Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cand l-a vazut ca i s-au umflat falcile, iar el nu poate sa scuipe placinta din gura, bona Pusa a zis ca, gata, pana aici i-a fost lui Nichi. Pustiul avea 3 ani, nu stia sa se joace, crescuse printre batrani, iar ai lui – oameni cu stare din Dorobanti – nu-l lasasera niciodata sa manance placinta. Il puneau, in schimb, sa asiste la conversatiile lor de literatura si filosofie.
Ii spusesera ca, orice-ar fi, la desert n-are voie decat corn si cozonac de la bunica. Ei, dar de unde sa stie bona Pusa una ca asta? Iata-i acum in parc, Nichi blocat cu placinta in gura, fara sa indrazneasca s-o inghita, stand fix pe loc, iar bona, rosie ca racul, strigandu-i panicata: "Scuip-o, scuip-o!". Nici o miscare. Nichi o privea buimac, parca neintelegand cuvantul asta. Cum adica sa scuipe tocmai el, care nici macar nu se dadea in leagan ca toti copiii, nici macar nu alerga masinutele prin parc, ci prefera sa-i puna pe oamenii mari sa-i citeasca din carti? Si a stat asa, cu gogoloiul ala in gura, minute in sir, ca paralizat.
"Uite, scuip eu prima, apoi faci si tu la fel"
"Facuse niste falci uriase, de am zis ca acus se sufoca. Mi-am dat seama ca el, de fapt... nu stie sa scuipe, n-a facut-o niciodata. Ne-am bagat amandoi intr-un tufis si i-am spus: «Uite, scuip eu prima, apoi faci si tu la fel». El dadea din cap ca nu, nu, poate ne vede lumea. «Pai, de aia am intrat in tufis, Nichi, sa nu ne vada nimeni», i-am spus. Eu scuipam continuu, sa-i arat cum se face, iar el nimic", ne povesteste bona. Nici asa n-a mers. Intr-un final, i-a bagat mana in gura si i-a scos gogoloiul, ca sa-l salveze.
Apoi l-a dus repede acasa, tot la masa, ca aproape se facuse unu fix, iar Nichi trebuia sa-si ia pranzul. Mama si tata il crescusera soldateste, sa manance numai la ore fixe. O singura data Pusa l-a adus din parc acasa la unu si zece minute si a fost scandal mare. Ei bine, dupa o zi tensionata ca asta, ce-ar putea face o femeie la 65 de ani seara acasa? Se baga in pat si se culca imediat, ca e obosita, te-ai gandi. Nu si o bona trasnita ca ea. Pe la miezul noptii, Pusa isi pune inghetata colorata in cea mai eleganta cupa din casa, se urca in mijlocul patului si butoneaza telecomanda. E singura, sot nu are, iar fiica e plecata de acasa. Alteori se rasfata cu un pahar cu bere, tot din varful patului, iar in alte seri variaza cu un deget de amaretto cu gheata.
Secretul bonei perfecte: formule de autosugestie rostite dimineata
Dimineata nu pleaca niciodata de acasa pana nu-si implineste ritualul secret. Are nevoie de el ca s-o intareasca in lucrul cu copiii. "Inainte sa cobor din pat rostesc cateva formule de autosugestie, cum ar fi: «Ce bine ma simt astazi, sunt perfect sanatoasa, nu am nimic, ce zi minunata!». Imi rotesc articulatiile, apoi ma duc sa ma uit in oglinda... e important. Imi fac o cafeluta, cu radioul pornit tare pe muzica. Si ce daca aud vecinii? Sa creada orice-or vrea. De multe ori chiar dansez. Ma mai batai pe Mark Anthony cand calc rufe", zice Pusa. Ei, si dupa toate astea, cand ajunge la copii, e asa, un fel de super-woman. E un munte de rabdare: nu se mai enerveaza nici cand ii invata pe micuti sa se spele pe dinti, nici cand ii invata pe baietei "sa-si tina singuri puta cand fac pipi". E zen. Iar cand vine vorba despre iesit in parc, cateodata se catara si ea in copaci cu copiii. Ce daca se uita stramb bunicii din parc? N-o deranjeaza deloc.
