Autorităţile l-au vrut la mama care nu l-a dorit

Daniel avea 9 ani cand mamei sale i s-au pus cătuşele pentru pruncucidere. Cand mama a fost eliberată condiţionat, pe Daniel, cei de la DGASPC Vrancea l-au "reintegrat cu succes" in familia naturală. Chiar dacă mama nu l-a dorit, autorităţile l-au vrut la ea in bătătură.

Daniel avea 9 ani cand mamei i s-au pus cătuşele pentru pruncucidere. Cand mama a fost eliberată condiţionat, pe Daniel cei de la DGASPC Vrancea l-au "reintegrat cu succes" in familia naturală. Şi chiar dacă mama nu l-a vrut, autorităţile au jucat la sentiment şi astfel au mai bifat un aspect bubos al integrării.

Timp de cinci ani, cat a stat la asistentul maternal Mărioara Neagu din satul Paltin, pe Daniel l-au mai vizitat fraţii, Ionuţ şi Alexandru. De păţania mamei aflase de la alţii, dar şi-ar fi dorit să audă din gura ei dacă e adevărat. In 2004, cand pe Geta au eliberat-o condiţionat, au vorbit la telefon. L-ar fi sunat mama, ar spune ea clipind din ochi in semn indoielnic. Şi atunci, Daniel a intrebat-o: "Mă mami, zi şi mie, de ce ai fost la puşcărie, că eu nu ştiu?". Getei i-a fost ruşine şi parcă n-ar mai fi vrut să scormone in trecut.
I-a zis doar: "Lasă, mami, cand vii acasă am să-ţi povestesc."

PE STOP INAPOI. "Eram singură cand s-a intamplat", spune Geta aflată in imposibilitatea de a riposta in faţa intrebărilor. Deşi ar vrea să urle, să ne alunge, penitenţa de la Targşor i-a retezat şi ultima brumă de curaj. Aflase că e insărcinată pentru a şasea oară şi dacă cel cu care rămăsese ar fi ajutat-o şi n-ar fi plecat din sat in Italia, s-ar fi gandit serios să-l păstreze. Nu-şi aminteşte să fi omorat o muscă şi pe toţi ai săi copii zice că i-a iubit in mod egal. Pe Alina şi Ionuţ i-a făcut cu primul soţ, decedat prin Satu Mare. Apoi s-a reantors la casa părintească, fiind singurul copil moştenitor al boţului de pămant din Carligele. Aici l-a cunoscut pe Stangă, cel cu care a mai făcut doi copii. Pe Alexandru şi pe Daniel. Despre tatăl Ionelei păstrează tăcerea. Fata e doar a ei sau a fost pană cand a implinit două zile. Se născuse cu handicap locomotor şi de atunci a lăsat-o intr-un centru de plasament. "Eu vreau să o iau acasă, e fata mea, dar nu pot, e bolnavă; ăştia măcar is sănătoşi". Pe-al şaselea copil l-a "scăpat" in veceul din spatele casei, asa ne spune Geta. Şi parcă după aia, a avut aşa o senzaţie "ca şi cum nu s-ar fi intamplat nimic". A dormit mult, pierduse sange, "puteam să mor atunci", dar apoi, peste cateva zile, făcea mancare, spăla, firesc. Gura satului vuia că ar fi lăsat copilul in maternitate şi asta a liniştit-o. "Cineva m-a parat, bănuiesc. Dar ce rost are să mai port pică? Asta e." Ar fi fost fată spune ea, deşi zice că nu a văzut-o, că aşa i-ar fi spus cei de la poliţie. "Nu. N-aş fi vrut să o scot!", lucru sigur ştiut deşi pare că nu-şi mai aminteşte multe de atunci.

Sătenii insă au alt scenariu. Copilul a fost băgat intr-o pungă de plastic şi acasă ar fi fost şi Alina, fata cea mare, care şi acum se uită cu ură la ea. "Da' ştiţi situaţia! Aţi fost la poliţie? Asta e, am făcut-o, am făcut-o. Ce mai contează acum?", spune Geta revoltandu-se mocnit. De cand poliţia a luat-o in cătuşe din curtea casei pentru pruncucidere, nici că au mai intrebat-o copiii ei ceva. I-au dat şase ani pentru omor calificat, dovedindu-se că a avut discernămant. "Mi-au dat mai puţin poate pentru că am avut recomandări bune, nu avusesem abateri aici, in sat". In februarie 2004, Geta a fost eliberată condiţionat după patru ani. S-a reantors acasă cu gandul de a-l readuce pe Daniel sau cel puţin aşa susţine acum, de faţă cu băiatul.

REMUŞCĂRILE UNUI REFUZ. Geta işi aminteşte că la vreo trei luni de cand se intorsese acasă, au chemat-o la centrul de plasament din Vrancea ca să-şi vadă băiatul. "Era acolo cu familia care l-a crescut şi m-au intrebat dacă vreau să-l iau." Daniel se hotărase să vină acasă şi Geta l-a mai intrebat o dată: "Măi mami, tu te hotărăşti dacă vrei să vii, daca nu, nu. Eu nu te oblig." Daniel a vrut şi, deşi mulţi i-au zis Getei că nu are cu ce să-l crească, ea le-a inchis gura. "E copilul meu. Unde mănancă ăştia, mănancă şi el."

