Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se spune uneori că "Moş Crăciun este al tuturor!". Iată însă că nu este atât de uşor. Lui Clement Clarke Moore şi Henry Livingstone, oameni care au susţinut, cu un lesne de înţeles egoism copilăresc, că Moş Crăciun este "al lor şi numai al lor", li se alătură, surpriză (căci tot este vremea surprizelor), Thomas Nast!
Sunt mulţi susţinători ai faptului că Moşul are un "act de naştere" pe tărâm american – decembrie 1862, şi un "părinte legitim" – Thomas Nast "pe care mulţi l-au uitat" (după cum titrează an de an, cu litere de-o şchioapă, presa din SUA).
Nast s-a născut în 1840 în Germania. La vârsta de 6 ani a plecat cu familia în America. Talentat la desen, plin de umor şi imaginaţie, Thomas a fost angajat, la vârsta de 20 de ani, ca ilustrator la cea mai citită revistă americană a epocii, Harper’s Weekly. Războiul de secesiune i-a schimbat viaţa, deoarece i s-a cerut să realizeze desene care să susţină cauza nordiştilor. În decembrie 1862, Nast publica un desen de Crăciun intitulat "Santa Claus". Desenul îl înfăţişa pentru prima oară pe Moş: un bătrân durduliu şi bonom, îmbrăcat în steagul american şi împărţind daruri soldaţilor. Inspirându-se din tradiţia Europei Centrale, Nast preluase imaginea Sfântului Nicolae, îndulcindu-i trăsăturile ascuţite!
În anii următori, toate numerele de Crăciun ale revistei au fost ilustrate cu desenele lui Nast care între timp îmbunătăţise imaginea Moşului. Desenul a avut succes: scrisori de apreciere îl ridicau pe Santa Claus la rangul de divinitate protectoare yankee! În 1866, primul an de pace, Nast a stabilit definitiv personajul şi ambianţa, reproduse apoi la infinit: un bătrânel bărbos, cu tunică roşie şi cizme, pregătindu-se pentru noaptea de Ajun, fabricând jucării în atelierul propriu, studiind un catastif în care figurau toate faptele bune şi rele ale copiilor sau căutând cu un telescop copiii cuminţi.
Astăzi, personajul inventat de Thomas Nast a devenit o afacere profitabilă. În Anglia există o "Şcoală pentru Moş Crăciuni", unde un profesor vechi în "meserie" predă arta de a fi un Moş cu respiraţia proaspătă, răbdător cu copiii şi spontan. "Moş Crăciunii" au chiar şi un congres – în fiecare vară, la Copenhaga, are loc Congresul Mondial al Moş Crăciunilor, la care se dezbate, timp de trei zile, mărimea ideală a cadourilor, data potrivită de a sărbători Crăciunul sau mâncarea cea mai bună pentru renii de la sanie!
La acest Congres, Moş Crăciunul finlandez este privit cu răceală de colegii săi, deoarece susţine că este unicul! După război, Nast nu a mai prezentat interes pentru revista care, în 1886, îl concedia. În 1902, Theodore Roosevelt (preşedintele SUA între 1901-1909), admirator al desenelor lui, îi oferă un post de consul la Inayaquil, în Ecuador, retribuit cu 4.000 de dolari pe an. Desenatorul acceptă, fără să ştie că acest drum va fi fără întoarcere: după câteva luni de la sosirea în Ecuador moare, răpus de febră galbenă: ironia sorţii, chiar în luna lui Moş Crăciun!
Colindul Crăciunului
Astă seară’i seară mare,/ florile dalbe,/ seara mare-a lui Crăciun,/ florile dalbe./ Când s-a născut Domnul bun,/ florile dalbe,/ Noi umblăm să colindăm/ p’astă noapte întunecoasă./ Pe cărare-alunecoasă,/ nemerirăm l’astă casă,/ l’astă casă, l’ast domn bun./ Domnul bun, jupân (cutare),/ El de veste cum prindea;/ înainte ne eşia/ c’un clondir plin de rachiu;/ florile dalbe,/ cu clondirul d’a dreapta,/ cu paharul d’a stânga;/ din clondir turnându-ne,/ din gură grăindu-ne:/ – Voi, patru colindători,/ Vă alegeţi doi/ din voi,/ doi din voi mai tinerei,/ şi săriţi în cea grădină:/ rupeţi fir/ de calomfir/ ş-o steblă de busuioc;/ treceţi, mergeţi la fântână,/ la fântâna lui Iordan;/ muiaţi fir de calomfir/ şi steble de busuioc,/ ş’apoi mergeţi colindând,/ doi pe urmă botezând;/ stropiţi casă,/ stropiţi masă,/ stropiţi feţi/ de coconi creţi;/ coconi creţi s-or pomeni,/ mai frumos ne-or dărui/ cu daruri de la părinţi;/ stropiţi feţi/ de fete mari:/ fete mari s’or pomeni,/ mai frumos ne-or dărui/ cu mahrămi grele de fir;/ stropiţi feţi de cei bătrâni:/ cei bătrâni s-or pomeni,/ mai frumos ne-or dărui/ c’un colac/ de grâu curat;/ pe colac vadra de vin,/ fie galbenul deplin,/ c’aşa’i legea din bătrâni,/ din bătrâni, din oameni buni./ Bună vremea-n aste case,/ la mulţi ani cu sănătate/ că-i mai bună decât toate.
Notă: După fiecare vers se repetă "Florile dalbe"
Colinde şi cântece de stea, no. 28, Biblioteca Societăţii Steaua, 1911
