x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special CA ÎN VESTUL SĂLBATIC/ "Cărbunarii" – corbi pe hoitul de cărbune

CA ÎN VESTUL SĂLBATIC/ "Cărbunarii" – corbi pe hoitul de cărbune

de Ionela Gavriliu    |    28 Feb 2009   •   00:00
CA ÎN VESTUL SĂLBATIC/ "Cărbunarii" – corbi pe hoitul de cărbune

În Lonea, un cartier al Petrilei, furtul de cărbune de la exploatarea minieră a devenit sport local. La fiecare transport, o mână de oameni se caţără pe vagoanele pline cu cărbuni, ce se îndreaptă de la Mina Lonea către Preparaţia Petrila. În cele 20 de minute cât durează drumul, "cărbunarii" reuşesc să uşureze vagoanele de aproape 25 de saci de cărbune pe care-i aruncă din mers. În urma lor şi a garniturii, mai mulţi bătrâni care nu se pot arunca pe vagoane culeg resturile. 



Oamenii din Petrila trăiesc din cărbune. Îşi încălzesc casele şi-şi fac mâncarea la cărbuni. Când mergi prin oraşul lipsit de încălzire centrală, poţi deosebi după fumul ce iese pe horn cine foloseşte cărbune şi cine are bani de lemne. Coşurile cu fum negru-negru sunt fie ale minerilor care primesc anual o cotă de cărbuni pentru încălzire, fie ale celor care "ciupesc" sau cumpără la negru "şivărul", adică acel cărbune amestecat cu bolovani, pe care-l cară de câteva ori pe zi vagoanele de la Mina Lonea la Petrila.

WILD, WILD PETRILA
La anumite ore, de-a lungul şinei pe care se înşiră leneş o garnitură de vagoane cu ridicături de tăciune, se întâlnesc "cărbunarii". Oameni săraci, cu plase în care au saci de rafie, îmbrăcaţi curat ca, în caz de-i prind jandarmii şi-i văd îmbrăcaţi mai acătării, să-i lase în pace. "Se mai răstoarnă garnitura. Am avut noroc odată că am sărit la timp, dar de obicei merge încet şi putem sări fără probleme", lămureşte riscurile meseriei nea Vasile, un bărbat cu mustaţa groasă. Pentru un sac de cărbune, "cărbunarii" primesc în jur de 10 lei.

BALTAGUL CU FES PORTOCALIU
La schimbul din ziua burniţoasă şi apăsătoare au venit şapte oameni. Deşi nu muncesc de obicei când plouă, în luna februarie n-au ce face. "Când zici că ai scăpat de frig, hop, mai dă un îngheţ", explică un tânăr cu haine prea mari pentru statura lui. Pe lângă el şi mustăciosul pus pe glume, la locul de întâlnire a cărbunarilor, la leagăne, mai sunt încă doi bărbaţi, o femeie şi doi puşti.

Baltag e "veteranul". Are 47 de ani, "dintre care şapte de facultate", se laudă tuturor când are ocazia. "Am furat 19 ouă de la găina cocoţată a unei femei. Şi am obosit, aşa că m-am culcat în patul ei. Na, eu am găsit doar ouăle, iar Poliţia m-a găsit pe mine", râde în timp ce stă într-o rână pe marginea liniei ferate.

Baltag are un fes portocaliu "de semnalizare, că dacă mă văd jandarmii mă lasă în pace".
I-au tot dat amendă, are sute pe-acasă, tot câte 5 milioane de lei, 6 milioane. N-a plătit nici una, aşa că s-au săturat şi oamenii legii să facă munca în zadar.

VETERANI ŞI "SUGACI" PE MORMANUL DE CĂRBUNI
Ianoş n-are mai mult de 30 de ani, a crescut la casa de copii şi are şase guri de hrănit acasă. Cărbunele luat din vagoane reprezintă sursa lui de venit şi de căldură. "Ce adunăm aici într-o zi ne ajunge cam două zile de încălzit", explică în timp ce-şi freacă cerceluşul strălucitor din ureche. Cel mai mare dintre puştii veniţi la furat vrea să-şi bage şi el cercel în ureche şi negociază, printre pufăituri din ţigară, cu nea Vasile. "Măi, sugaciule, îmi dai doi saci de cărbune pe un cerceluş din ăsta, cu piatră preţioasă, şi se face..." "Ia du-te, bă, d-aci. Ce piatră preţioasă, că e geam...", se zbârleşte copilul. "Hai, mă, taci şi du-te la magazin şi ia o bere până vine garnitura." "Nu pot, că am mai luat pe datorie turta asta dulce", zice băiatul şi scoate o punguţă cu 5 bucăţi tari de turtă dulce. "Al dracu', să bei tu din berea mea, sugaciule." Pâ-nă la urmă, bărbatul cu haine largi şi fes în colţuri ia câteva monede de 10 bani de la singura femeie din gaşcă şi se îndreaptă spre magazin. Revine cu un bidon de juma' de litru cu bere ieftină. "Dă, bre, şi mie o gură că mor de sete", nu se lasă puştiul. Nea Vasile se apropie de el, îi zice să-şi lase mâinile în jos că-i dă el să sugă, ca la miei. Băiatul trage două guri zdravene.

Celălalt puşti e mai înţelept. "Face mişto" doar de Baltag, de moaca lui de vulpe cu doi dinţi din faţă jos - lipsă. "Nici dinţi în gură nu mai ai. Păi, dacă bagi bulgări de cărbune în gură, în loc de în sac", se prăpădeşte de râs sugaciul cu şapca întoarsă. Spune că nu-i e frică să se caţere pe vagoane şi că nu l-au prins jandarmii niciodată. Pentru copii, e distracţie, ca în filmele cu indieni. "Lasă că vezi dacă te trezeşti cu un cadou. Vine Moş Nicolae mai devreme şi pac! 7 milioane la băiatu'!", spune mucalit nea Vasile.

