai importante filme de dinainte de anul 1989.
Adolescenţa nu se opreşte aici: urmează DVD-uri cu toată seria "Liceenilor", pe care Jurnalul Naţional vi le va oferi în fiecare zi de joi. Prin urmare, invazia tinereţii fără bătrâneţe continuă astfel: joi, 3 aprilie – DVD cu filmul "Declaraţie de dragoste"; joi, 10 aprilie – DVD cu filmul "Liceenii în alertă"; joi, 17 aprilie – DVD cu filmul "Extemporal la dirigenţie"; joi, 24 aprilie – DVD cu "Liceeniii rock’n roll".
În paginile Ediţiei Speciale din 27 martie veţi găsi mărturii şi poveşti minunate în principal despre filmul "Liceenii", film de referinţă al anului 1987, apoi despre "Declaraţie de dragoste" (film din 1985) şi despre toate filmele din seria "Liceenilor", respectiv: "Liceenii în alertă" (film din 1993), "Extemporal la dirigenţie" (film din 1987), "Liceenii rock’n roll" (film din 1992).
VIBRAŢIA. Gândiţi-vă că într-o perioadă de viaţă gri-cenuşie, tristă şi grea, cu bucurii rare, apărea un film fără patetism, fără pretenţii, dar care avea lucruri de care toată lumea uitase: tandreţe, stângăcii sentimentale, lucruri fireşti, căldură sufletească şi tinereţe obişnuită. În anii ’80, filmul "Liceenii" putea fi un film obişnuit pentru tineri, dar s-a constituit într-un film de excepţie, prin perfuzia cu normalitate, tinereţe şi bucurie pe care a oferit-o. Filmul "Liceenii" a fost un fenomen social al acelor ani. Oamenii asupriţi în intimitatea lor, în sufletele lor chinuite aveau nevoie de firesc, de normalitate, de obişnuit. Şi, lucru foarte important, "Liceenii" a dat o nouă dimensiune cuvântului "coadă". Atât acest film, cât şi toată seria "Liceenilor"generând cozi la Cinematograful Scala, sala în care aveau loc premierele. Începeau evident din faţa casei de bilete din bulevardul, pe atunci, Magheru şi continuau pe Maria Rosetti, cale de una-două sute de metri, iar stufoşenia se măsura pe patru rânduri. Iar sala de cinematograf, populată de vârste diferite, vibra la unison. Nu era loc de critici severe, nici de clasificări. Toată asistenţa simţea minunea cum e să fii tânăr, cum e să fii la început de drum!
REVELAŢII. Paginile Ediţiei Speciale din 27 martie v-au rezervat întâlniri de zile mari. În primul rând, cu regizorul Nicolae Corjos, cel care a regizat patru din cele cinci filme ale seriei. Apoi cu Isoscel şi Socrate (Tamara Buciuceanu-Botez şi Ion Caramitru). Liceenii au fost şi au rămas Mihai Constantin, Ştefan Bănică junior, Oana Sârbu, Cesonia Postelnicu şi aşa mai departe… Au fost revelaţii actoriceşti şi s-au înfipt foarte bine în catalogul numelor de interpreţi cu viaţă lungă. Şi să nu uităm de o întâlnire specială: cu George Şovu, scenaristul "Declaraţiei de dragoste" (film cu Teodora Mareş şi Adrian Păduraru în rolurile principale) şi a întregii serii "Liceenii", care a ţinut să adreseze cititorilor un mesaj extraordinar. O declaraţie… de dragoste adresată poate chiar lumii întregi. "În ceea ce mă priveşte, suprema notă aş acorda-o milioanelor şi milioanelor de adolescenţi şi de tineri, ca şi tuturor spectatorilor, care au ieşit din sălile cinematografelor, după prima sau după nu ştiu a câta vizionare, cu un zâmbet pe buze şi cu lumina unui gând în plus pe frunte şi în fiinţa lor, încurajându-mă prin aceasta să continuu cu speranţă, dar şi cu spaimă drumul pe care aveau să apară «Liceenii», «Extemporal la dirigenţie», «Liceenii rock’n roll», «Liceenii în alertă»…"
Trebuie menţionat faptul că George Şovu lucrează în prezent la un proiect de film intitulat "Liceenii mileniului trei" şi că mesajul domniei sale către cititori a fost scris cu litere delicat aplecate, aşa cum ar trebui să fie literele de lumină şi iubire.
