Calaul din umbra

Pauna Cantacuzino a uneltit mazilirea lui Brancoveanu. Sangele nevinovat s-a razbunat. Sotul i-a fost ucis, iar ea a murit in pribegie.

Puternica familie a Cantacuzinilor. In centru, Stefan Voda si Doamna Pauna

Doamna Pauna era o femeie puternica si ambitioasa care isi domina sotul, nevolnicul Stefan Voda Cantacuzino. Doamna provenea din familia Grecenilor, vechi si bogati boieri, cu mare putere de influenta. Cu toate ca ravnea tronul domnesc, Pauna nu a dorit neaparat moartea Brancovenilor. In ziua in care acestia au fost ucisi, a avut chiar o criza de isterie cauzata de remuscari.

SOARTA SE INTOARCE. Dobandita prin varsare de sange, domnia lui Stefan a durat doar doi ani. Si asta pentru ca si el a repetat greseala Brancoveanului. In timpul razboiului care tocmai incepuse, el a incercat sa intre in tratative cu nemtii, adversarii Inaltei Porti. Gest fatal, interpretat de catre sultan ca o grava tradare. Mazilit, Stefan Voda a fost chemat la Stambul, pentru judecata. A luat cu el pe sotia sa, pe cei doi fii si pe tatal sau, stolnicul Constantin Cantacuzino. Mavrocordat Voda, inlocuitorul lui Stefan, stia insa ca hotararile sultanului erau schimbatoare si, desi infrant, Cantacuzinul se putea reintoarce la tron. Pentru a scapa definitiv de acest pericol, el a trimis sultanului scrisorile care dovedeau fara dubiu tradarea. In urma acestei uneltiri, la 26 iunie 1716, Stefan Voda a fost smuls din mijlocul familiei de trimisii sultanului si dus la spanzuratoare. In invalmaseala iscata, Pauna a reusit totusi sa fuga impreuna cu cei doi copii.

DRAGOSTE DE MAMA. Dupa moartea sotului, toate actiunile Doamnei vor fi dictate de dragostea pentru cei doi baieti: Radu, fiul cel mare, care avea 16 ani, si Constantin, mezinul. Pentru ei va strabate jumatate de Europa. Si tot pentru ei se va stabili pentru o vreme la Viena, unde Imparatul Carol al IV-lea i-a acordat o pensie din care putea trai confortabil. Dar, pe masura ce cresteau, feciorii ii cereau tot mai multi bani. Doamna s-a imprumutat de nenumarate ori pentru ca Radu si Constantin sa iasa in lume potrivit rangului.

Pauna, femeia care a condus tara in anii de domnie ai sotului ei

Pentru a-l capatui pe Constantin, a plecat in Rusia, unde l-a ajutat sa intre in armata imperiala a lui Petru cel Mare. In schimb, pe Radu a incercat chiar sa il numeasca voievod in Oltenia, incorporata pentru o vreme Imperiului Austriac. Nu a reusit: pe nemti nu i-au convins ciubucurile si peschesurile cu care Doamna era obisnuita sa le ofere la Inalta Poarta. Pe masura ce cresteau, coconii domnesti nu numai ca n-au aratat intelegere pentru eforturile mamei lor, ba chiar i-au complicat situatia prin cheltuielile tot mai mari pretinse de viata de lux si petreceri pe care o duceau.

Nici macar in ultimii ani din viata Doamna Pauna nu a avut parte de liniste. Se retrasese la Brasov pentru a fi mai aproape de pamantul natal, unde nu mai avea dreptul sa se intoarca. Mai mergea pe la Viena chemata de Radu, care avea tot timpul nevoie de bani. La Brasov a si murit, cu durerea ca nu apucase sa il vada si pe Constantin inainte de a muri.

Material documentat din cartea "Trecute vieti de doamne si domnite" - C. Gane, 1991, Bucuresti

.

.

BATRANUL "VULPOI" Socrul Paunei, Constantin Cantacuzino, a fost cel mai inversunat dusman al Brancovenilor. Din cauza intrigilor sale, a fost omorat domnitorul. Cu toate ca era doar stolnic, o boierie marunta, Constantin Cantacuzino avea o influenta imensa si era un excelent diplomat. El a fost cel care i-a convins pe turci sa il puna pe fiul sau voievod. Straniu a fost ca tot el l-a indemnat pe Stefan sa se dea de partea nemtilor si sa-l tradeze pe sultan. Viclenia a fost descoperita si stolnicul a fost spanzurat impreuna cu fiul sau. ODRASLE BUCLUCASE Cei doi feciori nu i-au adus decat suparare Paunei. Radu, fiul cel mare, a ajuns chiar sa vanda decoratia Ordinul Sfantului Gheorghe primita de bunicul sau, pe care avea si el dreptul s-o poarte. N-ar fi fost nimic ca a vandut-o, pentru ca obiceiul acesta se purta pe atunci. Rau a fost ca a vandut-o de mai multe ori. Cum decoratia era una dintre cele mai importante distinctii ale Austriei, imparatul suparat i-a retras dreptul de a o mai purta. REMUSCARI TARDIVE In ziua in care Brancovenii piereau la Stambul, s-a intamplat un fenomen straniu. Retrasa pentru reculegere la Manastirea "Dintr-un lemn", Pauna a avut o nalucire groaznica. Cu ochii mintii, ea a vazut executia care tocmai avea loc. A inceput sa planga, sa tipe, apoi a lesinat. Si-a revenit abia dupa cateva zile. Lacrimile si isteriile ei au fost platite cu sange. Sotul ei a fost convins ca o matusa de-a lui, ajutata de cateva femei, i-ar fi facut vraji. Pe "colaboratoare" le-a spanzurat, iar matusii i-a rezervat o soarta si mai ingrozitoare. A zidit-o de vie intr-o chilie, unde a lasat-o sa moara in chinuri.