Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Buna seara! La ce ora incepe protestul? A inceput, bine ati venit!" Ca si cum mi-as fi cautat locul la Ateneu. Acest dialog de film suprarealist a existat in chiar aceasta forma, aceasta acum patru zile, cand m-am reintors in Piata. M-am surprins, cum ajunsa in Piata, inca mai aveam ticul de a cauta cu privirea pozitia Jandarmeriei si de a-mi face rapid, in minte, traseul de fuga in cazul unei actiuni in forta pentru "eliberarea pietei". Pe de alta parte, dupa o luna, aveam cumva sentimentul straniu al intrusului si nu mi-am dat seama decat mai tarziu de ce. Tinerii de langa mine aratau la fel ca aceia langa care strigasem si eu cu ceva timp in urma, era insa ceva cu totul diferit la cei pe care ii intalneam acum.
Ratasem, din Piata, momentele in care protestul a insemnat schimbari concrete si in care acesti oameni si-au reconfirmat forta vocii lor interioare, care ii obliga sa ia atitudine. Eu n-am vazut aceste momente decat de la tv, dar lor li s-au intiparit in privire. Sunt siguri pe ei, au umor, stiu ce vor si stiu ca pot.
Si maine vor fi tot aici. Se cunosc intre ei foarte bine si poate si asta le creeaza in plus un sentiment de siguranta. Maine, in dreapta si stanga lor vor fi aceiasi oameni, in care, timp de peste 40 de zile, au invatat sa aiba incredere. "Si daca as vrea de maine sa nu mai vin nu am cum, simt ca sunt prietenii mei si n-am cum sa-i las balta", spune unul dintre protestatari in timp ce ma ajuta sa ma urc pe un deal de zapada.
Piata are programul ei, pe care toti il stiu. "Mergem in excursie?", intreaba la portavoce Vlad. Am auzit despre el ca este cel mai creativ cu sloganurile. "Hai sa mergem, ca sa-i mai prindem." "Excursia" este un moment pe care il asteapta toti. Concret, acest moment presupune ca toti demonstrantii de pe partea cu fantana sa traverseze pe partea cu Teatrul National, unde, alaturi de manifestantii TNB-ului, scandeaza aceleasi sloganuri. "Excursia" are o semnificatie simbolica si arata solidaritatea dintre cele doua maluri ale Universitatii, pentru aceleasi cauze si principii, dar are si o motivatie pragmatica. Frigul. Oamenii se incalzesc in cele 10 minute cat timp stau in pasajul de la metrou. In pasaj, actiunea arata ca un flash mob. Se intra in liniste si se striga: "Romania, trezeste-te!".
Multi dintre trecatori nu par uimiti deloc, multi se uita inapoi fara sa se opreasca, altii ignora autist momentul. As tinde sa-i judec, dar n-o mai fac. Mi-au aratat acum o luna ca nu sunt indiferenti si probabil imi vor mai proba acest lucru. Ca si mine. Nici eu nu am putut veni in Piata de atat timp. Unele lucruri nu se schimba totusi niciodata: "Avem gabori civili printre noi". Diferenta este ca acum, mai mult decat acum o luna, protestantii chiar stiu si cine sunt. "Bagi tu mana in foc ca asta e infiltrat?", il intreb pe unul dintre vecinii mei. "Da ma, sigur ca e, si-a tras gluga ca sa-si acopere statia." "Mai, dar atat de prosti sa fie?" "Poate ca asta e misiunea lor, sa ne faca sa stim ca sunt aici si sa exercite in felul asta un soi de intimidare." Daca asta este obiectivul, se pare ca nu reusesc. Tinerii canta ironic: "Avem gabori civili printre noi, dar si ei acum canta cu noi".
La 22:05, protestul se incheie: "Pentru un protest reusit, 5 minute am depasit". Manifestantii raman sa mai stea de vorba si din curiozitate ma alatur lor. In grup este si un om fara casa, caruia ii ofera pe rand tigari. Din discutii pe care le aud, mai mult tras cu urechea, toti par oameni educati. "Sunt toti doctori, doctoranzi, profesori in facultati", imi spune prietenul meu. Nu par surprinsi de prezenta mea intr-un spatiu care, teoretic, apartine celor din Piata, care sunt prieteni. Ma intreaba totusi: "Esti noua?", dar pare mai degraba un soi de bucurie de venirea unui om nou, decat de suspiciune. La unii ma uit eu cu uimire, pentru ca nu inteleg ce ar cauta in Piata. Plecat din Romania de cativa ani, unul dintre protestatari vine special dintr-o alta tara ca sa participe la manifestatie. Ar vrea sa revina de tot in Romania. Imi ingheata mana pe punga pe care o tin cu mine, in care am agenda si o sticla cu apa. "La Revolutie nu se vine cu pungi, Roxana!", imi spune in gluma amicul meu. Ma uit in jur si constat ca nu sunt singura. E drept ca ceilalti le lasa jos pe toata durata manifestatiei. Maine asa voi face si eu. Imi voi mai lua si niste haine in plus. Aud in dreapta mea: "Lasa, ca la primavara ies toti si o sa conteze". Ce bine ar fi sa aiba dreptate. Imi amintesc unul dintre sloganuri: "Ce facem noi e si pentru voi". Dar chiar are dreptate, doar si eu m-am intors. De fapt… n-am plecat niciodata.
Roxana Balaneanu
