x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Buchetul de pe mormânt

0
Autor: Traian Tandin 23 Feb 2008 - 00:00
Buchetul de pe mormânt


Cazul care urmează s-a întâmplat în urmă cu mulţi ani, la Oradea, şi este relatat de colegul şi de prietenul meu colonel (r) Dumitru Bucur.

 

Un cadavru desfigurat

– Domnule maior, cred că de această dată este vorba de soţia mea. Am dat un telefon la morgă... Din datele pe care mi le-au oferit...

– Vă caut de cinci zile, domnule Stamate, zise ofiţerul de judiciar, întinzând mâna celui care intrase precipitat în încăpere.

Maiorul îl cunoştea de aproape o lună, de când reclamase dispariţia soţiei sale. Era un tip bondoc, cu un început de chelie, deşi de abia împlinise 35 de ani; trup atletic, cu mâini puternice, de care maiorul se convinsese de câte ori şi le-au strâns reciproc.

Cum îi dispăruse soţia? La câteva zile după ce ieşise din spitalul de boli nervoase din Oradea, unde a fost internată pentu o accentuată stare depresivă, soţul nu a mai găsit-o acasă, deşi se afla încă în concediu medical. Rude nu avea. A căutat-o prin toate spitalele. Fără rezultat. Apoi s-a prezentat la miliţie.

– Îmi pare rău, domnule maior, dar am avut de executat o lucrare în altă localitate.

– Mă tem că vă aşteaptă un examen greu. Cadavrul la care o să mergem a fost scos din râul ce străbate oraşul nostru. După aprecierea medicului legist a stat în apă aproximativ o lună, ceea ce corespunde cu data dispariţiei soţiei dumneavoastră. Dar chipul îi este de nerecunoscut.

În ochii lui Stamate începură să sclipească lacrimi. Fără să-şi ridice privirea spre maior, după un suspin prelung, spuse:

– Trebuie să o recunosc. A fost doar soţia mea... Poate a mai rămas îmbrăcămintea, am descris-o în reclamaţie şi în declaraţia mea. Mai e ceva... atunci nu mi-am amintit. Avea o cicatrice la antebraţul drept...

– Nu, din obiectele cu care aţi declarat că era îmbrăcată ultima dată nu a rămas nimic. Cât priveşte cicatricea, vom vedea.

 

Identificare fără dubii

La morgă lucrurile s-au clarificat repede. Omul a recunoscut în acel cadavru pe soţia sa. Cicatricea exista. În curtea spitalului, rezemat de un copac din apropierea clădirii unde era morga, Stamate a plâns minute în şir.

De la nici zece metri distanţă îl privea un ins, în jur de 30 de ani, brunet, cu părul creţ, îmbrăcat într-o cămaşă neagră şi pantaloni din velur, sprijinit de gardul ce înconjura spitalul. Când în drum spre birourile laboratorului medico-legal trecuse pe lângă el maiorul Dragu, respectivul îl salutase cu o uşoară înclinare a capului. De mai multă vreme venea, aproape zilnic, la poliţie sau la morgă pentru a întreba dacă soţia sa, dispărută şi ea de la domiciliu, nu a fost găsită. De fiecare dată răspunsul a fost negativ. Acum parcă îl pizmuia pe omul care a putut să-şi recunoască soţia. El avea să-şi ducă pe mai departe chinuitoarea incertitudine. După ce Stamate a semnat procesul-verbal, omul cu pantaloni din velur s-a apropiat de el.

– Vă pot fi de folos, domnule...?

Stamate nici nu s-a uitat la el, a dat negativ din cap şi, aprinzân-

du-şi o ţigară, s-a îndreptat cu paşi rari către poarta spitalului.

 

O vizită în cimitir

A doua zi a avut loc înhumarea soţiei lui Stamate. A participat puţină lume. Mai mult colegi de serviciu de ai maistrului şi vecini. Stamate a părăsit ultimul cimitirul, întârziind cu alcătuirea unui rond cu flori în jurul mormântului.

Timpul se scurgea implacabil şi, încet, părea că uitarea s-a aşternut ca o pulbere peste mormântul celei care a trecut în neant printr-o altă apă înainte de a trece Styxul.

Părea, pentru că maiorul, în pofida tuturor documentelor întocmite, nu considerase cazul femeii ca rezolvat. Îşi pusese de mai multe ori întrebarea ce l-a reţinut să nu închidă dosarul.

