Boema. La Capşa cu Ion Barbu, Păstorel, Şerban Cioculescu

"Nu vin la cafenea nici sa fac afaceri, nici sa stau de vorba. Vin sa-mi fac munca de matematician care are, din pacate, nevoie de excitantul cafelei. Ma costa bani si sanatate, dar nevoia e imperioasa. Filtrul care mi se serveste uneori e o contrafacere. Desigur, apa dulceaga si neagra ce se aduce sub acest nume nu face 200 de lei. Declar ca aceasta neregula aplicata mie, pentru care cafeaua e un fel de cabinet de lucru, inseamna pur si simplu sabotaj. Lucrez in cadrul planului cincinal la un tratat de matematice (si in calitate de scriitor, la o traducere din Shakespeare). Fac vinovati putin scupulosi, care falsifica filtrul, de intarzierea muncii mele." Semnat D.Barbilian, profesor de matematice la Universitate, Membru al Uniunii Scriitorilor.

Aceasta scrisoare superba, ironica, sarcastica apartine celui cunoscut sub numele de Ion Barbu; a fost scrisa dupa un scandal memorabil. Profesorul Dan Barbilian, cel mai mare matematician, dar si unul dintre cei mai mari poeti ai nostri, care semna Ion Barbu, venea dimineata foarte devreme la Capsa: "­ Baiete, un filtru!". Si scria fila dupa fila, lectia la axiomatica. Dupa ce lectia era terminata: "­ Baiete, inca un filtru!".

Dar... Era anul 1951, saracie mare, stocul de cafea devenise saracut si la Capsa si ce sa mai faca baiatul?

A folosit resturile filtrelor consumate si din gura spunem "cafea naturala suta la suta este filtrul nostru".

Cofeina-filtru deplorabila l-a enervat pe matematicianul-scriitor, care a umplut condica de reclamatii, vociferand jumatate de ora. "­ N-am sa mai calc vreodata in aceasta spelunca!".

Si tot la Capsa venea Al. O. Teodoreanu.

­ Pastorel Teodoreanu – cel mai mare cunoscator de vinuri.
Bea si el un filtru cateodata, rar.
"Band aceasta bautura infama/Mi-aduc aminte de singurul meu refren/Ficatul l-am daruit vinurilor,/Inima mea am dat-o damelor."
Circulau legende ca la betie Pastorel facea urat, spunea rautati, era neplacut. Serban Cioculescu scrie: "Nu l-am vazut niciodata in aceasta ipostaza".

La "Capsa", intr-o zi, m-am asezat cand niste amici plecau. Mi-a facut semn sa stau. Am cerut obisnuitul filtru. Pastorel a comandat:
­ O bere!
Dupa ce a golit-o m-a intrebat ceremonios:
­ Imi dai voie sa mai comand o bere?
­ Desigur! Si mai multe, daca-mi permiti sa te tratez.
­ Nu-ti permit. Comanda e a mea, m-ai inteles gresit.
Era in mare verva. Nu stiu cum a venit vorba de Verlaine si Absint.
­ O bautura infecta, a suspinat Pastorel.
­ N-am baut niciodata – a raspuns profesorul Serban Cioculescu.
­ N-ai pierdut nimic. Profesorul insa e unic.

Si lui Pastorel i s-a dezlegat limba si i s-a declansat memoria versurilor, care era neverosimil de bogata. 500 de versuri intr-o franceza impecabila. Comandase a zecea sticla de bere si limba nu i se impleticea.

Cand a primit un premiu "laureat al Premiului National pentru proza", 1937, la Banchet, purta nr.85.

Ce s-a servit?
Aperitive, consomme rece, nisetru siberian cu sauce Ravigotz, muschi de vaca cu ciuperci, sauce Madeira, salata de sezon, branzeturi, inghetata, cafea, vin alb la 3 nuci, apa minerala.

Cine ar crede ca Pastorel s-a dat in spectacol, ar fi confirmat invers sau ca sa fiu mai clar, voi preciza la solemnitati. Barbatul aparea elegant, in tinuta de ceremonie "a quatre epingles", cu o solemna oratorie si se tinea rigid. A baut cu moderatie, a facut spirite fine, a fost atent cu toti. Cand voia, era un "desavarsit om de lume". Dar facea si boacane.

In 1931, tatal fratilor Teodoreanu Pastorel si Ionel ("La Medeleni") era politician si tocmai ar fi fost propus la Senat, cand a fost chemat la carma guvernului Nicolae Iorga. Ei, tocmai acum Pastorel a scris o culegere de epigrame ilustrata de celebrul regizor Ion Sava, cu titlul "Strofe cu pelin de mai contra Iorga Nicolai".

Tatal, avocatul Osvald Teodoreanu, a cumparat tot stocul din librariile iesene. Tocmai venea la Iasi susceptibilul premier Nicolae Iorga, in turneu electoral prin tara

O retrasese si de pe alte piete, dar daca un volum ratacit i-ar fi cazut in mana lui Iorga si ar fi citit epigrama: "Fie neamt, englez, hindus,/Omul din maimuta vine,/Numai Iorga, stiu prea bine,/Ca se trage din Larousse".

Iorga sosi la Iasi. Nu citise cartea. La un an dupa venirea la putere, premierul a primit o lista cu scriitorii care ar fi trebuit premiati. L-a sters pe Ionel Teodoreanu si l-a lasat pe Pastorel, care era vinovat. Si asa a luat Pastorel premiu. S-a ras copios pe aceasta intamplare.

Dar Ionel Teodoreanu se lipsea de ditirambii criticii multumindu-se cu succesul scris de presa.