x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Când m-am rătăcit, mă chema Alina”. Şi-a regăsit familia pierdută, după 21 de ani

4
Autor: Adriana Oprea-Popescu 30 Dec 2013 - 14:15
"Când m-am rătăcit, mă chema Alina”. Şi-a regăsit familia pierdută, după 21 de ani


E povestea unei fetiţe de 6 ani care a plecat într-o după-amiază la joacă şi a rămas cu picioarele înţepenite într-un cazan cu smoală. E povestea unei vieţi distruse din cauza unor miliţieni care, deşi ar fi trebuit să ajute copilul, l-au dus pe un câmp, la ţigani, în loc să-l ducă acasă. E povestea unei tinere care şi-a regăsit familia, după două decenii.

"Eram şocată, nu puteam nici să plâng”
"Totul s-a întâmplat într-o după-amiază. Îmi amintesc că am ieşit afară, să mă joc cu copiii, şi că ne-am dus prea departe ca să-mi mai amintesc drumul spre casă. Şi aşa, m-am rătăcit. Îmi amintesc că, în acea zi, am ajuns lângă o casă unde era un cazan mare cu smoală şi eu am început să mă joc cu el. Am rămas înţepenită cu picioarele în smoală şi copiii cu care eram au plecat acasă. Eu am ramas acolo şi, după aia, doamna bătrână care locuia în acea casa m-a ajutat să ies din smoală.
I-am spus că nu ştiam drumul către casă, dar ea era prea bătrână ca să mă ajute, aşa că mi-a spus să mă duc singură şi să încerc să-mi găsesc casa. Îmi amintesc că apoi s-a înserat, eu am început să plâng şi două femei care vorbeau lângă o casă m-au ajutat, m-au dus la postul de poliţie din sat. M-au primit doi poliţişti, care mi-au spus că mă duc acasă. Dar nu s-a întâmplat asta, ei nu m-au dus acasă, nu m-au întrebat nimic, nici cum mă cheamă, nici unde sunt părinţii mei. La puţin timp după ce am ajuns la post, m-au urcat în maşina de poliţie şi m-au dus pe un câmp unde lucrau ţigani. Poliţiştii nici acolo nu au întrebat nimic, îmi amintesc că, atunci când am coborât din maşină, ţiganii au început să mă tragă de mână, un ţigan spunea «o iau eu» şi un alt ţigan spunea «nu, o iau eu!». Eu eram şocată, nu puteam nici să plâng. Din acea zi, eu nu mi-am mai văzut niciodată familia. Am rămas cu ţiganii şi am cerşit pentru ei mulţi ani...”
Aşa începe mesajul pe care o tânără de 28 de ani l-a postat, cu ceva vreme în urmă, pe site-ul http://copiidisparuti.wordpress.com. Îi vom proteja identitatea, pentru că, acum, asta îşi doreşte ea. Astăzi, ea locuieşte departe de România, are o familie şi e liniştită. Niciodată însă, din ziua în care a rătăcit drumul spre casă, n-a încetat să spere că-şi va regăsi părinţii...