Într-o zi, aproape fără să-şi dea seama, s-a trezit în cimitir. A stat câteva minute lângă mormântul soţiei lui Stamate. Un buchet mare de trandafiri acoperea lespedea de piatră. Parcă atunci fusese depus. Pe albul pietrei părea o pată de sânge. Ce căuta el acolo? Vizita nu-i aduse nici o clarificare în frământările lui. Îi întărise doar convingerea că Stamate îşi iubise soţia, contrar unor afirmaţii. Dovadă, buchetul de trandafiri. Cum drumul de întoarcere spre sediul miliţiei trecea pe lângă şantierul unde lucra Stamate, maiorul hotărî să poarte cu el un scurt dialog. Rămase surprins când află că maistrul era detaşat pe un şantier din alt judeţ de aproape o lună. Ce i-a provocat nedumerirea? Abia când s-a îndepărat de şantier a realizat de ce a tresărit la primirea ştirii despre detaşare. Buchetul de trandafiri! Cine l-a depus?

Întors la birou, răsfoi întreaga cartotecă a persoanelor dispărute şi cadavrelor neidentificate. Apoi se adânci în citirea dosarului referitor la soţia lui Stamate. Preţ de aproape un minut ţinu în mână o fotografie. Fusese realizată în cimitir în timpul înmormântării. Ceea ce îi trecu prin gând i se păru de domeniul fantasticului. Calm, căutând să nu se hazardeze într-o ipoteză lipsită de realism, deschise fereastra. Afară, toamna dădea primele semne, arămind frunzele copacilor. Maiorul introduse dosarul în mapa sa tip diplomat şi se hotărî să întreprindă investigaţii în trei spitale din oraş.

Când amurgul îmbrăţişă urbea, maiorul se simţea răsplătit pentru eforturile sale. După o scurtă convorbire telefonică, plecă însoţit de un subofiţer spre cimitir. A fost o aşteptare chinuitor de lungă, dar rezultatul a fost cel scontat.

 

Identitate furată

Dimineaţa rece, de toamnă, scăldată de razele unui soare timid, l-a găsit pe maiorul Dragu la birou. Nu era singur. Pe un scaun, aşezat într-o poziţie degajată, se afla domnul Stamate. Văzând că ofiţerul nu-i acordă aproape nici o atenţie, întrebă:

– Domnule maior, am venit de la peste două sute de kilometri, călătorind aproape cinci ore cu trenul; cred că am dreptul să ştiu pentru ce am fost chemat.

– Desigur, domnule Stamate, doar nu vă deranjam pentru o banală discuţie. Am să vă pun câteva întrebări la care, sper, voi primi răspunsuri sincere.

– Vă ascult cu toată atenţia, domnule maior.

– Atunci... totul este în regulă. Înainte de a fi detaşat, aţi scos de la CEC o sumă importantă de bani. În ce scop s-a făcut această restituire?

Stamate zâmbi scurt.

– Doar nu credeţi că livretul meu era fals?!

– Nu, răspundeţi, vă rog, la întrebare.

– Păi... aveam nevoie de bani. Detaşarea... şi dorinţa de a-mi cumpăra anumite lucruri din oraşul respectiv...

– Un prim răspuns nesincer. Să trecem însă la o altă întrebare. Ce a determinat starea depresivă a soţiei dumneavoastră?

– Era nemulţumită de repetatele mele detaşări şi... cam atât.

– Cam atât? Nu există altă cauză?

– Nu, domnule maior!

– Cunoaşteţi pe un aume... Eftimie?

– L-am cunoscut întâmplător. Prima oară l-am întâlnit la morgă. Mi-a spus că şi lui i-a dispărut soţia şi continuă să o caute. De atunci nu l-am mai văzut.

– Nici la înmormântare?

– De ce să vină el la înmormântare?

– De ce? Fiindcă era... soţia lui, şi nu a dumitale, domnule Stamate.

Cum?!

 

Demascarea ucigaşului

– Nu faceţi pe naivul, zise maiorul. Faptele sunt azi cât se poate de clare. După depunerea reclamaţiei de dispariţie despre care vom mai discuta, aţi pătruns de mai multe ori cu complicitatea portarului de la spital în morgă. Aşteptaţi ivirea unui cadavru de sex feminin apropiat ca vârstă de soţia dumitale, însă era de preferat să fie de nerecunoscut. Aşa aţi ajuns să cunoaşteţi semnul particular, respectiv cicatricea. Timp de o lună aţi urmărit dacă acel cadavru nu va fi revendicat de cineva. Nu a fost, deşi Eftimie, a cărui concubină era decedată, trebuia să procedeze la recunoaştere. Ştiţi de ce nu a făcut-o? Ameninţat repetat de concubină că se va sinucide dacă legătura lor nu se legalizează, a jurat că nu-i va face înmormântarea. Totuşi, a fost la un pas de a-şi călca jurământul când ai apărut dumneata, care, chipurile, ţi-ai “recunoscut” soţia. Atunci i-a încolţit în minte ideea şantajului. După înmormântare, la care a asistat aşa cum o dovedeşte această fotografie, te-a şantajat, cerându-ţi suma scoasă de la CEC. Pentru a nu repeta cererea, ţi-ai cerut detaşarea.

