"Bibliotecii i s-a dat foc din interior"

Ofiterul de serviciu pe BCU din ziua de 22 decembrie 1989, Horia Popescu, dezvaluie faptul ca institutiei i s-a pus foc din interior. Pompierii i-au spus atunci ca a fost folosita o substanta asemanatoare napalmului. Actualul director al Bibliotecii Centrale Universitare, prof. univ. dr. Mircea Regneala, ne-a povestit evenimentele traite in timpul Revolutiei din decembrie ’89 ca salariat al bibliotecii. El sustine, contrar colegului sau, ca focul a izbucnit de la trasoarele trase de soldati. Atunci, prin incendierea bibliotecii, s-au pierdut circa 500.000 de carti si periodice, dintre care multe unicate: manuscrise, incunabule, carti rare si pretioase, fotografii etc.

REVOLUTIONARI. La cateva zile dupa ce biblioteca a ars, oamenii se mai aflau inca in Piata

Nici acum, dupa 15 ani, biblioteca nu a fost reconstruita in totalitate. Cu toate ca din 1990 s-au primit multe carti prin donatii, directorul ne-a marturisit ca sunt unele lucruri pierdute pentru totdeauna, o grea incercare pentru cultura romaneasca. Biblioteca pastra, intre altele, carti cu autograful lui Eminescu, manuscrise ale clasicilor literaturii romane, toate manuscrisele romanelor lui Mircea Eliade etc. In ce priveste cladirea distrusa care apartine patrimoniului national, ea ar mai avea nevoie de circa 100 miliarde de lei pentru a arata ca inainte de evenimentele din decembrie 1989. In conditiile finantarii actuale de numai 8 miliarde de lei anual sunt necesari cel putin 10 ani pentru a o aduce la nivelul de dinainte de 1990.

INTRAREA INTERZISA. "In ziua mitingului din 21 decembrie ’89, biblioteca a fost inchisa, ca de obicei, din ordinul Securitatii, pentru mai multa paza. Se instalau aparate de supraveghere in BCU. Desi eram atunci seful salilor de lectura si al depozitului, nu mi s-a permis sa intru in sala de lectura de unde se facea supravegherea. In aceeasi zi, diferit de alta data, era interzis sa stam in cladire cata vreme aici era securitatea. Doar directorului, domnului Ion Stoica, i s-a permis sa ramana in biblioteca. Dupa miting, care se stie cum s-a desfasurat, a ramas in cladire doar directorul institutiei. A stat intreaga noapte in biblioteca, fiindca n-a vrut ca ea sa ramana numai in "grija" securitatii. A doua zi, cand am incercat sa vin la serviciu, am fost impiedicat de cordoanele formate din politisti si militari. Cei mai multi dintre colegii mei s-au intors inapoi acasa."

PIATA REGALA. Militari pe tanc in decembrie ’89

ENTUZIASM. "Eu nu am vrut sa renunt si, dupa rugaminti insistente adresate politiei si armatei, am reusit sa intru in cladire. A urmat ceea ce se stie: fuga lui Ceausescu si patrunderea multimii in fostul CC. Dupa-amiaza, mai exact spre seara, lumea s-a adunat in Piata. A inceput sa se vorbeasca de la balconul CC. Se propunea o noua conducere a tarii, tot felul de fosti membri ai CC, pe care lumea ii respingea. Prins de entuziasmul momentului, nu-mi venea sa mai plec acasa. Deodata a inceput sa se traga in piata de undeva, de pe acoperisul Muzeului de Arta. Lumea speriata a navalit in biblioteca. De fapt, nu se tragea cu gloante adevarate, pentru ca nimeni nu a fost ranit. Noaptea eu am ramas in biblioteca. Erau si domnul Horia Popescu, ofiter de serviciu, si inca un coleg, Ion Caraba, cu care am ramas intreaga noapte. La un moment dat am constatat ca se trage spre biblioteca, nu stiam de catre cine. Am vazut ca a luat foc una din cele doua cupole ale cladirii, cea dinspre piata. Au fost sunati pompierii, care au incercat sa stinga focul, dar, speriati ca se trage asupra lor, au abandonat totul si au fugit. Noi am urcat in depozite si am reusit prin efort propriu sa stingem focul. Abia atunci am constatat ca, de fapt, asupra bibliotecii trageau cu gloante trasoare soldatii care venisera sa apere piata. Totodata, am remarcat ca se tragea si de pe acoperisul Muzeului de Arta, iar soldatii incercau sa anihileze acel tir de foc. Insa si de acolo, dupa parerea mea, se tragea tot cu gloante false, fiindca nu am vazut nici un soldat mort sau ranit. Am inceput sa-mi dau seama ca era o diversiune si nu intelegeam cine a provocat-o."

