Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O lume care dansează, trăind din plin farmecul şi bucuria unei frumoase nopţi de carnaval, prilejuită de Anul Nou. Pe vremuri lumea ştia a petrece. Iar eleganţa revelioanelor de altădată doar la Monte Carlo se mai păstrează.
O lume care dansează, trăind din plin farmecul şi bucuria unei frumoase nopţi de carnaval, prilejuită de Anul Nou. Pe vremuri lumea ştia a petrece. Iar eleganţa revelioanelor de altădată doar la Monte Carlo se mai păstrează.
In numărul său special de Anul Nou din decembrie 1939, Ilustraţiunea Romănă prezenta un bătrăn boier (fără a-i da numele) care participase la unul dintre balurile de Anul Nou organizate de Regele Carol I. "Cănd prezentul ni se pare prea greu şi apăsător, evadăm in ireal", incepea relatarea Ilustraţiunii.
Reporterul anului 1939 l-a găsit pe bătrăn răsfoind foile unui album: "Dintre fotografiile cu chipuri uitate, de oameni care au zămbit şi au răs ca şi noi, au căzut pe covor căteva cartonaşe ingălbenite de vreme. Bătrănul le privi un timp indelungat visător, şi apoi incepu a-mi povesti cu glasul lui sfătos: «Iată nişte biete cartonaşe tipărite, care mai sunt poate ultima mărturie, in afară de mine, a unei strălucite serbări... Sunt aici două «carnete de bal» cum nu mai ai ocazie să vezi astăzi. Dar insemnătatea lor este că au rămas mărturie de la un bal la Curtea lui Carol I... Au trecut mai bine de 50 de ani şi amintirea acelor clipe o mai am şi acum trează inaintea ochilor». Am privit cu curiozitate cartonaşele. Purtau pe coperţi cifrul regal şi inăuntru erau tipărite toate «danţurile» pentru ca cochetele de atunci să nu uite cui au promis diversele dansuri ale serii. Nu mi-am putut reţine un zămbet, citind numele dansurilor, care erau atunci la modă: Valse, Quadrile, Polka, Lenciers, Mazurca, Pas quatre, Pas de patineurs şi celebrul «Cotillon» compus din «Les Bouqets», «Les Arcades», «Les Maswues», «Moulinet», «Les Echarpes et Coudes» şi «Quadril final»".
IERI. Bătrănul boier, dus de năvala amintirilor, deapănă povestea: "Pentru a face o mai strănsă legătură intre Curte şi boerime, Carol I organiza numeroase recepţii, unde se intălnea tot ce era mai select in Bucureştiul de la sfărşitul veacului trecut. Am fost invitat prima oară la Curte, cu ocazia balului de Anul Nou, acum mai bine de 50 de ani. După ce in timpul zilei se semnaseră felicitările in registrele deschise la Palat, seara se dădu un mare bal la Teatrul Naţional. Tot atunci se anunţase o retragere cu torţe şi luminaţie in centrul oraşului. Iţi inchipui emoţiile primului meu bal la Curte, mai ales că aflasem că a fost invitată şi Smărăndiţa, tovarăşa mea de joacă din copilărie, pe care nu o văzusem de la intoarcerea mea din Paris, unde mi-am făcut studiile. Sala Teatrului Naţional strălucea in mii de lumini. Uniformele sclipitoare de fireturi ale ofiţerilor, fracurile noastre şi rochiile vaporose ale doamnelor, dădeau un deosebit aer festiv sălii. Pe atunci se mai păstra incă obiceiul ca in asemenea ocazii, tinerele fete din boerime să poarte frumoasele noastre costume naţionale. (...) Pe la orele 10 seara, s-a anunţat sosirea perechei regale. In uniforma lui de gală, care era totuşi de o simplitate uluitoare, Carol I, deşi era mic de statură, făcea totuşi o impresie extraordinară. (...) Dacă Regele era oarecum mai distant şi după o scurtă trecere s-a retras, făcănd un grup de căţiva demnitari ai Statului, Regina, in schimb, a fost tot timpul in mijlocul oaspeţilor Curţii, neuitănd pe nimeni, arătănd tuturor binevoitoarea sa atenţie. La «diner» am fost aşezat alături de Smărăndiţa şi am lăsat bucatele neatinse, privindu-ne in ochi, din ce in ce mai aprinşi la faţă şi şoptindu-ne banalităţile pe care numai doi indrăgostiţi pot să şi le spuie. Şi cu toate acestea a fost un «menu» remarcabil, fiindcă la Curtea noastră se preparau bucatele celebre in toată Europa". Astfel işi incheia relatarea pentru Ilustraţiunea Romănă bătrănul boier. O serată regală, de Anul Nou, care ii rămăsese intipărită in minte. Â
AZI. Şi pentru că tot a venit vorba despre Monte Carlo şi serate regale, inainte de Anul Nou, Monaco se transformă parcă intr-un podium imens, elegant, pe care ar trebui să păşească doar prinţi şi prinţese.
