Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
ZGÎRIE-NORII AU RĂPIT SPAŢIUL VERDE, DISTRUGÎNDU-SE MII DE COPACI
Copaci tăiaţi, mii de metri pătraţi de spaţiu verde distruşi, zone întregi sufocate în betoane. Toate în schimbul unor clădiri-mamut care au transformat Bucureştiul într-un oraş kitschos şi mai ales poluat. Cele mai multe nu au primit aviz de mediu şi nu au prea respectat regulile de urbanism. Consecinţele le suportăm în fiecare zi: praf, şantiere şi tot mai puţine parcuri.
ASALT ● Clădirile foarte înalte au răpit spaţiuL verde şi au sacrificat mii de copaci
Clădirile-mamut care au apărut în ultima vreme în Capitală sunt croite după o reţetă standard. Cele mai multe nu au aviz de mediu, sînt ridicate pe spaţii verzi şi au luat locul unor parcuri, pentru ele fiind jertfiţi sute de copaci. Consecinţele nu s-au lăsat aşteptate. Dincolo de imaginea unui oraş betonat şi kitschos, fundaţiile blocurilor-turn au afectat nivelul pînzei freatice, inundînd subsolurile clădirilor din jur.
Povestea giganţilor din beton nu diferă foarte mult de la un caz la altul. Rolul lor, departe de a fi unul estetic sau practic, este de a aduce cîteva milioane de euro în contul unor oameni de afaceri. Punctul zero este împărţirea zonelor de influenţă. Ulterior se găsesc cîţiva oameni care au avut sau nu pămînt pe undeva prin Bucureşti. Nu contează unde, pămînt să aibă. Apoi, le sînt cumpărate drepturile litigioase, în schimbul unor sume de sute de ori mai mici decît marele "pot". Odată parcursă etapa de împroprietărire prin retrocedare, terenurile de lux sunt rebrenduite. Se deschid şantierele pentru construcţiile-mamut. Pămîntul cu pricina se va transfoma în scurt timp într-o adevărată mină de aur prin chiriile exorbitante practicate pe piaţa imobiliară a Bucureştiului. Pentru construirea gigantului nu mai este necesară nici măcar răbdarea, pentru că hîrtiile de avizare sunt plasate în locuri-cheie ale birocraţiei româneşti. Imediat apar "prietenoasele" garduri de metal peste care nici pasărea nu trece şi se demarează lucrările. Şi uite aşa, ne trezim că pe geamul nostru din bucătărie nu ne mai îmbie mirosul teiului înflorit, ci peretele de beton al vecinului rezidenţial.
BETON VS OXIGEN. Acordul de mediu ar trebui să fie vital în cazul unor astfel de clădiri. Hîrtia, invizibilă de cele mai multe ori, ar trebui să mai salveze ceva din spaţiul verde jertfit pe altarul acestor clădiri. Or, în aceste cazuri, avizele de mediu sînt, de cele mai multe ori, verbale. Astfel că, după amenajarea şantierului, apar diverse amenzi care sunt însă departe de a mulţumi nevoia de verdeaţă a unui Bucureşti sufocat. Acestea obligă developerul să planteze alţi 200 de copaci, dar nu în Capitală.
"Din punctul meu de vedere, toate aceste clădiri s-au ridicat banditeşte, peste noapte, încălcînd legislaţia, fără ca pe acele panouri să scrie clar scopul şi durata şantierului. De exemplu, în faţă la Romexpo se vor construi două blocuri-turn. Acolo au fost defrişaţi mai mulţi copaci, iar pentru primirea acordului de mediu au depus documentaţia după ce au pus la pămînt pomii. Au primit amendă să planteze în schimb 200 de copaci, dar asta nu rezolvă problema spaţiului verde din Capitală", explică Niculae Rădulescu-Dobrogea, preşedintele ONG-ului Eco-Civica.
ZONE VIZATE. De obicei, construcţiile-mamut au apărut în zone de lux ale Bucureştiului. Cele mai vizate au fost Calea Victoriei, zona Dorobanţi şi Piaţa Armenească. Consecinţele nu s-au lăsat îndelung aşteptate. Astfel, o dată cu ridicarea clădirii BRD din Piaţa Victoriei, care nu a avut grijă să păstreze nici un metru pătrat de verdeaţă, cotele de poluare au crescut simţitor. Clădirile ridicate pe Calea Victoriei au afectat şi pînza freatică. Astfel, de la Magazinul Victoria la clădirea CEC, mai toate subsolurile au fost inundate. Prin betonarea celor 3-4 niveluri din pămînt ale blocurilor-turn, apa şi-a schimbat direcţia, revărsîndu-se în subsolurile clădirilor din vecini.