Prin urmare, după ce aţi citit ce vă aşteaptă joi, 27 martie (şi nu numai atunci), vă putem spune că ne-ar părea tare bine dacă în fiecare zi de joi v-ar ieşi un adolescentin coş pe nas. Pentru că vremurile se schimbară, nu mai e loc de prea mult suflet, nu mai e foarte mult loc pentru romantism, iar, dacă în acele vremuri un asemenea coş însemna o catastrofă, în aceste vremuri s-ar putea să însemne o bucurie!
Jurnalul Naţional vă oferă joi, 27 martie, rara posibilitate de a rămâne veşnic adolescenţi, prin intermediul Ediţiei Speciale "Liceenii", însoţită de DVD-ul cu filmul "Liceenii" – unul dintre cele mai importante filme de dinainte de anul 1989.
Adolescenţa nu se opreşte aici: urmează DVD-uri cu toată seria "Liceenilor", pe care Jurnalul Naţional vi le va oferi în fiecare zi de joi. Prin urmare, invazia tinereţii fără bătrâneţe continuă astfel: joi, 3 aprilie – DVD cu filmul "Declaraţie de dragoste"; joi, 10 aprilie – DVD cu filmul "Liceenii în alertă"; joi, 17 aprilie – DVD cu filmul "Extemporal la dirigenţie"; joi, 24 aprilie – DVD cu "Liceeniii rock’n roll".
În paginile Ediţiei Speciale din 27 martie veţi găsi mărturii şi poveşti minunate în principal despre filmul "Liceenii", film de referinţă al anului 1987, apoi despre "Declaraţie de dragoste" (film din 1985) şi despre toate filmele din seria "Liceenilor", respectiv: "Liceenii în alertă" (film din 1993), "Extemporal la dirigenţie" (film din 1987), "Liceenii rock’n roll" (film din 1992).
VIBRAŢIA. Gândiţi-vă că într-o perioadă de viaţă gri-cenuşie, tristă şi grea, cu bucurii rare, apărea un film fără patetism, fără pretenţii, dar care avea lucruri de care toată lumea uitase: tandreţe, stângăcii sentimentale, lucruri fireşti, căldură sufletească şi tinereţe obişnuită. În anii ’80, filmul "Liceenii" putea fi un film obişnuit pentru tineri, dar s-a constituit într-un film de excepţie, prin perfuzia cu normalitate, tinereţe şi bucurie pe care a oferit-o. Filmul "Liceenii" a fost un fenomen social al acelor ani. Oamenii asupriţi în intimitatea lor, în sufletele lor chinuite aveau nevoie de firesc, de normalitate, de obişnuit. Şi, lucru foarte important, "Liceenii" a dat o nouă dimensiune cuvântului "coadă". Atât acest film, cât şi toată seria "Liceenilor"generând cozi la Cinematograful Scala, sala în care aveau loc premierele. Începeau evident din faţa casei de bilete din bulevardul, pe atunci, Magheru şi continuau pe Maria Rosetti, cale de una-două sute de metri, iar stufoşenia se măsura pe patru rânduri. Iar sala de cinematograf, populată de vârste diferite, vibra la unison. Nu era loc de critici severe, nici de clasificări. Toată asistenţa simţea minunea cum e să fii tânăr, cum e să fii la început de drum!
REVELAŢII. Paginile Ediţiei Speciale din 27 martie v-au rezervat întâlniri de zile mari. În primul rând, cu regizorul Nicolae Corjos, cel care a regizat patru din cele cinci filme ale seriei. Apoi cu Isoscel şi Socrate (Tamara Buciuceanu-Botez şi Ion Caramitru). Liceenii au fost şi au rămas Mihai Constantin, Ştefan Bănică junior, Oana Sârbu, Cesonia Postelnicu şi aşa mai departe… Au fost revelaţii actoriceşti şi s-au înfipt foarte bine în catalogul numelor de interpreţi cu viaţă lungă. Şi să nu uităm de o întâlnire specială: cu George Şovu, scenaristul "Declaraţiei de dragoste" (film cu Teodora Mareş şi Adrian Păduraru în rolurile principale) şi a întregii serii "Liceenii", care a ţinut să adreseze cititorilor un mesaj extraordinar. O declaraţie… de dragoste adresată poate chiar lumii întregi. "În ceea ce mă priveşte, suprema notă aş acorda-o milioanelor şi milioanelor de adolescenţi şi de tineri, ca şi tuturor spectatorilor, care au ieşit din sălile cinematografelor, după prima sau după nu ştiu a câta vizionare, cu un zâmbet pe buze şi cu lumina unui gând în plus pe frunte şi în fiinţa lor, încurajându-mă prin aceasta să continuu cu speranţă, dar şi cu spaimă drumul pe care aveau să apară «Liceenii», «Extemporal la dirigenţie», «Liceenii rock’n roll», «Liceenii în alertă»…"
Trebuie menţionat faptul că George Şovu lucrează în prezent la un proiect de film intitulat "Liceenii mileniului trei" şi că mesajul domniei sale către cititori a fost scris cu litere delicat aplecate, aşa cum ar trebui să fie literele de lumină şi iubire.