BIBLIOTECA. Mircea Regneala, actualul director al BCU

REZERVISTUL. "La un moment dat, noaptea, pe la 2:00-3:00, a venit un maior cu un pluton de soldati. "Domnule, sunt teroristi aici. Se trage din biblioteca!" Am venit cu soldatii sa-i prindem. Domnule, nu trage nimeni in biblioteca, eu lucrez aici si cunosc toate ungherele cladirii unde o sa va duc sa vedeti ca nu este nimeni, i-am raspuns. I-am dus in depozite. Soldatii erau speriati si tremurau cu arma in mana. Bineinteles ca nu au gasit pe nimeni. L-am rugat pe domnul maior sa lase cativa soldati in biblioteca sa fie sigur ca nu este nimeni care trage din biblioteca. El, in schimb, mi-a spus ca nu-si poate asuma un asemenea risc, c-a primit ordin sa verifice cladirea si ca nu este ofiter de cariera, ci in rezerva, concentrat."

HOARDA. "O data cu plutonul de soldati a intrat in biblioteca un mare numar de tigani, care au devastat toate birourile. I-am rugat pe militari sa-i scoata afara din cladire. Au reusit cu mare greutate. Din cand in cand se mai tragea asupra bibliotecii. Spre dimineata am aflat ca de fapt soldatii trageau asupra cuiva care era ascuns pe acoperisul cladirii si tragea in directia soldatilor, dar tot cu gloante false. In mod cert era ceva aranjat sa creeze panica in multime. A doua zi a venit si directorul institutiei. Incepuse sa arda acuma si cupola bibliotecii dinspre Athenee. Cand unul, cand altul, luam furtunul de incendiu si incercam sa stingem focul. Acum se tragea de la unul din geamurile de la Athenee Palace. Soldatii au ciuruit fereastra din spatele careia cineva tragea. Dar acel cineva de acolo nu voia sa moara. Acum se tragea cu gloante adevarate pentru ca se auzea cum patrund prin tabla acoperisului. Aveau oare ceva cu biblioteca?"

"Era o confuzie generala, o neorganizare. Stateau gramada pe TAB-uri fara sa incercuiasca zona. Atunci pagubele nu erau mari. Desi cele doua cupole arsesera partial, focul nu ajunsese la carti. Domnul director Ion Stoica s-a dus la capitanul Muresan, care comanda TAB-urile, si i-a spus: "Nu mai trageti, domnilor, ca ia foc biblioteca!". Nimeni nu mai era interesat sa-l asculte.

A doua zi la pranz, eu am plecat acasa. Nu dormisem toata noaptea. Eram terminat. In seara acelei zile biblioteca a ars complet. Ea a luat foc fie de la trasoarele soldatilor, fie de la mitralierele trase de pe TAB-urile armatei din piata.

Nu s-a pus nici napalm, nici un alt fel de exploziv, cum s-a vehiculat in presa momentului. Pur si simplu, armata a incendiat BCU. Focul s-a propagat cu repeziciune in cantitatea uriasa de publicatii pe care le detineam.

Este regretabil ca nici acum, dupa 15 ani, nu se stie cine si de ce a incendiat biblioteca, cine si de ce a ucis atatia tineri nevinovati."