– Ştii ce m-a determinat să nu consider cazul încheiat? La întrebarea ce ţi s-a pus în legătură cu eventualele semne particulare ai declarat că nu are. Apoi, dintr-o dată, ţi-ai amintit de cicatrice. A fost prima suspiciune. A urmat identificarea domnului Eftimie printre participanţii la înmormântare. De ce?, m-am întrebat. Ulterior, am constatat că pe mormântul celei ce ai pretins că ţi-a fost soţie cineva depunea flori. Cine, dacă dumneata erai detaşat? Într-o noapte, l-am surprins pe Eftimie în timp ce punea pe mormânt un nou buchet de flori. Era cuprins de remuşcări. Ce zici?

– Eu? Nimic, domnule maior! Soţia mea a fost înmormântată cu forme legale. Ce declară Eftimie nu mă interesează.

– Zău? Continui să susţii că femeia respectivă este soţia dumitale?

– Exact.

– Mare greşeală, domnule Stamate! Soţia dumitale, conform fişei medicale de la maternitate, a născut cu cezariană un copil mort. Iată de unde venea o parte din decepţia ei. La aceasta s-a adăugat relaţiile dumitale cu doamna Valeria Dornea şi căreia i-ai promis că o iei de nevastă. Soţia dumitale a aflat şi atunci te-ai hotărât să-i iei viaţa. Cum ai procedat? Reţine că am efectuat exhumarea cadavrului şi femeia declarată drept soţia dumitale nu poartă urmele unei cezariene. Deci... care e răspunsul?

Mai mult de un minut, în birou a domnit liniştea.

– Am sugrumat-o. E îngropată în grădina casei.

Citeşte mai multe despre:   crime pasionale,   domnule,   sotia,   maior,   maiorul,   stamate,   dumitale

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Delta Bucureștiului, locul unde paradisul a venit singur

Delta Bucureștiului, locul unde paradisul a venit singur
Înainte ca Bucureștiul să se extindă la nivelul la care a ajuns astăzi, zona Lacului Văcărești reprezenta o margine neinteresantă și lipsită de importanță pentru Ceaușescu. Faptul că acolo erau câteva...

Fântânile din Timișoara, întreținute de compania condusă de un fost coleg de-ai lui Grindeanu și fost patron al firmei unde a lucrat Orban

Fântânile din Timișoara, întreținute de compania condusă de un fost coleg de-ai lui Grindeanu și fost patron al firmei unde a lucrat Orban
Galerie Foto După ce, în plină stare de urgență, Primăria Municipiului Timișoara a contractat lucrări de proiectare și construire a unei fântâni arteziene, în plină stare de alertă, aceeași instituție condusă de...

Judecătoarea Dana Gîrbovan face „praf” decizia CEDO în cauza Kovesi contra România

Judecătoarea Dana Gîrbovan face „praf” decizia CEDO în cauza Kovesi contra România
Galerie Foto Președinta Uniunii Naționale a Judecătorilor din România (UNJR), judecătoarea Dana Gîrbovan, desființează, cu argumente logice, juridice și constituționale, decizia Curții Europene a Drepturilor Omului,...

„Petrov”, surclasat de „Traian”. Document din 1989 al Securității care arată cum Băsescu îl fila și turna pe George Pădure

„Petrov”, surclasat de „Traian”. Document din 1989 al Securității care arată cum Băsescu îl fila și turna pe George Pădure
Galerie Foto Documente incendiare sunt scoase la lumină cu privire la notele informative scrise de Traian Băsescu și ajunse la Securitate, la 31 de ani de la întocmirea lor. O astfel de notă informativă, semnată de sursa...

Agricultura românească intră în zodia cactusului. Clima africană s-a mutat în țara noastră

Agricultura românească intră în zodia cactusului. Clima africană s-a mutat în țara noastră
Galerie Foto Problemele generate de criza sanitară, peste care s-a suprapus o secetă extremă, readuc în atenţie aspecte mai vechi legate de agricultura românească. Este ea pregătită să facă faţă unor crize majore, în ce...

Artrozele sunt cele mai frecvente suferinţe reumatismale

Artrozele sunt cele mai frecvente suferinţe reumatismale
Bolile reumatismale sunt fie de uzură, cum sunt artrozele, fie inflamatorii. În artroze, se roade cartilajul, compoziţia lichidului sinovial de ungere în articulaţii se strică. Afecțiunile reumatismale...