"Dormeam în blocuri şi cerşeam pentru mâncare”
"Eu cred că ţiganii m-au luat de unde locuiam cu familia mea, dintr-un sat, pentru că nu erau blocuri, erau doar case cu grădină. Ştiu că familia mea adevărată locuia într-o casă ce se afla lângă colţul şoselei principale, şosea cu asfalt. Casa avea o fereastră către şosea. Şi aveam în faţa casei un magazin mare şi un parc mic pe stânga. Nu ştiu dacă este important, dar îmi amintesc că odată am spart geamul de la fereastra ce dădea către strada principală pentru a merge în parc, să mă joc, şi, când am ajuns în mijlocul străzii pe care treceau maşinile, ţineam de mână un băieţel mai mic decât mine, cred că era fratele meu, şi după aia am văzut că a venit mama. Îmi amintesc că nu ne-a pedepsit mama (eu am spart geamul, cu o lingură de bucătărie), a pus doar o pătură în fereastră şi gata.
Pe stradă circulau multe maşini şi cred că nu era un mic sat, probabil că era o comună, pentru că pe timpul lui Ceauşescu nu erau multe maşini şi nu toate străzile erau asfaltate. Mă gândesc că localitatea era mai mare decât un sat... Din păcate, eram prea mică şi nu-mi amintesc prea mult.
Ştiu că ţiganul care m-a luat se numea Costică şi trăia într-un sat de lângă Galaţi. Îmi amintesc de Galaţi, pentru că ţiganii luau trenul pentru a merge la Vaslui, ca să cerşească şi, când plecau seara, luau trenul înapoi, către Galaţi. Cred că ne dădeam jos la a şaptea sau a opta staţie de tren dinspre oraşul Vaslui către Galaţi. Din păcate, nu ştiu numele staţiei... Lângă satul unde am crescut cu ţiganii era o pădure mare şi am văzut şi lacuri, şi râuri. Trenul acela mergea şi direct, şi personal, dar pentru a ajunge în sat, la ţigani, trebuia să luăm autobuzul de la staţia de tren. Dupa ani, am fugit de la ţigani şi m-am dus la Bucureşti. Aici, am trăit fără o casă şi fără o identitate. Am fost de multe ori la Centrul "Pinocchio” din Bucureşti. Cei de acolo m-au ajutat să-mi fac actele. Am trăit pe stradă, fără mâncare şi fără un pat unde să mă culc, dormeam în blocuri şi cerşeam pentru mâncare. Şi totul s-a întâmplat doar pentru că poliţia nu şi-a făcut datoria şi mi-a distrus viaţa. Poliţiştii ar fi trebuit să mă ducă acasă, la familia mea, şi nu la ţigani”.

"Chipul mamei mele este doar un «flesh»”
A fost internată pentru prima dată în Centrul "Pinocchio” din Bucureşti în 1992. În acte era trecută doar cu un prenume fictiv. "Nu aveam o identitate, iar numele îl spuneam eu, cum îmi plăcea mie că sună. Numele meu adevărat este însă Alina. Aşa mă chema, când eram mică. Când am făcut actele şi am primit certificatul de naştere de la Primăria Sectorului 1 din Bucureşti, un antropolog a stabilit că m-am născut la 18 septembrie 1981. Când m-am rătăcit (era pe vremea lui Ceauşescu), aveam 3 şi jumătate, maxim 5 ani. Nu sunt foarte sigură, dar cred că am avut vârsta aceea. Îmi amintesc că, atunci când trăiam cu ţiganii aveam încă dinţi de lapte şi am citit că dinţii permanenţi cresc după 6 ani. S-a întâmplat undeva, între anii 1984 – 1986. Aveam ochii căprui, iar părul lung şi castaniu. Îmi amintesc că în ziua în care m-am rătăcit eram îmbrăcată în pantaloni de culoare închisă, iar în picioare avem nişte pantofiori din material raiat.
Din păcate, nu-mi mai amintesc numele mamei mele sau al tatălui meu. Chipul mamei mele este doar un «flesh» în mintea mea, dar pot să spun că avea părul închis la culoare şi scurt. Avea, cred, aproximativ 30 de ani şi un chip tânăr, nu bătrân. Era înaltă cam la 1,70 m, pentru că eu am acum 1,72 m înălţime, nu sunt pititică... Multe s-au şters din memorie, tare aş vrea să-mi amintesc mai multe, dar în zadar. Din păcate, îmi amintesc foarte puţin, dar mă rog să fie de ajutor”.