GOANA DUPĂ "ŞIVĂR"
Că nu prea le mai pasă de cei care i-ar putea prinde o dovedeşte Baltag, care se pune în calea unui bărbat care trece agale pe lângă şine. "N-ai o ţigară?...", îl priveşte cu ochii zâmbăreţi. Omul n-are. "Ăsta era paznicul de la mină", explică unul dintre băieţi. Mai au probleme cu ei, dar s-au învăţat unii cu alţii. Şi cu cei de pe garnitură se cunosc. E unul mai cumsecade care lasă vagoanele încet, să se poată urca şi coborî fără riscuri. "Vin cinci vagoane azi. Gata, se sună", anunţă nea Vasile, după ce a fost în recunoaştere. Oamenii se ridică, se înşiră pe lângă linie sub burniţă sâcâitoare, îşi desfac sacoşele să verifice dacă au sacii înăuntru şi aşteaptă.

Când garnitura leneşă îşi face apariţia sub grămăjoarele de cărbuni, încep să-şi frece mâinile, să-şi trosnească încheieturile, aşa cum fac sportivii când se pregătesc de exerciţii. Hopa sus! Se prind cu măiestrie de barele vagoanelor şi se cocoaţă pe vârful grămezii de cărbuni. Ca la concurs, încep să îndese cu mâinile cărbune în saci, repede-repede, să nu scape o secundă. Mecanicul de pe garnitură se asigură că s-au urcat toţi, să nu cadă vreunul şi să dea de alte belele, şi accelerează puţin. Mâinile celor din vagoane nu stau o clipă. Praful înecăcios le intră pe gât, pe nas. Baltag îşi face norma de patru beri şi o pâine şi sare primul din vagon, după ce şi-a aruncat jos doi saci. Ceilalţi, după 15 minute în care au curs apele de pe ei şi în care au devenit negri, sar la locul obişnuit, în spatele unui supermarket. În urma vagoanelor rămân petice albe ca nişte mumii între şine - saci burduşiţi cu cărbune. A fost un transport bun, în jur de 25 de saci mari pe care cărbunarii îi adună la un loc. Ianoş şi tânărul cu haine lăbărţate îşi iau partea şi o urcă pe două biciclete ponosite, cu roţile strâmbate de greutate. Se îndreaptă spre blocul lor de la marginea Petrilei, unde vor vinde o parte din cărbune.

NEAGRĂ SĂRĂCIE. "Cărbunarii" înfruntă zilnic riscul de a se accidenta, căzând de pe vagoane, sau de a lua amendă de la jandarmi
Foto: Karina Knapek/Jurnalul Naţional

CIUGULIND PE URMA GARNITURII
Cărbunele Petrilei hrăneşte minerii care-l scot din burta muntelui. Dar şi pe cei care îşi iau singuri partea din vagoanele ce duc preţioasa încărcătură de la o mină la alta. Lanţul "trofic" nu se opreşte aici. În urma garniturilor din care au ciugulit cărbunarii au rămas două bătrâne cu câte o găletuşă în mână. Tanti Lenuţa şi vecina ei de 74 de ani merg zilnic pe şine, ca într-un ritual. Scormonesc cu ochii şi apoi cu mâinile după bucăţele preţioase de cărbune pe care le duc acasă pentru a avea căldură în sobă. "Am avut o rezervă de cărbune pentru iarnă, dar mi l-au furat din coteţul din faţa blocului", se plânge bătrâna îmbrobodită şi cu mâinile înnegrite şi umflate.

"BRIGADIERA" - CAMPIOANĂ LA AMENZI
După vreo trei ore, femeile pornesc spre casă. Locuiesc pe Strada Muncii, într-un bloc dărăpănat, fără căldură şi apă. Vecinii iau curent unii de la alţii, trăgând fire ilegal. Bătrâna de 74 de ani urcă opintit până la etajul doi, deschide uşa şi e întâmpinată de fiul şi de nora ei. Au venit pentru a-i aduce câteva cioate, să nu se mai chinuiască măcar o zi cu cărbunele ce trebuie să se usuce înainte de a fi băgat în sobă. "Păi, numai pentru o ciorbă am nevoie de doi saci de cărbune. Eu cu găleata asta abia reuşesc să mă încălzesc", se vaită femeia. Mai sus, la ultimul etaj al blocului scorojit, tanti Lenuţa ne primeşte în casa înghesuită în care a adunat bibelouri şi mileuri cu acelaşi sârg cu care adună bucăţelele de cărbuni pe linia ferată. Tanti Lenuţa stă cu concubinul, bărbat în vârstă şi cu pensie, care nu o însoţeşte la adunatul şivărului.

La ieşirea din bloc, o grămadă mare de saci cu cărbune răsare de nicăieri. Grupuri-grupuleţe de oameni din toate blocurile din jur vin de la Exploatarea Lonea, punctul de plecare a garniturii cu cărbune, şi îşi iau şi ei partea. "Ea e brigadiera noastră, ştie toate locurile. Fără acordul ei nu intri în zonă, rămâi să sari pe vagoane. Are sute de milioane amendă", prezintă şeful de scară o femeie prăpădită, cu mâinile şi unghiile impregnate cu tăciune. Din depărtare, Ianoş şi colegul cu fes în colţuri, care nu sunt primiţi la ospăţul de cărbune de lângă Lonea, târăsc după ei bicicletele şerpuitoare sub greutatea sacilor. Au jucat încă o zi rolul de indieni în cel mai ieftin şi chinuit film: western de Petrila.

×