Blocaj - Constantin Degeratu, scut contra Justitiei

"Reactivatul" general Constantin Degeratu a fost adeseori acuzat ca s-ar fi amestecat in "mersul" Justitiei, exact in momente-cheie, cand anchetatorii incepusera sa elucideze dramaticele evenimente petrecute la Cluj, in Decembrie 1989.

VICTIME. La Cluj au fost ucisi 30 de oameni, dar nimeni nu a raspuns pentru moartea lor

O alta acuzatie adusa "reactivatului" general Constantin Degeratu este ca, in urma cu mai multi ani, s-a amestecat de mai multe ori in "mersul" Justitiei. Si asta exact in niste momente-cheie, cand anchetatorii incepusera sa elucideze dramaticele evenimente petrecute la Cluj, in Decembrie 1989. Evenimente in cursul carora, asa cum am aratat, Degeratu a jucat si el un anumit rol.

Ancheta referitoare la atrocitatile comise la Cluj, in Decembrie 1989, a demarat vioi, chiar din primele zile ale anului 1990, dar s-a incheiat abia in 1997, o data cu intocmirea rechizitoriului care dispunea trimiterea in judecata a sase inculpati: un fost demnitar comunist si cinci erau militari, proveniti din Armata a lV-a. In cei sase ani, ancheta a avut un curs incalcit, marcat prin cateva episoade ciudate, in cursul carora diversi reprezentanti ai Armatei au sarit in apararea militarilor ajunsi la mana Justitiei.

"FABRICA" DE GENERALI. Dupa Decembrie ’89, in Armata Romana s-a declansat o veritabila "inflatie" de generali, proveniti mai ales dintre ofiterii care au fost adanc implicati in Revolutie, atat inainte de fuga lui Ceausescu, cat si dupa. Atunci, la nivel inalt s-a spus ca proaspetii avansati s-au remarcat in "razboiul" dus de Armata contra teribililor, dar (asa cum s-a vazut mai tarziu) inexistentilor "teroristi". In schimb, revolutionarii din Cluj, care au stat fata in fata cu dispozitivele de represiune conduse de cativa dintre cei avansati si au avut norocul de a scapa cu viata, au inteles rapid "fata ascunsa" a acelui val de promovari pe care l-au descris in doar cinci cuvinte: "Ai tras, vei fi avansat". Oricat adevar ar contine sau nu concluzia lor, faptele arata ca Armata a lV-a a fost, intr-adevar, o veritabila "fabrica" de generali, dintre care unii au ajuns in cele mai inalte pozitii ale ierarhiei militare. Simpla enumerare a celor avansati este sugestiva: locotenent-coloneii Dorin Gheorghiu (fost sef de Stat Major al Armatei a lV-a), Dumitru Marangoci (fost sef al transmisiunilor din UM 02565, si coloneii Vasile Lates, fost sef al apararii antiaeriene din aceeasi unitate militara, Pantelimon Pralea (fost sef al Sectiei Operatii, dar si al lui Constantin Degeratu) si Constantin Cojocaru au devenit generali maiori. O ascensiune cu adevarat spectaculoasa au avut-o fostul sef al Pregatirii de Lupta de la UM 02565, colonelul Florian Caba, care a ajuns general de armata, dar si locotenent-colonelul Constantin Degeratu si Eugen Badalan, fostul sef de Stat Major al Diviziei Mecanizate Oradea, din subordinea Armatei a lV-a. Ambii au ajuns generali de armata si au fost, la cativa ani diferenta, sefi ai Marelui Stat Major General. Astfel, s-a creat un "club select", ai carui membri au urcat rapid si in "tandem" treptele din varful ierarhiei militare. Pozitii din care, adeseori, au sarit in ajutorul colegilor ajunsi la ananghie. Si asta in timp ce alti ofiteri, care au refuzat sa ia parte la actiunile represive, au fost trasi pe "linie moarta". In aceasta categorie, in afara cazurilor de la Arad, pe care le-am mentionat deja in alte numere ale ziarului nostru, au mai existat si altele, la fel de sugestive.