In prezent, majoritatea milionarilor aleg să işi petreacă Revelionul in stil regal. Şi ce loc ar putea fi mai potrivit decăt Monte Carlo? Chiar dacă aici, iarna, temperatura nu coboară sub 15 grade, iar soarele şi briza mării răsfaţă in fiecare zi, monegaştii se pregătesc pentru Anul Nou. In piaţa din faţa Cazinoului şi pe bulevardele principale se aştern covoare roşii. Palmierii sunt toţi luminaţi. Ghirlandele albastre se asortează perfect cu arhitectura cochetă a oraşului. Restaurantele trimit invitaţiile cu programul din noaptea de revelion, iar firmele de catering stabilesc meniurile pentru cei care organizează revelionul acasă. La 31 decembrie, seara tărziu, magazinele de bijuterii incă mai vănd coliere de diamante, iar buticurile de marcă ajustează rochiile unicat, comandate pentru "noaptea de gală".
De aceea, nu-i de mirare că cei mai bogaţi oameni din lume vin să petreacă revelionul la Monaco. Mai precis Monte Carlo Sporting Club. Una dintre cele mai frumoase săli de spectacole din lume. Acolo se ţin Balul Rozelor şi Balul Crucii Roşii, organizate in fiecare an de familia princiară monegască. Â
La 31 decembrie, milionarii işi fac apariţia la Monte Carlo Sporting Club mai eleganţi ca niciodată. Bărbaţi in frac, doamne in rochii lungi cu blănuri asortate pe umeri. Păşesc pe covorul roşu. Salută. Zămbesc. Cei care vor să rămănă cu amintiri fac un gest discret fotografilor profesionişti, aduşi special pentru eveniment. Interiorul este magnific: trei sferturi din sală pereţi din sticlă, prin care se văd intreg oraşul şi marea, podeaua şi scena acoperite cu oglinzi, tavanul ce imită cerul nopţii, cu mii şi mii de stele.
CA PE VREMURI. In noaptea Anului Nou, in jurul orei 22:00, străzile Principatului se animă cu oameni imbrăcaţi ca pentru balurile de pe vremuri. La Hotel de Paris se opresc, pe rănd, Bentley-uri, Rolls Royce-uri, strălucitoare. Oaspeţii se indreaptă către restaurantul Louis XV, care se află in incinta hotelului. Mulţi aleg să işi incheie anul savurănd meniul lui Alain Ducasse, cel mai bun bucătar din lume, insă puţini reuşesc să obţinălocuri. Pentru revelionul din acest an, Ducasse a pregătit un tort delicios de ciocolată, insemnat cu 2008.
Ar mai fi petrecăreţii de la Sass Cafè. Un restaurant cu piano-bar, unde seara de Revelion decurge altfel. La fel de eleganţi, dar dornici de distracţie, cei de la Sass mănăncă mai puţin şi dansează mult, pe muzica live. La 31 decembrie, la miezul nopţii, şampania va fi adusă cu alai de trompete. Toată lumea va primi pălării mari sau coifuri colorate şi măşti veneţiene. Astfel, se păstrează farmecul balurilor de altădată.