TINERI

"Nu s-a pus nici napalm nici un alt fel de exploziv, cum s-a vehiculat in presa monentului. Pur si simplu armata a incendiat BCU. Focul s-a propagat cu repeziciune in cantitatea uriasa de publicatii pe care le detineam. Este regretabil ca nici acum, dupa 15 ani, nu se stie cine si de ce a incendiat biblioteca, cine si de ce a ucis atatia tineri nevinovati" - Mircea Regneala

COLEGI

"Erau si domnul Horia Popescu, ofiter de serviciu, si inca un coleg, Ion Caraba, cu care am ramas intreaga noapte. La un moment dat am constatat ca se trage spre biblioteca, nu stiam de catre cine. Am vazut ca a luat foc una din cele doua cupole ale cladirii, cea dinspre piata. Au fost sunati pompierii" - Mircea Regneala

"Incendiul nu a izbucnit de la un trasor"

TANCURI. Blindatele Armatei se aflau de jur imprejurul Bibliotecii Centrale Universitare

Horia Popescu se afla in decembrie ’89 la Biblioteca Centrala Universitara. Acesta sustine ca incendiul a fost provocat din interiorul cladirii. Fostul ofiter de serviciu preia o marturie a unui comandant de pompieri prezent cu echipa la fata locului care afirma ca s-a folosit o substanta asemanatoare napalmului. De asemenea, martorul afirma ca armata nu a facut sa strice decat niste ziduri.

"In dimineata zilei de 22, eu lucram la Bilblioteca Facultatii de Litere. Secretara ne-a spus: "Plecam cu totii. Am vorbit cu decanul". Am mers din baraj in baraj si cand militarii indreptau puscociul spre noi aratam legitimatia. Cand am ajuns langa Biserica "Cretulescu" am vazut ceva foarte interesant. Erau siruri de scutieri pregatiti sa faca asaltul. Si in Piata era un aranjament de lupta. Parea o scena de opereta, dar era un peisaj de lupta. Militarii s-au uitat pe legitimatie dupa care m-au condus pana la usa Bibliotecii Centrale Universitare. Acolo se aflau colegii mei care venisera si ei la serviciu. M-am intalnit cu Stoica, i-am spus ca am venit. M-am dus sa beau o cafea."

SALOPETELE. "La un moment dat, au aparut doi tipi cu figuri parca cioplite in lemn, cu niste salopete crem. M-au intrebat unde sunt telefoanele. La randul meu am replicat: "E adevarat ca vin muncitorii?". Mi s-a raspuns: "Da! 70.000 de oameni". Dupa ceva timp, s-a dat alarma, zgomot si strigate. Am ascultat radioul impreuna cu Stoica. S-a anuntat treaba cu Milea. Apoi a trecut un elicopter din care s-au aruncat niste fluturasi. Am vazut ulterior ca au aparut unii cu steaguri pe terasa CC. A venit si Ceausescu. Revolutionarii erau la marginea balconului. Ceausescu s-a dus linistit, ma rog, la elicopter si a plecat. Din Piata se striga impotriva lui. A fost fataiala pe acolo, a aparut si Dan Iosif. Apoi am vazut vreo doua TAB-uri. Era un colonel, cred, care striga: "Armata se retrage in cazarmi". Au trecut prin fata bibliotecii. Noi ne aflam atunci intr-unul dintre balconasele bibliotecii. De acolo se vedea bine ce se intampla."

DEZASTRU. In decembrie ’89, centrul Bucurestiului a fost transformat in front

TANCURILE. "Pe la 17:30-18:00 incepuse sa se intunece. La CC a inceput sa vorbeasca Dascalescu. Nu l-a huiduit lumea, da nu au avut vreo reactie pozitiva. A venit si Iliescu. A fost prezentat. A inceput cu terfelirea idealurilor comuniste. La un moment dat s-a tras din Comitetul Central. A aparut un maior, care cred ca era tanchist pentru ca mai venisera niste tancuri intre timp. Atunci am deschis usa bilbiotecii. Erau oamenii inspaimantati. Cred ca au intrat vreo suta si ceva de oameni pentru ca se umpluse holul. Ne-a spus ca la camera cutare sunt doi sau trei teroristi care vor fi anihilati. "Stati linistiti", ne-a spus maiorul. Au fost, n-au fost. Nu stiu. Intre timp s-au adunat mai multe tancuri. Erau luati asa repede si dusi acolo. Aveau la ei trei incarcatoare, pana in 200 de cartuse. Doua erau cu gloante obisnuite, iar al treilea era cu trasoare. Atunci am crezut ca trag unii din fostul Palat Regal. Spre dimineata au adus munitie mai multa. Stiu ca am vorbit la un moment dat cu un ofiter de infanterie, care era locotenent major. L-am intalnit la cateva zile si mi-a spus: "Domnule! Nu aveam decat cinci cartuse". I-au luat cu furca si i-au dus acolo".

