Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aurul din Muntii Transilvaniei este, de buna seama, una dintre cele mai importante comori care au existat si vor mai exista vreodata pe teritoriul Romaniei. Aurul din Ardeal, fie ca este vorba de minereul aflat inca in subsol, in Muntii Apuseni, fie ca este vorba de comorile ascunse in cetatile dacice din Muntii Orastiei, reprezinta sufletul si misterul acestor locuri.
Legenda spune ca, inainte ca romanii sa desavarseasca cucerirea Daciei, Decebal a ascuns tot aurul si argintul dacilor in preajma capitalei sale de la Sarmizegetusa Regia, din Muntii Orastiei. Localnicii inca vorbesc despre faptul ca dacii au sapat o groapa imensa in albia unui rau pe care l-au deviat, ca au ingropat aici o cantitate imensa de aur si argint si ca, mai apoi, au repus raul in matca sa. Ei mai spun si ca aceasta comoara este insotita de un groaznic blestem, rostit de insusi Decebal, blestem care-i condamna la pieire pe cei care vor sa jefuiasca acea comoara.Salvarea Romei
Izvoare istorice stravechi mentioneaza ca romanii au carat din Dacia cantitati impresionante de aur, care au salvat imperiul din criza financiara in care se afla. Cronicarii vorbesc despre 160 de tone de aur si 300 tone de argint ce au ajuns la Roma. Nu se stie insa daca tonele de metal pretios proveneau din tezaurul dacilor sau din minele pe care au inceput sa le sape chiar romanii in muntii Daciei. Cert este ca, in locuri precum Muntii Orastiei sau Apuseni, se vad si astazi cu prisosinta urmele aurului, atat in galeriile de mina romane, cat si in tezaurele descoperite de localnici sau venetici ce cauta de zor cu detectoarele de metale monede de aur ce dateaza de la inceputurile primului mileniu.
Poveste fara sfarsit
Cararile ce duc spre mareata capitala a Daciei, Sarmizegetusa Regia, din Muntii Orastiei, au fost si sunt batute de catre cautatori de aur. Va prezentam in continuare o cronologie a descoperirilor de tezaure dacice din aceasta parte de tara. Desigur, cea mai mare parte a acestor descoperiri uluitoare nu va fi niciodata cunoscuta insa, din documente compilate de catre Ministerul Culturii, din interviuri cu localnicii si din datele furnizate de politia romana sau de Interpol, se poate crea o imagine despre inepuizabila comoara a dacilor.
1540 - 1551. Conform raportului unui carturar al epocii, Wolfgang Lazius, niste tarani au gasit un tezaur de 40.000 de monede cu efigia regelui Lysimachos in apele raului Strei, in zona localitatii Santamaria Orle, in apropiere de Hateg. Se pare ca acest tezaur a intrat in posesia cardinalului Giorgio Martinuzzi, prim cancelar al Transilvaniei. Mai apoi, o parte, aproximativ 10.000 de monede, a fost trimisa de catre generalul imperial Giovanni Castaldo la Viena, pentru a fi inclusa in colectia imperiala.
1802. La inceputul lui septembrie, conform unor documente oficiale ale Imperiului Austro-Ungar, doi baieti, unul dintre ei fiul serbului Arimie Popa din satul Valcelele, in timp ce erau cu porcii pe dealul cunoscut astazi sub numele Comarnicelul, din Orastioara de Sus, au gasit un tezaur de peste 500 de monede de aur de tip Lysimach.
Iunie 1803. Incepe o ancheta oficiala initiata de catre Paul Torok, judecatorul comitatului Hunedoara, in legatura cu descoperirea facuta in anul anterior de catre cei doi copii. De asemenea, tatal unuia dintre copii pleaca pe urmele descoperirii si gaseste, in zona Gradistea-Muncelu, un nou tezaur compus din 450 de monede de tip Koson. Vestea acestei descoperiri se intinde si, intr-un document al vremii se scrie: "Aproape toti locuitorii din zona au fugit pe coastele muntilor ca sa caute aur... Multimea era poate mai mare decat populatia a sase sate si toti cautau monede."
Iulie 1803. Judecatorul Paul Torok scrie un document ce atesta, pentru prima data, importanta ruinelor de la Gradistea de Munte, indica necesitatea unei cercetari arheologice sistematice si propune instituirea unei paze militare pentru a-i impiedica pe tarani sa mai vaneze comori. In urma acestui raport, Bernand Aigler, un supraveghetor de mina si Iosif Bodoki, inspector fiscal din localitatea Sibisel, incep pe 21 iulie primele sapaturi sistematice in perimetrul anticelor ruine de la Sarmizegetusa Regia.