Prin urmare, după ce aţi citit ce vă aşteaptă joi, 27 martie (şi nu numai atunci), vă putem spune că ne-ar părea tare bine dacă în fiecare zi de joi v-ar ieşi un adolescentin coş pe nas. Pentru că vremurile se schimbară, nu mai e loc de prea mult suflet, nu mai e foarte mult loc pentru romantism, iar, dacă în acele vremuri un asemenea coş însemna o catastrofă, în aceste vremuri s-ar putea să însemne o bucurie!
Ani de liceu
"Timp, încotro mergi/ Spre ce meleaguri noi grăbit alergi/ Cum poţi într-o zi/ Să schimbi în oameni mari nişte copii?/ Azi, în pod pitit/ Stă ursuleţul cârn/ Ieri mult iubit/ Şi vrei ori nu vrei/ Anii de şcoală, vezi, se duc şi ei/ Ani de liceu, cu emoţii la română/ Scumpii ani de liceu, când la Mate dai de greu/ Ani de liceu, când ţii soarele în mână/ Şi te crezi legendar Prometeu/ Ani de liceu, când se-ntâmplă-o tragedie/ Fiindcă el te-a zărit/ La un film cu alt băiat/ Anii de liceu, împletind cu poezie/ Tot ce ai tu mai bun, mai curat/ Ani... ani de liceu…/ Timp nu fi hain/ Să mai fim liceeni măcar puţin/ Nu fi grăbit/ Anii de aur ce ne-ai dăruit/ Ani de liceu, cu prietenii pe viaţă/ Scumpii ani de liceu îţi vei aminti mereu/ Ani de liceu, enigmatica prefaţă/ La romanul ce e doar al meu…(…)"
fragment din cântecul "Ani de liceu" – laitmotiv al filmului "Liceenii";
fragment din cântecul "Ani de liceu" – laitmotiv al filmului "Liceenii";
versuri – Saşa Georgescu; compozitor – Florin Bogardo; interpretare – Stela Enache
Un adevărat record mondial
Iată ce spune, printre altele, Nicolae Corjos, regizorul "Liceenilor", al "Declaraţiei de dragoste", al "Extemporalului la dirigenţie" şi al "Liceeniilor rock’n roll" în paginile Ediţiei Speciale: "În nopţile din perioada liceului visam că americanii mi-au trimis cu paraşuta un aparat prin care se poate vedea prin perete ce se întâmplă cu vecinii, cu clasa în care învăţam când nu eram acolo. Îmi imaginam poveşti, întâmplări pe care le văd – nu numai că le simt, ci le şi văd. Acest exerciţiu, după părerea mea, m-a făcut să devin regizor, pentru că a continuat şi mai continuă, şi astăzi eu văd în imagini. Cu «Liceenii» s-ar zice că a fost o întâmplare, o coincidenţă. Dar cum întâmplarea nu este decât un corolar al unor fapte din viaţă... Am colaborat foarte bine, începând cu «Declaraţia de dragoste», timp de patru filme, cu George Şovu. Consider că cele mai reuşite filme ale mele sunt «Declaraţie de dragoste» şi «Pădurea Nebună», iar «Liceenii», cel mai de succes, care a făcut 5,5 milioane de spectatori, un adevărat record mondial! Pe Ştefan Bănică l-am scos de la armată cu aprobarea directorului general al Centralei România Film. El nu şi-a mai terminat armata, lucru pentru care tatăl său era cam supărat pe mine, şi chiar avea dreptate, într-un fel, pentru că a fost un sacrificiu ca el să nu mai iasă locotenent. În plus, avea dreptate şi pentru că nu reuşea să ducă un lucru până la capăt. La fel, Oana Sârbu a trebuit să se împartă între şcoală şi film. În acea perioadă era la liceu". Vreţi să ştiţi mai multe? Citiţi joi, 27 martie...