Mama locuia în aceeaşi ţară
Alina ne-a trimis câteva fotografii de-ale ei. Am cerut ajutorul artistului criminalist Florin Lăzău, inspector la IPJ Bihor, şi, în baza cunoştinţelor antropologice şi a experienţei pe care o are în "îmbătrânirea imaginii”, expertul i-a "întinerit” imaginea, realizând portretul fetiţei care dispăruse înainte de Revoluţie. Era prima oară când se confrunta cu un astfel de caz, aşa că "întinerirea” a fost o premieră.
Cu puţinele amintiri ale Alinei şi fotografia "întinerită” a acesteia, am cerut ajutorul Direcţiei de Investigaţii Criminale din IGPR. Singura şansă ca părinţii fetei să fie găsiţi era ca ei să fi reclamat atunci dispariţia, la miliţie. În evidenţa cazurilor vechi de pe site-ul http://copiidisparuti.wordpress.com nu figura niciunul care să semene măcar cu povestea fetei. Şi nici în baza de date publică de pe internet a Poliţiei Române.
Cu toate acestea, părinţii Alinei îşi căutaseră fata şi ceruseră şi ajutorul miliţiei pentru a o găsi. Nu aveau însă şi o fotografie a ei. Fetiţa dispăruse din judeţul Vaslui în anul 1989. Avea atunci 6 ani. De-a lungul timpului, cazul a fost tratat cu toată "responsabilitatea”, adică nimeni nu şi-a bătut capul cu el. În toamna lui 2005, când Jurnalul Naţional a început campania pentru copiii dispăruţi şi a centralizat toate datele de la inspectoratele judeţene de poliţie, IPJ Vaslui nici măcar nu a pomenit de cazul acestui copil. El nu mai exista.
Alina însă, fetiţa de 6 ani cu picioarele prinse în smoală, n-a încetat niciodată să spere că-şi va regăsi părinţii. Bruma ei de amintiri a scos la lumină, din arhive, dosarul dispariţiei din Vaslui. S-au comparat semnalmentele. Semnele particulare: două aluniţe, o pată închisă la culoare, de formă distinctă, pe care o avea de la naştere. Existau indicii că e vorba de unul şi acelaşi copil. Mama fetei era plecată la muncă în străinătate, ironia sorţii – în aceeaşi ţară în care copil ei dispărut, crescut acum mare, se stabilise şi-şi întemeiase o familie. Acolo au fost făcute şi testele ADN care au stabilit, fără niciun dubiu, că Alina, fata pe care ţiganii o puneau să cerşească în Galati, era una şi aceeaşi cu fata pe care familia din Vaslui o reclamase ca fiind dispărută.
Poliţiştii de acum şi-au făcut datoria, iar Alina şi-a găsit, în sfârşit, părinţii. De atunci, viaţa ei a ramas neschimbată; trăieşte în aceeaşi ţară, se bucură de tot ce are şi ştie că nimeni nu-i poate da înapoi cei 21 de ani irosiţi. A aflat însă de unde vine, a cui este şi din ce cauză a suferit toată copilăria şi adolescenţa ei.
După aflarea deznodământului, ea a ales să nu se expună public, iar din acest motiv îi vom proteja identitatea. Povestea ei a rămas nespusă vreme de trei ani. O dezvăluim astăzi, când şi alte "cazuri Alina” aşteaptă să fie rezolvate. Copii dispăruţi, împinşi de la spate de amintiri, pe drumul către casă. Copii care-şi caută familiile, la ani distanţă după ce din sufletele părinţilor a dispărut şi ultima speranţă. Această poveste adevărată le este dedicată lor. Şi Oamenilor care încă mai cred în miracole şi fac tot ce le stă în putere ca ele să se întâmple.

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Război fără precedent la vârful CSM. Judecătorii cer revocarea procurorilor și viceversa

Război fără precedent la vârful CSM. Judecătorii cer revocarea procurorilor și viceversa
Galerie Foto Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție îi îngrozește atât de tare pe procurorii din CSM, încât șapte dintre aceștia, în frunte cu vicepreședintele Consiliului, procurorul Nicolae Solomon,...

Înalta Curte întreabă, încă o dată, CJUE dacă poate să nu respecte Constituția României

Înalta Curte întreabă, încă o dată, CJUE dacă poate să nu respecte Constituția României
Completul Penal de 5 Judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție care, în primăvară, a transmis Curții de Justiție a Uniunii Europene un set de întrebări dacă se pot încălca...

Alcoolul şi fumatul cresc riscul de cancer în cavitatea bucală

Alcoolul şi fumatul cresc riscul de cancer în cavitatea bucală
Din păcate, cancerele din cavitatea bucală se întâlneasc tot mai des. Necazul este că bolnavii de acest tip de cancer se prezintă târziu la clinicile de chirurgie oro-maxilo-facială, când li s-a deformat figura...

„Poliția magistraților”, sabotată organizat de capii Justiției

„Poliția magistraților”, sabotată organizat de capii Justiției
Galerie Foto Anunțată, încă dn data de 4 octombrie, ședința Plenului CSM de ieri, în care ar fi trebuit să fie validate, după mai bine de patru luni de zile, rezultatele concursurilor pentru ocuparea funcțiilor de...

Războiul politic din SUA riscă să creeze un seism puternic la București

Războiul politic din SUA riscă să creeze un seism puternic la București
Galerie Foto Afacerile politice, economice și mai puțin vizibile ale unor înalți oficiali americani democrați în România urmează să facă obiectul unor dezvăluiri de proporții, conform afirmațiilor făcute, duminică sear...