Ba chiar ii da mana sa le faca educatie si parintilor mai tineri. Pe tatal unui copil, de pilda, il cearta de la obraz, la rand cu ala mic: "Vezi ca astazi ti-ai mancat marul si nici nu l-ai spalat".
Cand i s-a dat pe mana o fetita s-o creasca mai cazon, fara diminutive si fara rasfaturi, Pusei nu prea
i-a venit sa respecte toate regulile ("Pai, cum sa stau eu cu un copil asa dragalas langa mine si sa nu-l tin in brate, sa nu-l rasfat sau sa nu zic «mancarica» sau «patut» macar din cand in cand?").
Leafa bonei, fost cadru didactic
Cu primul baietel din cariera sa de bona insa a facut instructie. Ajunsese in clasa a III-a, nu stia sa puna mana la gura cand casca, iar la masa clefaia de-a dreptul, de-ti taia si tie toata pofta. Nu stia sa spuna "multumesc" si "te rog". Parintii erau divortati, iar mama lucra intr-un cabinet de avocatura si n-avea timp de el. Pleca dimineata, mai venea noaptea. Pe fiu il crescuse pana acum mai mult cu cartofi prajiti si cu ochiuri. "Mama era severa, eu eram colacul de salvare. Baiatul era atat de nazdravan, incat trebuia santajat. Daca facea o prostie, ii spuneam: «Mama nu va afla nimic, dar pentru asta trebuie sa faci ce-ti spun eu. Apoi, o sa vezi tu, vei termina cu bine si clasa a IV-a, iar mama iti va cumpara o bicicleta»", zice bona. S-a luptat cu el ca la razboi sa-l faca sa nu mai intre peste ea la baie cand vedea lumina aprinsa sau sa puna mana la gura cand casca ori cand tuseste. La sfarsit, abia daca-l mai recunostea maica-sa, de cuminte si politicos ce devenise.
De altfel, Pusa a disciplinat copii toata viata sa. In tinerete a fost antrenoare de gimnastica la un club sportiv din Capitala, iar prin ’89 s-a mutat la catedra, sa predea educatie fizica. Si astazi e sprintena ca o gazela, de-i uimeste pe toti pensionarii de varsta sa. Cand a iesit la pensie si-a dat seama ca se cam plictiseste. Ce sa faca ea? Si asa s-a apucat de crescut copiii altora. Nu ca i-ar fi lipsit banii; are suficienti, ba chiar isi permite sa-si ia femeie cu ziua sa-i spele geamurile ori sa-i faca treburile mai grele prin casa.
Se ingrijeste ca o femeie tanara ("Pai, altfel cum sa ma prezint eu la copii ca o baba?"), merge in vacante in strainatate in fiecare an, niciodata nu iese nerujata in parc, iar la vreo nunta refuza pozele din cochetarie, ca sa nu i se vada "grasimile", cica. A castigat, de la caz la caz: intre 1.200 de lei si 1.700 de lei pentru zece ore de lucru pe zi.
Cum arata bona perfecta in mintea romanilor
"Se cauta bone tonice, care pur si simplu umplu camera imediat cum au intrat, cu studii, de preferat foste cadre didactice, cu niste cursuri de prim ajutor sau de Cruce Rosie, eventual. Si sa nu faca greseli gramaticale", ne spune Simona Balaita, psiholog la Agentia Marry Poppins. Pe scurt, in ultimii ani, romanii au devenit mai pretentiosi, cerand bone care sa le faca pustilor si un pic de educatie.
● Cititi toate articolele din campania Jurnalului National: Servitori vechi si noi la romani
