x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Blestemul BCA - Industria palatelor de chirpici a cazut

Blestemul BCA - Industria palatelor de chirpici a cazut

de Cristinel C. Popa    |    01 Sep 2006   •   00:00
Blestemul BCA  -  Industria palatelor de chirpici a cazut

La tara, pana de curand, functionau adevarate fabrici de chirpici. De la "chirpicaria" din satul iesean Dumbrava se aprovizionau, pentru a-si inalta casele clienti din intreg judetul. Acum insa, "meseria" de fabricant de caramizi e pe cale de disparitie. Blocurile de BCA ii aduc la sapa de lemn pe saracii ce fac bani din pamant. In plin sezon al constructiilor rurale, chirpicii nu mai au cautare.

Are 11 ani si e o aschie de om. Slab ca un tar, un pic mai rasarit decat malul de mal in care-si face veacul. Si negru de bronz. Cu bratele subtiri si burta-i supta, zici ca il bate vantul. De cand a luat vacanta, la 15 iunie, tot face chirpici. Si asa face de cand era tanc. Murdar tot de lutul galben-cleios, e prizonierul unei gropi imense cat o mlastina. "Troaca" de noroi unde se prepara lutul. Mal mult. In patru "labute", manjit cu pasta de pamant peste tot si cu paie in cap, "tropaie" cu palmele si picioarele intinse prin clisa bogata in apa, in ritmul fabricarii chirpiciului. Arata mai rau decat sclavii din filmele istorice. Mowgli din Cartea Junglei pare un print pe langa el. Si-n tot acest timp, 11 oameni stau si lenevesc. Sunt ceilalti membri ai familiei Tanasuca. S-au cocotat cu totii pe piramidele ridicate din chirpicii asezati, unul peste altul, pentru a-i bate vantul si usca.

ROB. Legat cu un lant de forma din lemn, cea care da fizionomie caramizii din lut, Daniel, mezinul familiei, se apleaca pentru a scormoni o bucata din materialul de productie. Muiat tot. Il framanta cu paie si putina apa luata dintr-o "budana murdara" asezata alaturi. Il asaza cu mainile in forma din lemn si apasa cu picioarele. Trage ca un sclav de lantul legat de forma ca o caramida uriasa si il transporta langa ceilalti chirpici. Asa, ca un rob, e vai de mama lui. Mama care de altfel sta cu capul in soare si se plange ca o dor salele, de aceea nu mai poate face nimic-nimicuta, in veci, pana nu se vindeca, daca s-o vindeca vreodata.

PENURIE. Imprejurimile Iasiului. Peisaj de tara deluros cu oameni ce nu-si vad capul de lucru in gospodarie. Vegetatie arsa de soare si un aer cald, inabusitor. In toate aceste sate in care saracia topaie intr-un picior pe ulita, cate un localnic sau un gospodar, dintre cei veniti de la oras, isi incropesc din cand in cand cate un grajd. Cei tineri, daca au bani si nu au luat inca drumul strainatatii, isi inalta chiar case. E o traditie in astfel de sate, unde nu da pe dinafara, sa-si construiasca astfel de adaposturi si dependinte din chirpici. Acum, din ce in ce mai multi folosesc noul material, ieftin, nu foarte apreciat de specialistii in domeniu, dar foarte la indemana: BCA-ul. De aceea industria fabricarii chirpicilor, candva falnica si prospera, este in acesti ani in declin. Exemplul concret il constituie "manufactura" de la Dumbrava Iasi. Aici, patru familii traiesc doar din fabricatul chirpicilor. Un posesor de basculanta care inainteaza pe campul plin de caramizi e trecut cap de lista in pomelnicul ocaziilor nemaipomenite. E evenimentul anului.

PRET. Chirpicii se vand cu 4.000 de lei bucata

CALUL INCHIRIAT. "Fabrica" e amplasata pe un camp de cateva hectare, in coasta unui deal de la marginea localitatii Dumbrava. Cei care lucreaza aici sunt chirpicarii. Asa-si zic, cu rusine. Familiile Nistor si Tanasuca sunt cele mai sarace dintre toate. Alde Tanasuca, de necaz si greutati, s-au pocait, au trecut la alta religie. Ei mai au, cat de cat, o caruta, cu care cara lutul la fabrica. Familia Nistor nu are nici atat, inchiriaza calul cu 300-400 de mii de lei pe zi. Si el, si ea sunt considerati venetici. S-au mutat la tara dupa ce au pierdut slujbe bune la Vaslui sau pe unde s-au preumblat pe vremea "impuscatului". Asemeni Tanasucilor, si Nistorenii isi iau cu ei copiii la munca.