Infiltraţiile în articulaţiile dureroase se repetă la 6 luni sau un an

Infiltraţiile în articulaţiile dureroase se repetă la 6 luni sau un an
În popor umblă vorba că mai nimeni nu scapă de o suferinţă reumatismală. De la bunici, la colegii de serviciu, chiar şi unii de vârstă tânără, se vaită adesea de dureri în articulaţii. Reumatologul...

Incalificabil! DIICOT merge, în cazul “Caracal”, exclusiv pe declarațiile lui Dincă

Incalificabil! DIICOT merge, în cazul “Caracal”, exclusiv pe declarațiile lui Dincă
Galerie Foto Toate probele relevante elucidării cauzei “Caracal”, solicitate, în scris, de către avocatul familiei Măceșanu conducerii DIICOT, care constituie, totodată, și echipa care lucrează la acest dosar, au fost...

Completurile de 5, nule și după alcătuirea din ianuarie 2019. O instanță a desființat tragerile la sorți făcute de Tarcea

Completurile de 5, nule și după alcătuirea din ianuarie 2019. O instanță a desființat tragerile la sorți făcute de Tarcea
Galerie Foto Lovitură devastatoare aplicată de Curtea de Apel Bucureti într-un dosar civil în care protagonistă este controversata judecătoare, exclusă din magistratură, Camelia Bogdan. Instanța a decis ca să anuleze o...

Viaţa de student din Bucureşti

Viaţa de student din Bucureşti
Galerie Foto Independenţă, distracţie, prieteni noi, dezvoltare personală şi profesională, studiu sau, pe scurt, viaţa de student în Bucureşti. Acestea sunt câteva caracteristici specifice, ce se individualizează...

Lobby-iștii anti-Plumb din Parlamentul European și-au finanțat campania electorală tot din împrumuturi pe persoană fizică

Lobby-iștii anti-Plumb din Parlamentul European și-au finanțat campania electorală tot din împrumuturi pe persoană fizică
Galerie Foto Ipocrizie și dublu standard în legătură cu respingerea candidaturii Rovanei Plumb pentru poziția de comisar european pe domeniul Transporturilor. Candidatul român a fost respins de Comisia JURI a Parlamentului...

Soțul Anei Birchall, în agenda pedofilului american Jeffrey Epstein

Soțul Anei Birchall, în agenda pedofilului american Jeffrey Epstein
Galerie Foto În august 2019, miliardarul american Jeffrey Epstein a fost găsit mort în celula sa. Iar presa americană a publicat agenda conținând contactele controversatului miliardar, acuzat de pedofilie, în această agendă...

Partenerul de afaceri al lui Dan Barna, coleg cu nevasta lui Florian Coldea

Partenerul de afaceri al lui Dan Barna, coleg cu nevasta lui Florian Coldea
Publicația bugetul.ro continuă o investigație demarată, anul trecut, de “Jurnalul”, referitoare la afacerile liderului USR, Dan Barna (FOTO), derulate cu statul și descoperă o informație mai mult decât...

Fumătorii şi obezii au risc mai mare de cancer la rinichi

Fumătorii şi obezii au risc mai mare de cancer la rinichi
Cancerul de rinichi - din parenchimul rinichiului, din ţesuturile organului - este forma cea mai violentă din toate formele de cancer ale aparatului renal. Din păcate, cancerul de rinichi este descoperit târziu, în...

Bătaie de joc! Recursul CSM cu privire la gradul lui Kovesi se judecă… peste doi ani și o lună

Bătaie de joc! Recursul CSM cu privire la gradul lui Kovesi se judecă… peste doi ani și o lună
Galerie Foto Secția de Contencios Administrativ de la Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu recurs de către Consiliul Superior al Magistraturii, care a atacat hotărârea Curții de Apel București prin care a fost...

Averile prezidențiabililor. Case, terenuri și bani de întors cu lopata

Averile prezidențiabililor. Case, terenuri și bani de întors cu lopata
Galerie Foto 14 candidați au rămas în cursă pentru alegerile prezidențiale din anul 2019, scrutinul cel mai important din toate care alcătuiesc “sezonul electoral” 2019-2020. Deși unele din aceste candidaturi sunt puse,...
Serviciul de email marketing furnizat de