MINCIUNA CU EPOLETI AURITI. Si apropo de generali. In urma cu trei luni, generalul Eugen Badalan a incercat sa ne convinga ca, in Decembrie 1989, Divizia Mecanizata Oradea, unde era sef de Stat Major, ar fi fost scoasa "din jocul comenzii", iar el si generalul Schiopu habar nu ar fi avut ce cautau trupele din Arad dizlocate in Timisoara. Consultarea dosarului Revolutiei de la Cluj ne-a dat ocazia sa aflam adevarul. Un adevar care ne permite sa-i aratam elegant obrazul lui Eugen Badalan: "Ne-ati mintit, domnule general. Si nu atat pe noi, cat pe toti cei pe care ati vrut sa-i convingeti ca la Revolutie ati facut parte din tabara "baietilor buni"". Iata ce declara, in ianuarie 1990, generalul Topliceanu: "Pe 17.12.1989, Ministerul Apararii a alarmat, la ora 14:15, prin comandantul Diviziei Mecanizate de la Oradea, aflata sub comanda gen. mr. Nicolae Schiopu, Regimentul Mecanizat de la Arad, iar la ora 15:00 i-a transmis, tot direct, ordinul de deplasare a unui batalion de infanterie catre Timisoara". (Dosar nr. 217/P/1997, Vol. XlV, pag. 57)

SENINATATE. Constantin Degeratu, un general caruia trecutul nu-i aduce nici un fel de mustrari de constiinta

"CHIAR TREBUIE SA TRAGEM?". Inclus in volumul l al dosarului 217/P/ 1997, Raportul S/CD/4116/31.12.1989 descrie o asemenea situatie. Este raportul prin care comandantul Armatei a lV-a, gen. Iulian Topliceanu, solicita ministrului Apararii Nationale trecerea in rezerva a lt.-col. Corneliu Banzaru. "Propun si rog sa aprobati trecerea in rezerva a lt.-col. (trs) Banzaru Corneliu, sef al transmisiunilor la Divizia 6 Tancuri "Horea, Closca si Crisan", retragerea gradului si luarea in evidenta rezervistilor cu gradul de soldat, prin aplicarea art. 26 din Statutul Corpului Ofiterilor. Avand o slaba constiinta politica, patriotica si revolutionara, a comentat negativ masurile luate in situatia actuala (…) In ziua de 21.12.’89, ora 12:30, primind ordin din partea comandantului Marii Unitati pentru luarea unor masuri privind mentinerea si asigurarea ordinii in Municipiul Tg. Mures, el s-a exprimat astfel: "Ce facem? Chiar tragem? Astia nu sunt dusmanii nostri!". Ceea ce constituie act de insubordonare". Cel care a propus initial trecerea lui Banzaru in rezerva (pentru aceleasi motive) a fost seful sau, colonelul Constantin Cojocaru. Dupa cum am vazut, exact unul intre cei care, pentru nu se stie ce merite deosebite, a fost avansat, pe 26 ianuarie 1990, la gradul de general. Este drept ca Banzaru nu a fost trecut in rezerva. Dar nici nu a mai avansat, macar un pas, in ierarhia militara, fiind "ocolit" de valurile de avansari la exceptional, de dupa Decembrie ’89. In legatura cu acest aspect, gen. Iulian Topliceanu declara nonsalant, pe 13 februarie 1990: "Am propus avansarea in grad, inainte de termen, a 40-50 de ofiteri si subofiteri din intreaga Armata a IV-a". Intrebat daca, in raport cu atitudinea avuta pe 21 decembrie 1989, l-a propus la promovare si pe Banzaru, Topliceanu s-a multumit sa recunoasca scurt, dar fara nici o posibilitate de indreptare a situatiei: "A fost o scapare din partea mea".