Colosul de sticlă de lîngă Biserica Armenească a fost ridicat pe albia rîului Bucureştioara. Din cauza terenului nisipos, avizul pentru construcţia de mai sus ar fi trebuit să stabilească reguli mai mult decît exigente. Asta pentru că terenul nu ar putea suporta o construcţie atît de grea, sunt de părere specialiştii. Mai mult, din punct de vedere urbanistic, zona a fost afectată.
AMPLOARE. Nici pe sectoare situaţia nu este mai roz. În luna iunie a anului trecut, Jurnalul Naţional scria despre zidul uman împotriva defrişării. Pe atunci, locatarii de pe Strada Postăvarului din Sectorul 3 luptau pentru a-şi salva peticul de verdeaţă din faţa blocului. La un an de la acel eveniment, Jurnalul nu vă poate scrie decât despre zidul de beton de pe Strada Postăvarului care le-a luat locatarilor dreptul la lumină. Cei 1.400 de metri pătraţi retrocedaţi unui moştenitor care, potrivit declaraţiilor locatarilor nu ar fi avut niciodată teren acolo, şi-au făcut datoria. Au adus investitorilor bani, pentru că, în locul celor 49 de pomi raşi de constructor s-a ridicat un bloc-turn de 10 etaje. Au luat, în schimb, dreptul la lumină oamenilor. Turnul masiv care s-a ridicat în mai puţin de un an blochează cele două blocuri de patru etaje. "Dacă acest proiect ar fi trecut pe la agenţia de mediu, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Numai studiul de însorire ar fi ridicat serioase probleme investitorului", a adăugat Eco-civica. Potrivit acestui studiu, în cea mai scurtă zi a anului, razele soarelui trebuie să bată cel puţin pentru o oră şi jumătate în casa fiecărui locatar. O altă prevedere care ar fi ridicat la rându-i probleme investitorului ar fi fost respectarea distanţei dintre cele două construcţii. Ori blocurile din zonă sunt sufocate de noua construcţie.
SPAŢIUL VERDE, UN LUX. Proiectele rezidenţiale au oferte promoţionale. Ele mizează de cele mai multe ori pe nevoia de spaţiu verde a bucureşteanului. Astfel, în zonele rezidenţiale, constructorii vorbesc despre adevărate oaze verzi. "Oamenii nu sunt atenţi la calcule. În mod normal, spaţiul verde trebuie calculat pe fiecare om în parte. Marile cartiere rezidenţiale îşi fac reclamă pe baza spaţiului verde pe care îl pun la dispoziţia locuitorilor. O ecuaţie simplă scoate la iveală cifre supărătoare. Deşi pînă în 2013 trebuie să avem 26 metri pătraţi pe cap de locuitor, în multe zone rezidenţiale aceste suprafeţe ajung la 5-7 metri pătraţi pe cap de locuitor", precizează Niculae Rădulescu.
Clădirile-mamut care au apărut în ultima vreme în Capitală sunt croite după o reţetă standard. Cele mai multe nu au aviz de mediu, sînt ridicate pe spaţii verzi şi au luat locul unor parcuri, pentru ele fiind jertfiţi sute de copaci. Consecinţele nu s-au lăsat aşteptate. Dincolo de imaginea unui oraş betonat şi kitschos, fundaţiile blocurilor-turn au afectat nivelul pînzei freatice, inundînd subsolurile clădirilor din jur.
Povestea giganţilor din beton nu diferă foarte mult de la un caz la altul. Rolul lor, departe de a fi unul estetic sau practic, este de a aduce cîteva milioane de euro în contul unor oameni de afaceri. Punctul zero este împărţirea zonelor de influenţă. Ulterior se găsesc cîţiva oameni care au avut sau nu pămînt pe undeva prin Bucureşti. Nu contează unde, pămînt să aibă. Apoi, le sînt cumpărate drepturile litigioase, în schimbul unor sume de sute de ori mai mici decît marele "pot". Odată parcursă etapa de împroprietărire prin retrocedare, terenurile de lux sunt rebrenduite. Se deschid şantierele pentru construcţiile-mamut. Pămîntul cu pricina se va transfoma în scurt timp într-o adevărată mină de aur prin chiriile exorbitante practicate pe piaţa imobiliară a Bucureştiului. Pentru construirea gigantului nu mai este necesară nici măcar răbdarea, pentru că hîrtiile de avizare sunt plasate în locuri-cheie ale birocraţiei româneşti. Imediat apar "prietenoasele" garduri de metal peste care nici pasărea nu trece şi se demarează lucrările. Şi uite aşa, ne trezim că pe geamul nostru din bucătărie nu ne mai îmbie mirosul teiului înflorit, ci peretele de beton al vecinului rezidenţial.