Lutaria, locul de unde se procura ingredientul principal, e in deal, o coasta abrupta despicata de lopetile chirpicarilor si transformata intr-un hau galben. Ii zice Dealul Calului pentru ca aici, pe vremuri, isi ingropau oamenii animalele moarte de prin curte. "Era dealul mare cat muntele, dar tot lutul s-a luat si s-a carat la chirpici. A ajuns acum in casele oamenilor", spune unul dintre chirpicari.

INGREDIENTE. Inarmati cu lopeti, toti membrii familiei Gheorghe Nistor sapa in mal si incarca lut. Le e rusine de ceea ce fac, chiar daca e o munca cinstita. In timp ce barbatul struneste calul pana la locul de pe campie, unde caruta e descarcata cu lopetile, ceilalti scormonesc in continuare maruntaiele galbene ale dealului. Dupa ce lutul a fost carat, se aduce apa in niste butoaie mari. Pana de curand luau apa din balta formata in apropiere. Acum a secat. Se desfac paiele de grau aduse de acasa si apoi incepe procesul de fabricatie. E simplu: se moaie lutul pe o anumita suprafata, se framanta bine cu mainile si picioarele, apoi se amesteca cu paie. Guguloaie mari se "incarca" intr-o forma paralelipipedica, se niveleaza deasupra formei, dupa care se rastoarna pe un loc curat, una langa alta. Dupa ce se usuca putin si se intareste chirpicul, caramizile se stivuiesc, unele peste altele, in mici piramide. Bataia vantului le zvanta mai usor. Chirpicii astfel formati sunt vanduti cu 4.000-5.000 de lei bucata. Afacerea vietii sarmanelor familii Tanasuca si Nistor. Si a altor cateva sute din intreaga Moldova.

Pentru rechizitele copiilor si pentru un botoi cu muraturi. Asta e toata capatuiala pentru care muncesc, zice familia Tanasuca. Castiga prea putin de la chirpici, dar altceva nu au ce face. "Eu m-as angaja si ca maturator la oras, dar nu ma primeste nimeni la varsta mea, 52 de ani. Deunazi a venit cineva si a cumparat 300 de bucati pentru o poiata. O comanda de casa "barosana", facuta cu 2.000-2.500 de chirpici, nici nu mai stiu de cand n-am mai onorat", spune Constantin Tanasuca. El zice ca se ostenesc la chirpici pentru a avea bani pentru rechizitele copiilor si pentru a-si umple un butoi cu muraturi.

Chirpicari si sate din chirpici cu care urmeaza sa se integreze Romania, in anul care urmeaza, in Uniunea Europeana.

RECOMPENSA
"Mama mi-a promis in secret ca-mi cumpara un stilou si un tricou cu Jackie Chan daca o sa fac chirpici cat mai multi si prindem o comanda de casa mare pana la sfarsitul sezonului. In rest, sa fiu sanatos sa-mi fac si eu o casa cand m-oi insura"
Daniel
chirpicar la 11 ani

BOLI
Daniel lucreaza, la cei 11 ani ai sai, mai mult decat toti ceilalti membri adulti ai familiei sale. Dupa cum spun si parintii, el risca sa faca o bronsita daca in "procesul" de fabricare a chirpicilor nu foloseste apa calda, cel putin "statuta" in soare si nu abia scoasa din vreun put, insa oricum contracteaza in timp o afectiune - asemenea parintilor sai. Maria Tanasuca spune ca are cateva vertebre dislocate de la carat chirpici, incarcat si altele.
SA VINA PLOAIA!
O mare speranta, un serios aliat al chirpicarilor din Dumbrava, ramane toata vara ploaia. "Se umple balta si nu trebuie sa mai caram apa pentru a muia lutul. Se mai face si bruma de legume din gradina, avem ce manca". Familia Tanasuca are 1.000 de metri patrati de teren, dar, de cand cu gripa aviara, nu mai au gaini, nici porc, doar cinci mate. Ajung uneori sa manance si muraturi goale. Iar copiii se mai descurca cu fructele de prin curte.
×
Subiecte în articol: special chirpici tanasuca lutul