"VIN SI OCUPA CLUJUL". Initial, cercetarea evenimentelor petrecute, pe 21 decembrie 1989, a fost incredintata procurorului Tit Liviu Domsa de la Parchetul Militar Cluj. Acesta si-a luat sarcina in serios si, in aprilie 1990, a dispus arestarea preventiva a lt.-col. Valeriu Burtea, mr. Laurentiu Cocan si cpt. Ilie Dicu, acuzati pentru reprimarea manifestantilor din oras. In scurt timp, a avut loc prima si poate cea mai grava dintre imixtiunile Armatei in treburile Justitiei. Imixtiune care, daca ar fi fost dusa pana la capat asa cum fusese anuntata, ar fi putut aduce toata tara in pragul unui razboi civil. Pe scurt, faptele s-au petrecut astfel: in momentul in care mandatele de arestare preventiva a celor patru ofiteri erau pe punctual de a fi puse in executie, seful Parchetului Militar Cluj a fost contactat telefonic de capitanul de intendenta Manea, care, prezentandu-se drept purtatorul de cuvant al unui grup de militari adunati in sala de spectacole a Casei a Armatei din Cluj, l-a anuntat ca, in cazul in care colegii ofiteri vor fi arestati, "unitatile militare din Floresti sunt cu motoarele pornite si vin sa ocupe din nou Clujul". Aceasta amenintare cu provocarea unei razmerite militare intr-o zona, pe atunci deosebit de sensibila, nu a fost anchetata niciodata, la fel cum niciodata nu s-au analizat implicatiile sale asupra sigurantei nationale. In schimb a fost un mijloc deosebit de eficient pentru a schimba "traseul juridic" al intregii anchete. Procurorul-sef de la Cluj a anuntat Bucurestiul despre aceasta situatie inedita. In scurt timp, din Capitala a venit o delegatie compusa din gen. Vasile Ionel, viitorul consilier al presedintelui Ion Iliescu, si col. Mugurel Florescu. Dar ei n-au catadicsit sa-l contacteze pe procurorul-sef. S-au dus direct la Comandamentul Armatei a IV-a, unde au discutat doar cu cadrele de conducere: generalul Paul Cheler, proaspat numit in fruntea Armatei a IV-a, in locul generalului Iulian Topliceanu, Dorin Gheorghiu, de curand avansat la gradul de general, fostul "marginalizat" colonel Constantin Degeratu, precum si alti ofiteri din "staff"-ul comandamentului. Discutiile lor au ramas secrete, dar deosebit de "eficiente": Mugurel Florescu a preluat "Dosarul Cluj", a oprit cercetarea penala si a dispus neinceperea procedurii de arestare a celor pentru care se emisesera deja mandate.

INVULNERABILI. V.A. Stanculescu (in picioare) si Mihai Chitac (dreapta), alti doi generali pe care Justitia nu a fost in stare sa-i pedepseasca pentru mortii Revolutiei. Doua sentinte definitive nu au fost suficiente