Iar in sala mare de dans, oriunde ar fi ea - in Romănia, sau la Monaco, chiar dacă acum dansatorii sunt ai vremurilor moderne, numărătoarea inversă ce precede inceputul Noului An se va auzi la fel ca pe vremea lui Carol I. Bonne anne!
In numărul său special de Anul Nou din decembrie 1939, Ilustraţiunea Romănă prezenta un bătrăn boier (fără a-i da numele) care participase la unul dintre balurile de Anul Nou organizate de Regele Carol I. "Cănd prezentul ni se pare prea greu şi apăsător, evadăm in ireal", incepea relatarea Ilustraţiunii.
Reporterul anului 1939 l-a găsit pe bătrăn răsfoind foile unui album: "Dintre fotografiile cu chipuri uitate, de oameni care au zămbit şi au răs ca şi noi, au căzut pe covor căteva cartonaşe ingălbenite de vreme. Bătrănul le privi un timp indelungat visător, şi apoi incepu a-mi povesti cu glasul lui sfătos: «Iată nişte biete cartonaşe tipărite, care mai sunt poate ultima mărturie, in afară de mine, a unei strălucite serbări... Sunt aici două «carnete de bal» cum nu mai ai ocazie să vezi astăzi. Dar insemnătatea lor este că au rămas mărturie de la un bal la Curtea lui Carol I... Au trecut mai bine de 50 de ani şi amintirea acelor clipe o mai am şi acum trează inaintea ochilor». Am privit cu curiozitate cartonaşele. Purtau pe coperţi cifrul regal şi inăuntru erau tipărite toate «danţurile» pentru ca cochetele de atunci să nu uite cui au promis diversele dansuri ale serii. Nu mi-am putut reţine un zămbet, citind numele dansurilor, care erau atunci la modă: Valse, Quadrile, Polka, Lenciers, Mazurca, Pas quatre, Pas de patineurs şi celebrul «Cotillon» compus din «Les Bouqets», «Les Arcades», «Les Maswues», «Moulinet», «Les Echarpes et Coudes» şi «Quadril final»".
IERI. Bătrănul boier, dus de năvala amintirilor, deapănă povestea: "Pentru a face o mai strănsă legătură intre Curte şi boerime, Carol I organiza numeroase recepţii, unde se intălnea tot ce era mai select in Bucureştiul de la sfărşitul veacului trecut. Am fost invitat prima oară la Curte, cu ocazia balului de Anul Nou, acum mai bine de 50 de ani. După ce in timpul zilei se semnaseră felicitările in registrele deschise la Palat, seara se dădu un mare bal la Teatrul Naţional. Tot atunci se anunţase o retragere cu torţe şi luminaţie in centrul oraşului. Iţi inchipui emoţiile primului meu bal la Curte, mai ales că aflasem că a fost invitată şi Smărăndiţa, tovarăşa mea de joacă din copilărie, pe care nu o văzusem de la intoarcerea mea din Paris, unde mi-am făcut studiile. Sala Teatrului Naţional strălucea in mii de lumini. Uniformele sclipitoare de fireturi ale ofiţerilor, fracurile noastre şi rochiile vaporose ale doamnelor, dădeau un deosebit aer festiv sălii. Pe atunci se mai păstra incă obiceiul ca in asemenea ocazii, tinerele fete din boerime să poarte frumoasele noastre costume naţionale. (...) Pe la orele 10 seara, s-a anunţat sosirea perechei regale. In uniforma lui de gală, care era totuşi de o simplitate uluitoare, Carol I, deşi era mic de statură, făcea totuşi o impresie extraordinară. (...) Dacă Regele era oarecum mai distant şi după o scurtă trecere s-a retras, făcănd un grup de căţiva demnitari ai Statului, Regina, in schimb, a fost tot timpul in mijlocul oaspeţilor Curţii, neuitănd pe nimeni, arătănd tuturor binevoitoarea sa atenţie. La «diner» am fost aşezat alături de Smărăndiţa şi am lăsat bucatele neatinse, privindu-ne in ochi, din ce in ce mai aprinşi la faţă şi şoptindu-ne banalităţile pe care numai doi indrăgostiţi pot să şi le spuie. Şi cu toate acestea a fost un «menu» remarcabil, fiindcă la Curtea noastră se preparau bucatele celebre in toată Europa". Astfel işi incheia relatarea pentru Ilustraţiunea Romănă bătrănul boier. O serată regală, de Anul Nou, care ii rămăsese intipărită in minte.  AZI. Şi pentru că tot a venit vorba despre Monte Carlo şi serate regale, inainte de Anul Nou, Monaco se transformă parcă intr-un podium imens, elegant, pe care ar trebui să păşească doar prinţi şi prinţese.
