Ca pe vremea lui d’Artagnan!

Să vorbim despre mustăţi. Despre bărbi. Şi despre plete...  Nu de alta, dar v-am rămas datoare cu niscaiva reţete din cartea aceea de demult, “Parfumuri şi sulimanuri de casă”. Şi pentru că rândul trecut v-am dat o reţetă de “împarfumat” batistele brodate – pentru dumneavoastră, doamnelor! – de data asta mă gândesc să le fiu de folos domnilor.

De exemplu, celor care doresc să-şi radă obrajii, să-şi lumineze chipul şi zâmbetul, le voi da o reţetă de “Cremă pentru ras”. Aşa, ca pe vremea... stră-buneilor.
“Săpun de bună calitate, ras .......  50 g;
Apă de trandafir ....... 30 g;
Glicerină ....... 25 g;
Alcool ....... 5 g;
Esenţă de Lavandă ....... 12 pt.
Se dizolvă săpunul şi glicerina pe un foc uşor, amestecându-se cu apă de trandafir. Se toarnă într-un mojar, amestecându-se până se obţine o consistenţă de cremă. În timpul amestecului, se toarnă parfumul. Mod de întrebuinţare: Cu puţină vată sau cu un colţ de cârpă curată se întinde pe faţă, frecând uşor partea ce va trebui ras şi lăsându-se un mic strat pe suprafaţă, după care se rade. Această cremă nu face spumă, ci moaie părul, care este ras cu uşurinţă şi fără cea mai mică usturătură, cum se întâmplă cu săpunul”.

Acelora dintre domni care nu şi-au propus să-şi taie mustăţile – afară doar de situaţia în care nu sunt obligaţi să o facă, drept urmare a unui nefericit pariu pierdut – le-aş sugera să citească, atent, această reţetă de “Cosmetice pentru mustăţi”:
“Gumarabică ....... 25 g;
Apă de trandafir ....... 30 g;
Săpun de Marsilia, ras ....... 25 g;
Ceară albă ....... 50 g;
Parfum ....... 25 picături.
Se topeşte guma cu apă de trandafir caldă. Se adaugă săpunul de Marsilia, se pune totul pe un foc uşor, se adaugă ceara, se ia de pe foc şi se amestecă până se răceşte, adăugând în acest timp parfumul. Se pune apoi în borcane”... Şi se foloseşte ori de câte ori vreţi să vă răsuciţi mustăţile, să stea ca pe vremea lui d’Artagnan!