UN PROCUROR INDEZIRABIL. Preluat de Mugurel Florescu, "Dosarul Revolutiei de la Cluj" s-a ratacit prin hatisurile unei justitii neputincioase, dispusa oricand sa se faca pres sub picioarele mai-marilor zilei. Speriata parca de entuziasmul procurorilor de la Cluj, aceasta justitie a dat inapoi, admitand chiar sa-l sacrifice pe conducatorul anchetei, procurorul Tit Liviu Domsa. Iar acest gest de penibila obedienta s-a facut tot sub presiunea Armatei. Mai concret, a generalului V.A. Stanculescu, pe timpul cand acesta era ministrul Apararii Nationale. Iar argumentul folosit de Stanculescu au fost mai multe "note cuprinzand aprecieri referitoare la conduita col. de justitie Domsa Tit Liviu", semnate printre altii si de colonelul Constantin Degeratu. Redam cateva pasaje ilustrative din memoriul "emis" de ministrul V.A. Stanculescu, in primavara anului 1990. "Domnului Gheorghe Robu, Procuror General al Romaniei. Va trimitem alaturat notele cuprinzand aprecieri referitoare la activitatea si conduita col. de justitie Domsa Tit Liviu, procuror militar sef al Procuraturii Militare Cluj, din partea domnilor generali D. Gheorghiu si Florian Caba, precum si a domnilor colonei M. Popescu si Constantin Degeratu, toti cu functii importante in cadrul Armatei a IV-a, din care rezulta, fara echivoc, ca sus-numitul a incalcat grav etica profesionala si o serie de principii de baza ale dreptului procesual penal in cursul cercetarii efectuate in legatura cu victimele Revolutiei din decembrie 1989, in municipiul Cluj". Bazat pe acele "Note", semnate printre altii si de actualul consilier prezidential Degeratu, Stanculescu ii explica lui Robu defectele profesionale ale lui Domsa si efectele nocive ale mentinerii lui in justitia militara. Pledoaria sa era un amestec eterogen, in care teoria pericolului maghiar existent in decembrie 1989 era pusa in aceeasi oala cu acuzatii referitoare la o pretinsa influenta politica pe care ar fi acceptat-o procurorul Domsa si cu atacuri la adresa presei care, la fel ca si acum, era perceputa ca un fel de potaie raioasa, buna doar sa fie drept pusa cu botul pe labe. Si pentru ca lucrurile sa fie si mai clare, la fel cum clar trebuia sa fie si rolul de Cenusareasa pe care trebuia sa-l joace Justitia, Stanculescu i-a indicat clar Procurorului General al Romaniei: "Pentru restabilirea unei atmosfere de liniste si intelegere in randurile militarilor din Transilvania si pentru a crea o atmosfera propice restabilirii ordinii si disciplinei in noile structuri ale Armatei, consider imperios necesar si de maxima urgenta ca procurorul militar sef Domsa Tit Liviu sa fie trecut in rezerva, pensionat, iar ceilalti doi procurori militari proveniti din Ministerul de Interne sa fie trecuti in rezerva sau transferati la alte unitati". Iar pentru a se intelege clar ca Armata are ultimul cuvant, chiar si in problemele de cadre ale Justitiei, Stanculescu a precizat: "In locul acestora, va propun sa fie numit procuror militar sef cpt. de justitie Andries Dorel, din cadrul Procuraturii Militare Cluj, si totodata sa fie numiti procurori militari cpt. Siserman Viorel si cpt. Iepure Viorel, licentiati in Drept care functioneaza in cadrul Armatei a IV-a Cluj, apreciati ca ofiteri foarte capabili si onesti". Efectele acestei interventii, bazate si pe "Notele" semnate de catre Degeratu, s-au dovedit devastatoare. Domsa a fost trecut in rezerva, iar apoi, dupa un timp, s-a sinucis. La finalul "memoriului", Stanculescu nu s-a sfiit sa indice Justitiei sentinta dorita de Armata: "Consider ca este timpul ca fata de gen. col. Iulian Topliceanu si mr. Carp Dando sa se dea solutie in cauza in sensul scoaterii lor de sub urmarirea penala. Tergiversarea pronuntarii unei solutii in cazurile de mai sus ar avea consecinte grave si imprevizibile in randurile militarilor din Transilvania si de aceea va rog sa acordati prioritate acestor cazuri, precum si a celorlalte aflate in evidenta dvs.". Instrumentat de alti magistrati destoinici, dosarul Revolutiei de la Cluj a intrat in niste "hatisuri" juridice din care nu a mai iesit nici pana in ziua de astazi.

ORDIN: "CIOCU’ MIC"