In prezent, majoritatea milionarilor aleg să işi petreacă Revelionul in stil regal. Şi ce loc ar putea fi mai potrivit decăt Monte Carlo? Chiar dacă aici, iarna, temperatura nu coboară sub 15 grade, iar soarele şi briza mării răsfaţă in fiecare zi, monegaştii se pregătesc pentru Anul Nou. In piaţa din faţa Cazinoului şi pe bulevardele principale se aştern covoare roşii. Palmierii sunt toţi luminaţi. Ghirlandele albastre se asortează perfect cu arhitectura cochetă a oraşului. Restaurantele trimit invitaţiile cu programul din noaptea de revelion, iar firmele de catering stabilesc meniurile pentru cei care organizează revelionul acasă. La 31 decembrie, seara tărziu, magazinele de bijuterii incă mai vănd coliere de diamante, iar buticurile de marcă ajustează rochiile unicat, comandate pentru "noaptea de gală".
De aceea, nu-i de mirare că cei mai bogaţi oameni din lume vin să petreacă revelionul la Monaco. Mai precis Monte Carlo Sporting Club. Una dintre cele mai frumoase săli de spectacole din lume. Acolo se ţin Balul Rozelor şi Balul Crucii Roşii, organizate in fiecare an de familia princiară monegască. Â
La 31 decembrie, milionarii işi fac apariţia la Monte Carlo Sporting Club mai eleganţi ca niciodată. Bărbaţi in frac, doamne in rochii lungi cu blănuri asortate pe umeri. Păşesc pe covorul roşu. Salută. Zămbesc. Cei care vor să rămănă cu amintiri fac un gest discret fotografilor profesionişti, aduşi special pentru eveniment. Interiorul este magnific: trei sferturi din sală pereţi din sticlă, prin care se văd intreg oraşul şi marea, podeaua şi scena acoperite cu oglinzi, tavanul ce imită cerul nopţii, cu mii şi mii de stele.
  |
| Â Prinţesa Grace de Monaco şi Prinţul Rainier al III-lea de Monaco işi fac intrarea la un bal al anului 1956. Deşi nu se desfăşura in Monaco, ci la New York le era dedicat celor două Alteţe, purtănd denumirea "O noapte in Monte Carlo". |
Ar mai fi petrecăreţii de la Sass Cafè. Un restaurant cu piano-bar, unde seara de Revelion decurge altfel. La fel de eleganţi, dar dornici de distracţie, cei de la Sass mănăncă mai puţin şi dansează mult, pe muzica live. La 31 decembrie, la miezul nopţii, şampania va fi adusă cu alai de trompete. Toată lumea va primi pălării mari sau coifuri colorate şi măşti veneţiene. Astfel, se păstrează farmecul balurilor de altădată.
Iar in sala mare de dans, oriunde ar fi ea - in Romănia, sau la Monaco, chiar dacă acum dansatorii sunt ai vremurilor moderne, numărătoarea inversă ce precede inceputul Noului An se va auzi la fel ca pe vremea lui Carol I. Bonne anne!