FOCUL. "Eu cu sotia si cu fata ne-am retras. Imi amintesc ca striga Regneala: "A luat foc. A luat foc". Am scos un furtun de la pompieri, am urcat intr-un pod al bibliotecii. Acolo aparusera niste oameni. Nu stiai cine sunt. Dar oricum au luat tulumba si au inceput sa dea cu treaba asta. Au mai luat foc si in partea dinspre Athen...e Palace. Atunci a venit acest maior de la pompieri. El fusese intai cu masina de pompieri sa stinga un incendiu care izbucnise in cladirea aia de la Romarta, undeva pe la etaj.

RUINE. Pompierii au iesit din incinta bibliotecii

Apoi pompierii s-au retras. Acestia mi-au spus: "Am stins treburile alea. Pana maine nu se mai intampla nimic. Sunt de la gloantele trasoare. O sa mai fumege, dar atat". Pompierii s-au retras. Securistii parasisera locul. Ulterior am aflat de la un domn Mihai Pop ca a gasit in pubele pistoale si legitimatii aruncate. Acelasi pompier care a venit a doua oara, cu doua masini, a intrat pe usa principala dinspre Palatul Regal. Eu am vazut masinile de pompieri si m-am dus sa deschid. Pompierii trageau de furtun. "Ati spart usa?" "Nu!", a fost raspunsul. "Era deschisa". Cineva a avut cheile. Cei de la Directia a V-a s-au retras, din cate s-a spus, la un sediu. Au stat acolo cuminti. Si-au abandonat treburile astea. Dar cineva care cunostea topografia bilbliotecii a avut si cheile. Un manglitor putea sa deschida cu un speraclu orice fel de usa. Mai ales ca era o cheie mare si veche. Dar o dechisesera si cheia aia era la mine. Prin urmare, daca nu era cineva a ramas de la Directia a V-a. Aceasta Directie avea niste oameni care cunosteau topografia. Pentru ca altfel nu aveai cum sa o iei prin subsol. Abia ne descurcam noi. Si era o curte interioara si din curtea interioara se putea intra in garajul ala. Pe urma ne-am prins noi ca erau hoti."

PROVOCAREA. "In timp ce coboram la un moment dat din pod de la salvatul cartilor, in fata mea, au tras la provocare. Armata a raspuns in exces. In dimineta zilei de 23 a venit Stoica cu contabilul sef, au mai luat niste taciuni de acolo. Intre timp se schimbase comandantul tancurilor si m-am dus si am vorbit cu un tip in biblioteca.

Incendiul a fost foarte puternic. In interior, unde este o scara interioara, nu se vedeau urme de gloante. Asa ca focul nu avea cum sa izbucneasca de la un trasor. Ca sa se traga ar fi trebuit ca glontul sa intre pe geam si sa faca stanga-dreapta prin cladire. Imi amintesc ca geamurile dinspre Athen...e Palace erau topite. Deasupra bibliotecii cartile erau calcinate. Temperatura a fost foarte mare. In cenusa, dupa sase-sapte zile inca mai gaseau (cenusa era calda) taciuni. Au filmat si cei de la CBS. Cand l-am mai intalnit pe maiorul de la pompieri care a fost acolo acesta mi-a raspuns: "Da! A fost ceva de genul napalmului". Convingerea mea a fost ca focul a fost pus din interior. E adevarat ca cei de la armata au stricat niste ziduri dar nu aveau substante din astea"."

SUBSTANTE

"Cand l-am mai intalnit pe maiorul de la pompieri care a fost acolo acesta mi-a raspuns: "Da! A fost ceva de genul napalmului". Convingerea mea a fost ca focul a fost pus din interior. E adevarat ca cei de la armata au stricat niste ziduri"

TRAGERI

"Atunci am crezut ca trag unii din fostul Palat Regal. Stiu ca am vorbit la un moment dat cu un ofiter de infanterie, care era locotenent major. L-am intalnit la cateva zile si mi-a spus: "Domnule! Nu aveam decat cinci cartuse""

ARGUMENT

"In interior, unde este o scara interioara, nu se vedeau urme de gloante. Asa ca focul nu avea cum sa izbucneasca de la un trasor. Ca sa se traga ar fi trebuit ca glontul sa intre pe geam si sa faca stanga-dreapta prin cladire - Horia Popescu