Badigardul şi servitorul vedetă

Dupa decembrie 1989, mitocanii pricopsiti, mai mult sau mai putin peste noapte, au constatat ca nu mai pot sa tra­iasca fara servitori care mai de care mai "special". La inceputul anilor ’90, politicienii, afaceristii sau oamenii de media cunoscuti isi tra­se­se­ra toti "badigarzi". Mi-l aduc aminte pe Ion Cristoiu, in perioada de glorie a Evenimentului Zilei, cum circula inconjurat de tigani solizi, im­bracati la costum, care-i duceau mapa.

Studentul care plimba caini
Cand lucram la un saptamanal unde eram obligat sa comit si stiri mondene, am facut o panda in fata casei unui miliardar proprietar de caini, banuit ca are o legatura cu o cantareata de trei parale si siliconata pe deasupra. La un moment dat, din interiorul vilei a iesit un baiat, cu trei dobermani in lesa. Mi-am facut curaj si i-am spus ca ii ofer ceva bani daca imi confirma ca cei doi sunt in interior. Mi-a raspuns: "habar n-am, eu sunt student la medicina veterinara si-s platit doar sa-i plimb cainii, asteapta pana iese menajera!" In acea perioada, era considerat de foarte bine, pentru un jurnalist, sa intretina relatii cu tot felul de soferi, menajere si paznici ai unor VIP-uri. Contra unei "mici atentii", ei mai dadeau cate ceva din casa, comiteau o indiscretie mica despre seful lor.

Unii imbogatiti de dupa 1990 de­ve­neau chiar victimele propriilor servitori. Imi aduc aminte de un jurnalist, persoana foarte cunoscuta care ajunsese sa intoarca bani cu lopata, cuprins de o tristete metafizica dupa ce menajera ii sterpelise cateva mii de euro si disparuse, probabil in tari ceva mai calde: "Bai, parea asa o femeie serioasa, avea accentul ala mo­ro­se­nesc, o adusesem special de la Sighet. In nimeni nu mai poti avea in­credere!"

Soferul nasului Boc
Foarte interesanti sunt "servitorii" po­liticienilor. De obicei, ei sunt mas­cati drept consilieri, garzi de corp sau soferi si sunt platiti pe bani publici, fiind angajatii "cabinetului demnitarului". Imi aduc aminte cum un ac­tual europarlamentar cu cantec isi tri­mitea sepepistul sa-i faca piata. Prin 2004 am lucrat pentru un actual parlamentar al partidului aflat la putere. Cu mine, care ma ocupam strict de imaginea lui, nu-si permitea prea multe, dar pe cei doi consilieri angajati pe cabinet, ambii absolventi de politologie, ii exploata destul de tare. Tin minte o scena halucinanta petrecuta acasa la domnul in cauza, care ma chemase sa-i redactez un discurs. Ii pusese pe cei doi politologi sa descarce si sa-i care niste mobila proaspat cumparata, in timp ce privea filozofic in zare si asculta un fel de manele de inima albastra.

Unii dintre purtatorii de mapa si de plase ai demnitarilor ajung cateo­da­ta, la randul lor, "mici smecheri". Este cazul soferului lui Emil Boc, Marius Buzea, un cetatean care i-a fost simpatic microscopicului sau boss. Premierul, pe motiv ca "ajut oa­me­nii care au pornit de jos", l-a pro­mo­vat mai intai consilier la cabi­netul sau si apoi, mult mai important pentru imagine, l-a nasit la nunta.

Servitoarea Magdei Ciumac
O alta specie remarcabi­la de sluga este cea asupra carora se extinde "faima" stapanului. Imi aduc aminte cum la OTV devenise un personaj bo­na fetei Magdei Ciumac, care se sca­lam­baia dansand desculta pe me­sele lui Dan Diaconescu, in timp ce ma­rele Ogica hahaia. Tot asa, din so­ferul Monicai Columbeanu a devenit un fel de "vedeta" unul Voicu Pandar care nu se distinge decat prin agramatisme si oarece muschi.

In ultimii ani si minoritatea ti­ga­neasca a evoluat. Printre regii, im­pa­ra­tii, bulibasii si imbogatitii etniei res­pective e la mare pret sa ai slugi ro­mani. Fiind in relatii amicale cu Ioana Sidonia, printesa magiei de lux, adica vrajitoare de talie mondiala si cosmica, am fost la un moment dat invitat la o atentie, o maslina in cetatea imensa a doamnei de pe Bulevardul An­tiaeriana. Cum m-a plasat in sala de bal, in care poti da te dai cu bicicleta, dupa ce m-a intrebat ce vreau sa beau, vrajitoarea a scos o talanga ma­gica si a inceput sa clopoteasca. Mi-a explicat: "Stai sa chem menajera, sa-ti aduca un uischi d-ala bu­nu!". A aparut cu un clondir si niste pa­ha­re, pe o tava de argint, o doamna cu ochelarii aurii, cu aer de in­va­ta­toa­re pensionara.

Bonele batause
Prin 2007-2008, cand "duduiau mo­­­toarele economiei", tot mai multi ce­­ta­teni deveniti ortomani se gandi­se­ra sa isi ia fete-n casa, bone sau ser­vi­­tori. Cum piata nu prea mai facea fa­­ta cererii, iar "profesionistii" luase­ra dru­mul Italiei, Frantei sau Spa­ni­ei, apa­reau tot felul de personaje im­pro­­vizate, fara experienta, gen "bo­ne­le batause". Noroc cu tehnica moder­na si cu camerele de supraveghere, fiind­­­ca asa au fost prinse cateva doam­­ne cum altoiau bebelusi de cateva luni, doar fiindca plangeau.

Am mai observat o tendinta, ace­ea de a deveni din servitor cel servit. Multi romani care au fost sa lucreze afara, unde au prestat tot felul de munci de ingrijitori sau chelneri, oameni buni la toate in gospodarie, dupa ce au facut ceva avere si s-au intors in tara au avut un fel de reflex, mai intai sa isi ia o casa mare si apoi sa angajeze la randul lor un "om la toate".

Ca o inchidere de bucla tempora­la, potentatii de azi au un comportament similar cu boierii de acum aproa­pe 200 de ani. Tragand cu o­chiul la ce se intampla pe la Paris si Londra, ei au adoptat, cu titlul de fita, moda bonelor filipineze. Bogatasi precum Ion Tiriac, Silviu Prigoana sau Dana Razboiu au importat servitori din Filipine sau Indonezia, pe care-i exiba in calitate de raritati. Asteptam cu interes clipa cand isi vor trage si sambelani nigerieni.