Asta a fost atunci, la prima intrevedere, cand pe Geta o apucaseră nostalgiile şi remuşcările de mamă. Mai apoi, peste alte două luni, cand s-a intocmit un proces-verbal incheiat de Primăria comunei Carligele, Geta nu şi-a dat acordul pentru ca Daniel să fie readus acasă. "Mama menţionează faptul că in prezent nu doreşte reintegrarea, deoarece nu dispune de o situaţie materială şi financiară bună, fiind eliberată de cateva luni din inchisoare", după cum se arată in procesul-verbal incheiat la data de 27 iulie 2004, la cinci luni de la revenirea sa. Geta nu lucrează nici acum, după doi ani, nu beneficiază nici de ajutor social, casa e modestă, au doar cateva găini şi doi băieţi angajaţi fără carte de muncă.

Pe langă refuzul mamei de a-şi aduce copilul acasă, alte cinci persoane, asistenţi sociali şi funcţionari la primărie, şi-au exprimat părerea negativă cu privire la reantoarcerea copilului in familie. "Mama nu dispune de posibilităţi financiare pentru a-i asigura fiului său o alimentaţie corespunzătoare şi condiţii privind siguranţa sănătăţii", precizează Rodica Ghiuţă, referent social in cadrul primăriei. Luminiţa Croitoru, asistent social in cadrul Serviciului de Asistenţă Socială din cadrul primăriei, consideră că "deocamdată nu este posibilă reintegrarea in familia naturală, avand in vedere situaţia materială şi financiară a minorului, faptul că mama insăşi incearcă o reintegrare in viaţa socială, fiind in căutarea unui loc de muncă". De aceeaşi părere este şi şeful Postului de poliţie din Carligele, Corneliu Cherciu, care consideră că "in prezent nu este posibilă reintegrarea in familie a minorului avand in vedere situaţia materială şi financiară a familiei, faptul că mama eliberată condiţionat dininchisoare de cateva luni pentru infracţiunea de pruncucidere are nevoie de o perioadă de acomodare şi reintegrare in societate".

REZOLVARE. De faţă cu Daniel, spunandu-i despre declaraţia dată la primărie, mama o dă cotită. Nu-şi mai aminteşte sigur dacă a vrut să-l ia sau nu acasă. Daniel se uită nedumerit, obrajii ii pălesc in tăcere din roşu deschis in rubiniu. Doar Alina răbufneşte dispreţuitor după o lungă tăcere. "Păi, cum să te gandeşti? Hai, spune tot ce ai pe suflet, nu era normal să-l iei acasă?!" "Da' nu, că eu am vrut! Cum să nu vreau, doar e copilul meu!"

Deşi nimeni nu l-a vrut, Consiliul Judeţean Vrancea a hotărat şi soluţionat mai repede decat se aşteptau toţi "cazul copilului Stangă Daniel". In septembrie 2004, la numai 3 luni de la verdictul negativ, Daniel a fost "reintegrat cu succes" in familie. La cei 16 ani, Daniel pare un vlăjgan muncit. Nu mai frecventează de mai bine de un an centrul de zi şi, deşi mama spune că-i place să inveţe mai ales engleza, singurul lucru sigur pe care il ştie acest copil e că intr-o zi va scăpa din sat şi va merge in altă ţară la muncă. De Carligele il leagă azi doar fraţii.

OPINIA SPECIALIŞTILOR "Mama nu dispune de posibilităţi financiare pentru a-i asigura fiului său o alimentaţie corespunzătoare şi condiţii privind siguranţa sănătăţii (...) Deocamdată nu este posibilă reintegrarea in familia naturală, avand in vedere situaţia materială şi financiară a minorului, faptul că mama insăşi incearcă o reintegrare in viaţa socială, fiind in căutarea unui loc de muncă" fragmente din dosarul copilului reintegrat REINTEGRARE REFUZATĂ "Mama menţionează faptul că in prezent nu doreşte reintegrarea, deoarece nu dispune de o situaţie materială şi financiară bună, fiind eliberată de cateva luni din inchisoare (...) Mama eliberată condiţionat din inchisoare de cateva luni pentru infracţiunea de pruncucidere are nevoie de o perioadă de acomodare şi reintegrare in societate" fragmente din dosarul copilului reintegrat ACCEPTATĂ "Deoarece in prezent mama poate asigura condiţii de creştere şi educare la domiciliu, se propun incetarea măsurii de plasament şi sistarea plăţii alocaţiei de plasament incepand cu 1 octombrie 2004 pentru asistentul maternal Neagu Marioara. Copilul va fi reintegrat in familia mamei cu frecventarea Centrului de zi Carligele" fragment din dosarul copilului reintegrat