BETON VS OXIGEN. Acordul de mediu ar trebui să fie vital în cazul unor astfel de clădiri. Hîrtia, invizibilă de cele mai multe ori, ar trebui să mai salveze ceva din spaţiul verde jertfit pe altarul acestor clădiri. Or, în aceste cazuri, avizele de mediu sînt, de cele mai multe ori, verbale. Astfel că, după amenajarea şantierului, apar diverse amenzi care sunt însă departe de a mulţumi nevoia de verdeaţă a unui Bucureşti sufocat. Acestea obligă developerul să planteze alţi 200 de copaci, dar nu în Capitală.
"Din punctul meu de vedere, toate aceste clădiri s-au ridicat banditeşte, peste noapte, încălcînd legislaţia, fără ca pe acele panouri să scrie clar scopul şi durata şantierului. De exemplu, în faţă la Romexpo se vor construi două blocuri-turn. Acolo au fost defrişaţi mai mulţi copaci, iar pentru primirea acordului de mediu au depus documentaţia după ce au pus la pămînt pomii. Au primit amendă să planteze în schimb 200 de copaci, dar asta nu rezolvă problema spaţiului verde din Capitală", explică Niculae Rădulescu-Dobrogea, preşedintele ONG-ului Eco-Civica.
ZONE VIZATE. De obicei, construcţiile-mamut au apărut în zone de lux ale Bucureştiului. Cele mai vizate au fost Calea Victoriei, zona Dorobanţi şi Piaţa Armenească. Consecinţele nu s-au lăsat îndelung aşteptate. Astfel, o dată cu ridicarea clădirii BRD din Piaţa Victoriei, care nu a avut grijă să păstreze nici un metru pătrat de verdeaţă, cotele de poluare au crescut simţitor. Clădirile ridicate pe Calea Victoriei au afectat şi pînza freatică. Astfel, de la Magazinul Victoria la clădirea CEC, mai toate subsolurile au fost inundate. Prin betonarea celor 3-4 niveluri din pămînt ale blocurilor-turn, apa şi-a schimbat direcţia, revărsîndu-se în subsolurile clădirilor din vecini.
Colosul de sticlă de lîngă Biserica Armenească a fost ridicat pe albia rîului Bucureştioara. Din cauza terenului nisipos, avizul pentru construcţia de mai sus ar fi trebuit să stabilească reguli mai mult decît exigente. Asta pentru că terenul nu ar putea suporta o construcţie atît de grea, sunt de părere specialiştii. Mai mult, din punct de vedere urbanistic, zona a fost afectată.
AMPLOARE. Nici pe sectoare situaţia nu este mai roz. În luna iunie a anului trecut, Jurnalul Naţional scria despre zidul uman împotriva defrişării. Pe atunci, locatarii de pe Strada Postăvarului din Sectorul 3 luptau pentru a-şi salva peticul de verdeaţă din faţa blocului. La un an de la acel eveniment, Jurnalul nu vă poate scrie decât despre zidul de beton de pe Strada Postăvarului care le-a luat locatarilor dreptul la lumină. Cei 1.400 de metri pătraţi retrocedaţi unui moştenitor care, potrivit declaraţiilor locatarilor nu ar fi avut niciodată teren acolo, şi-au făcut datoria. Au adus investitorilor bani, pentru că, în locul celor 49 de pomi raşi de constructor s-a ridicat un bloc-turn de 10 etaje. Au luat, în schimb, dreptul la lumină oamenilor. Turnul masiv care s-a ridicat în mai puţin de un an blochează cele două blocuri de patru etaje. "Dacă acest proiect ar fi trecut pe la agenţia de mediu, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Numai studiul de însorire ar fi ridicat serioase probleme investitorului", a adăugat Eco-civica. Potrivit acestui studiu, în cea mai scurtă zi a anului, razele soarelui trebuie să bată cel puţin pentru o oră şi jumătate în casa fiecărui locatar. O altă prevedere care ar fi ridicat la rându-i probleme investitorului ar fi fost respectarea distanţei dintre cele două construcţii. Ori blocurile din zonă sunt sufocate de noua construcţie.SPAŢIUL VERDE, UN LUX. Proiectele rezidenţiale au oferte promoţionale. Ele mizează de cele mai multe ori pe nevoia de spaţiu verde a bucureşteanului. Astfel, în zonele rezidenţiale, constructorii vorbesc despre adevărate oaze verzi. "Oamenii nu sunt atenţi la calcule. În mod normal, spaţiul verde trebuie calculat pe fiecare om în parte. Marile cartiere rezidenţiale îşi fac reclamă pe baza spaţiului verde pe care îl pun la dispoziţia locuitorilor. O ecuaţie simplă scoate la iveală cifre supărătoare. Deşi pînă în 2013 trebuie să avem 26 metri pătraţi pe cap de locuitor, în multe zone rezidenţiale aceste suprafeţe ajung la 5-7 metri pătraţi pe cap de locuitor", precizează Niculae Rădulescu.