Primavara - vara 1804. In urma sapaturilor sistematice, se descopera un nou tezaur de 987 kosoni, pe langa Gradistea. Cu toate acestea, autoritatile imperiale nu sunt multumite de rezultatul sapaturilor si decid sa abandoneze finantarea sapaturilor sistematice. In schimb, decid sa-i lase pe cautatorii privati sa caute comorile. Acestia trebuie sa fie autorizati de catre institutia trezoreriei. Dupa acest moment nu exista documente care sa ateste alte descoperiri pana in anii de dupa 1990, cand s-a declansat noua goana dupa aur.
1996 - 1997. Se descopera la Orastioara de Sus, la aproximativ 300 de metri de casa lui Vasile Bodea, peste 300 de monede de aur de tip Koson. Dintre acestea, 41 au fost achizitionate de Muzeul Civilizatiei Dacice din Deva, 200 de catre Muzeul National de Istorie si aproximativ 100 de catre Banca Nationala. In aceeasi perioada insa, un individ din Orastie, cu care reporterii "Jurnalului National" au discutat de mai multe ori, a fost prins de catre INTERPOL, in Ungaria, cu 200 de kosoni asupra sa.
1999. Potrivit unor surse locale, 1999 a fost un an de foc pentru cautatorii de aur. In aprilie, un grup de cautatori ilegali, din care au facut parte si politisti locali, a dezgropat un colan de aur de doua kilograme, precum si cateva zeci de monede. In perioada mai - iunie, grupul a descoperit, in zona Varful Prisacii, nu mai putin de trei tezaure de aur, ce cantareau 48 de kilograme.
2004. Directoarea Muzeului Civilizatiei Dacice din Deva, Adriana Pescaru, ne-a declarat, in urma cu cateva zile, ca activitatea cautatorilor de aur nu a incetat nici in prezent. Doamna Pescaru a tras semnale de alarma cu privire la traficul cu aur dacic inca din 1996, dar situatia nu s-a remediat. "Cei care sunt acolo in zona sigur mai cauta. Anul trecut, in preajma Pastilor, am inteles ca s-au gasit monede Lysimach. Au sapat gropi imense" ne-a spus doamna Pescaru.
Saparea comorilor (I)
Credintile cari se leaga de saparea sau desgroparea comorilor sunt urmatoarele:Macedo-romanii, inaine de a incepe saparea locului visat ca ascunde o comoara, presara cenusa pe acel loc, dupa care taie animalul a carui urma va fi aflata, - de buna sama ca a doua zi, - acolo. Astfel urmand, dupa sapare, se poate gasi comoara. Daca nu se va urma astfel, va fi primejdie de moarte pentru cei ce sapa.
La saparea unei comori, sa fie unul singur, - cel ce-a vazut-o, - caci numai astfel acela va isbuti, de oarece, fiind mai multi cu greu se vor stapani si nu se vor da dela galcevire:
"Trei oameni, frati, - nu stiu ce-or fi fost, - stiau o comoara si sâau dus sâo sape tustrei. inainte de a incepe a sapa, a zis unul: - Sa fim oameni cum se cade; cati bani ne-a dat Dumnezeu amu, sa-i impartim frateste. - Da, sa-i impartim frateste, - au zis ceilalti intrâun glas si sâau dat cu totii la sapat.
Au sapat ei si au scos banii, si amu era sa-i imparteasca. Unul a zis: - Mai, lasati sa ma duc eu acasa, sa aduc ceva de mancare, ca eu tare-s flamand, si poate-ti fi si voi. Tot i-am spus nevestei sa faca niste placinte. - Ba, du-te, numai sa nu zabovesti! - au zis ceilalti.
Si-a plecat in sat. Ce gandi el: - Am sa spuiu nevestii sa faca niste mancare otravita si am sa le duc sa manance cei doi, si dupa ce-or manca ei, indata au sa moara si toti banii au sa-mi ramaie mie!
Cand a ajuns acasa, i-a spus nevestii cum sa faca mancarea, si el a mancat alta mancare neotravita. Nevasta i-a facut si el sâa intors vesel inapoi ca si cum ar fi pus mana pe comoara.
Cei ce-au ramas la comoara, ce sâo gandit? - Mai, ce sa mai impartim banii in trei parti! Cand va veni celalalt cu mancarea, sa-i tragem amandoi cate un glonte in piept! - Mai, ca bine ai zis! - raspunde celalalt.
Si-au incarcat pustile, ca aveau pusti cu ei, si cand l-au zarit viind, i-au si ars cate un glonte in piept. Cela a si cazut la pamant. Unul sâa dus de i-a luat mancarea ce-o aducea, si au mancat bine amandoi. Nâa trecut mult, si-au inchinat si ei steagul."