MAGDALENA POPA-BULUC, în dialog cu actorul EMIL BOROGHINĂ, director-fondator al Festivalului Internaţional Shakespeare: „Iubirea de Shakespeare şi Teatrul Poesis”

MAGDALENA POPA-BULUC, în dialog cu actorul EMIL BOROGHINĂ, director-fondator al Festivalului Internaţional Shakespeare: „Iubirea de Shakespeare şi Teatrul Poesis”
Galerie Foto Recent am celebrat ziua nașterii, dar și a morții celui mai mare dramaturg al tuturor timpurilor, William Shakespeare. Televiziunea Română a programat recitalul dumneavoastră „Recitindu-l pe Shakespeare…...

Gata de drum? 19 ore cu masca pe față. Starea de alertă impune restricții draconice pentru transportul de călători

Gata de drum? 19 ore cu masca pe față. Starea de alertă impune restricții draconice pentru transportul de călători
Galerie Foto Intenționați să călătoriți, în următoarea perioadă, cu trenul, cu avionul, cu taxiul, la bordul navelor sau al mijloacelor de transport de pasageri? Vă veți gândi de două ori înainte de a o face,...

HG-ul prin care a fost declarată starea de alertă și anexele cu restricții, atacate în justiție

HG-ul prin care a fost declarată starea de alertă și anexele cu restricții, atacate în justiție
Galerie Foto Cunoscutul avocat Gheorghe Piperea cere Curții de Apel București suspendarea executării Hotărârii Guvernului României nr. 394, din 19 mai 2020, prin care a fost declarată starea de alertă la nivel național,...

Denunțătorul Sorinei Pintea, recompensat de Guvernul Orban cu peste 3,5 milioane de euro, în stare de urgență

Denunțătorul Sorinei Pintea, recompensat de Guvernul Orban cu peste 3,5 milioane de euro, în stare de urgență
Galerie Foto Compania de furnizare a produselor farmaceutice și a echipamentelor medicale controlată de omul de afaceri Octavian Niculescu, denunțătorul principal din dosarul DNA în care este judecată Sorina Pintea, a primit,...

Ex-ofițerul SRI Daniel Dragomir, despre procurorii DIICOT: “Niște mafioți, golani și infractori”

Ex-ofițerul SRI Daniel Dragomir, despre procurorii DIICOT: “Niște mafioți, golani și infractori”
Galerie Foto Colonelul Daniel Dragomir, fost ofițer SRI, îi acuză pe procurorii DIICOT care instrumentează dosarul “Black Cube” că au săvârșit infracțiunea de rupere a sigiliilor de pe o probă de la dosar. Acesta...

Avertismentul OMS „Vine pandemia”, ignorat o lună de Ludovic Orban

Avertismentul OMS „Vine pandemia”, ignorat o lună de Ludovic Orban
Ignoranță, neglijență sau decizie deliberată de a ascunde un mare pericol care amenința și România? Acestea sunt variantele în care poate fi înscrisă trecerea sub tăcere de către Guvernul României a unui...

„Cine are coronavirus în nas, îl are şi în ochi”

„Cine are coronavirus în nas, îl are şi în ochi”
Coronavirusul surprinde mereu lumea cu aspecte nebănuite privind cruzimea lui, căci colţii cu care muşcă din sănătatea oamenilor sunt numeroşi. Cercetările au arătat că la 4% din cazurile de coronavirus...

Furnizorul tabletelor pentru prezidențialele din 2019, contractat de Casa de Pensii cu o zi înaintea prelungirii stării de urgență

Furnizorul tabletelor pentru prezidențialele din 2019, contractat de Casa de Pensii cu o zi înaintea prelungirii stării de urgență
Compania care a furnizat, în toamna anului trecut, Serviciului de Telecomunicații Speciale, celebrele tablete folosite pentru scanarea cărților de identitate la alegerile prezidențiale, a fost contractată, cu o zi...

Criza, văzută de George Soros: “Este un eveniment fără precedent care nu a mai avut loc niciodată în această combinație. Și într-adevăr pune în pericol supraviețuirea civilizației noastre”

Criza, văzută de George Soros: “Este un eveniment fără precedent care nu a mai avut loc niciodată în această combinație. Și într-adevăr pune în pericol supraviețuirea civilizației noastre”
În contextul pandemiei, George Soros a răspuns întrebărilor lui Gregor Peter Schmitz, redactor-șef Augsburger Allgemeine.   GREGOR PETER SCHMITZ: Ați trecut în viață prin multe crize. Se compară...
Serviciul de email marketing furnizat de