In anii trecuti de la Revolutia din decembrie ’89, mai multe colective complexe de procurori au derulat nenumarate anchete laborioase, care au presupus un numar imens de audieri si de expertize, tehnice, medico-legale sau balistice. Munca lor s-a concretizat in cateva sute de dosare care, apoi, au fost trimise in fata judecatorilor de la diferite instante. Au urmat procese lungi, intinse pe ani buni si incheiate prin condamnari la ani grei de puscarie, pronuntate in prima instanta. Ceva mai tarziu, pe parcursul cailor legale de atac ale acelor sentinte, dosarele s-au "ratacit" prin hatisurile justitiei, astfel ca, pana la urma, au existat extrem de putini inculpati care au ajuns cu adevarat dupa gratii, pentru implicarea lor in reprimarea miscarilor revolutionare din Decembrie ’89. Asta s-a intamplat si pentru ca au existat cateva cazuri de inalti demnitari care au intervenit si, intr-un fel sau altul, au reusit, mai mult sau mai putin discret, sa bage bete-n "roatele" firavelor demersuri intreprinse de o justitie si asa neputincioasa. Unul dintre acestia a fost chiar Constantin Degeratu. In afara celor deja pomenite, o alta interventie a sa in treburile Justitiei s-a produs in 1997, pe cand era general de armata, secretar de Stat si sef al Statului Major General. In aceasta ultima calitate, a semnat "Ordinul Circular nr. 522" din 19.11.1997. Un ordin care, sub motivul "prevenirii oricaror fapte care ar putea aduce atingere principiului unitatii de comanda, ar influenta negativ activitatea si capacitatea de actiune a Fortelor Armate ori ar prejudicia eforturile vizand clarificarea rolului acestora in Revolutia din Decembrie 1989 si infaptuirea Justitiei", le cerea imperativ militarilor doua lucruri, ambele la fel de ilegale. Primul, care trada acelasi dispret pentru dreptul la informare al opiniei publice, stabilea ca: se suspenda temporar dreptul personalului militar si civil din statele majore, comandamentele unitatilor, formatiunile si celelalte institutii din subordinea Statului Major General de a furniza mijloacelor de informare in masa orice fel de informatii despre activitatea proprie si a altor persoane pe timpul evenimentelor din decembrie 1898. Cea mai grava este insa a doua prevedere a "Ordinului Circular" care pretindea: "Prezentarea personalului militar si civil la organele de ancheta sI judecata, in orice calitate, pentru fapte legate de evenimentele din decembrie 1989, se va face numai cu aprobarea ministrului Apararii Nationale". De atunci si pana acum, nimeni nu a vrut sa observe ca ordinul semnat de Constantin Degeratu in 1997, pe langa faptul ca punea intr-un grav pericol independenta justitiei, era si o incalcare a legilor in vigoare pe care, in forma ei cea mai grava, Codul Penal o defineste drept "favorizarea infractorului".

GENERALI "PE BANDA RULANTA" Armata a IV-a a fost o "fabrica" de generali. Locotenent-coloneii Dorin Gheorghiu, fost sef de Stat Major al Armatei a IV-a, Dumitru Marangoci, fost sef al transmisiunilor din UM 02565, si coloneii Vasile Lates, fost sef al apararii antiaeriene din aceeasi unitate, Pantelimon Pralea, fost sef al Sectiei Operatii, si Constantin Cojocaru au devenit generali-maiori. O ascensiune spectaculoasa au avut-o fostul sef al Pregatirii de Lupta de la UM 02565, colonelul Florian Caba, ajuns general de armata. Tot generali de armata au ajuns si locotenent-colonelul Constantin Degeratu si maiorul Eugen Badalan

ARMATA ORDONA JUSTITIEI "Pentru restabilirea unei atmosfere de liniste si intelegere in randurile militarilor din Transilvania si pentru a crea o atmosfera propice restabilirii ordinii si disciplinei in noile structuri ale Armatei, consider imperios necesar ca procurorul militar sef Domsa Tit Liviu sa fie trecut in rezerva, iar cei doi procurori militari proveniti din MI sa fie trecuti in rezerva sau transferati. In locul acestora, va propun sa fie numit procuror militar sef cpt. de justitie Andries Dorel, din Procuratura Militara Cluj, si sa fie numiti procurori militari cpt. Siserman Viorel si cpt. Iepure Viorel" Gen. V.A. Stanculescu fost ministru al Apararii Nationale

ORDINUL CIRCULAR 522/19.11.1997 "Se suspenda temporar dreptul personalului militar si civil din statele majore, comandamentele, unitatile, formatiunile si celelalte institutii din subordinea Statului Major General de a furniza mijloacelor de informare in masa orice fel de informatii cu privire la activitatea proprie si a altor persoane pe timpul evenimentelor din Decembrie 1989. (...) Prezentarea personalului militar si civil la organele de ancheta si judecata, in orice calitate, pentru fapte legate de evenimentele din Decembrie 1989, se va face numai cu aprobarea ministrului Apararii Nationale" Gen. Div. Constantin Degeratu - fost sef al Statului Major General

Nu ratati

In numarul urmator al ziarului nostru, generalul Constantin Degeratu va descrie haosul care a domnit la Cluj in decembrie 1989.