Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Bucurie fără margini a fost in Dobreşti cănd fiul satului, Daniel, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romăne. Bătrănii i-au mulţumit lui Dumnezeu că a fost ales un om vrednic, din sănul lor.
Dobreşti - o localitate ca nici o altă aşezare romănească, ascunsă intre văile şi dealurile impădurite ale Banatului. Un cătun uitat de lume, dar nu de Dumnezeu, in care-şi duc zilele 40 de suflete, fără pereche: prima oaste a lui Daniel, Patriarhul Romăniei. Atăţi au mai rămas după colectivizarea din 1956, deşi odinioară satul natal al Prea Fericitului Părinte număra 126 de numere de casă, care adăposteau 560 de familii.
Daniel Ciobotea a crescut in mijlocul satului Dobreşti, localitate care, pe vremuri, fusese binecuvăntată cu două biserici: una ortodoxă, iar cealaltă greco-catolică. Doar prima, zidită in anul 1832, a supravieţuit in timp, devenind pe parcurs monument Unesco. Aceasta a fost prima şi cea mai mare dragoste a lui Daniel! Vecinii şi prietenii din copilăria Prea Fericitului işi aduc aminte cu plăcere că "fiul invăţătorului" era altfel: "Frecventa de mic biserica. Ii plăcea să tragă clopotele la biserică, să cănte la strană, să stea lăngă preot şi să-i dea cădelniţa. Era altfel educat. Era fiu de dascăl, pe cănd noi eram copii de ţărani. Ii plăcea mult să ne imprumute cărţi din biblioteca tatălui său şi ne indemna să citim in loc să batem mingea pe maidan". Actualul primar al comunei Bara, localitate de care aparţine satul natal al Patriarhului, a fost coleg de clasă cu Prea Fericitul Daniel: "Imi amintesc că, la Liceul Brediceanu din Lugoj, Daniel era mai mereu cu cărţile in mănă. Lectura in fiecare pauză texte in latină şi franceză. Era scutit de sport. Nu avea treabă cu viaţa lumească. Nu venea cu noi nici la horă in sat şi nici la fotbal", povesteşte Ioan Lăzărescu. Chiar dacă Daniel a ales un alt drum in viaţă, cel al Bisericii şi al lui Dumnezeu, acesta nu şi-a uitat niciodată plaiurile natale.
FIUL SATULUI. Actualul Patriarh al Romăniei a revenit la Dobreşti in 1992, revăzăndu-şi după mulţi ani satul copilăriei. Atunci i s-a inmănat titlul de cetăţean de onoare al comunei Bara. După alţi zece ani, tot in satul său natal, pe atunci Mitorpolitul Moldovei, a pus bazele unei noi mănăstiri, sfinţind locul viitorului aşezămănt monahal "Sfănta Cuvioasă Parascheva". Nimic neobişnuit, atăt timp căt IPS Daniel işi formase deja "măna" in Mitropolia pe care o păstorea, prin infiinţarea a peste 300 de parohii, 40 de mănăstiri şi schituri şi construirea a peste 250 de biserici noi. In anul 2003, Mitropolitul Moldovei a donat bisericii din satul său natal veşmăntul in care au fost imbrăcate moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. "Planul mănăstirii de la Dobreşti s-a născut in iulie 2001. Eram la Bucureşti, in casa sorei Prea Fericitului Parinte, cănd acesta s-a intors de la o şedinţă a Sfăntului Sinod. Era 1 noaptea, cănd a pus măna pe un pix şi a desenat, pe un şerveţel de hărtie, un plan al viitorului aşezămănt monahal. Mi-a poruncit să mă ocup de proiect. Insuşi Patriarhul, din economiile proprii, a cumpărat cele cinci hectare de teren pentru Mănăstirea Sfănta Parascheva", spune părintele Ioan Covaci, din Lugoj.
GRIJÃ... PENTRU PELERINI. Tot după anul 2000, prin grija personală a Mitropolitului Daniel, atăt casa părintească a familiei Ciobotea, căt şi Şcoala Generală din satul Dobreşti au intrat in reparaţii capitale. Imobilul in care a copilărit Prea Fericitul Părinte a fost mansardat şi transformat intr-o casă de oaspeţi, fiind pus la dispoziţia pelerinilor. Şi şcoala pe care a slujit-o insuşi tatăl său a primit o nouă faţă. Acum, biserica este pregătită să renoveze şi să administreze şi celelalte şcoli de pe raza comunei: Lăpuşnic, Radmăneşti şi Spata. Toate in memoria tatălui Prea Fericitului Părinte Patriarh! "Tatăl lui Daniel a fost un om tare bun. Era invăţătorul satului şi avea teren destul de mult. A refuzat să-l dea la CAP, drept pentru care a fost trimis să predea la şcoala din Chercheş. Făcea drumul zilnic pe jos, săracul de el, tărziu a primit inapoi postul de invăţător in Dobreşti. A mai avut de pătimit şi in anul 1973, după ce a ridicat o cruce pe raza localităţii in memoria ostaşilor căzuţi in cel de-al doilea război mondial, in special in amintirea cumnaţilor săi, Ion şi Gheorghe Brancu, care au pierit in Caucaz. Pănă şi primarul de atunci a fost penalizat din salariu pe un an", şi-a amintit una dintre vecinele Prea Fericitului Părinte.
Daniel Ciobotea a crescut in mijlocul satului Dobreşti, localitate care, pe vremuri, fusese binecuvăntată cu două biserici: una ortodoxă, iar cealaltă greco-catolică. Doar prima, zidită in anul 1832, a supravieţuit in timp, devenind pe parcurs monument Unesco. Aceasta a fost prima şi cea mai mare dragoste a lui Daniel! Vecinii şi prietenii din copilăria Prea Fericitului işi aduc aminte cu plăcere că "fiul invăţătorului" era altfel: "Frecventa de mic biserica. Ii plăcea să tragă clopotele la biserică, să cănte la strană, să stea lăngă preot şi să-i dea cădelniţa. Era altfel educat. Era fiu de dascăl, pe cănd noi eram copii de ţărani. Ii plăcea mult să ne imprumute cărţi din biblioteca tatălui său şi ne indemna să citim in loc să batem mingea pe maidan". Actualul primar al comunei Bara, localitate de care aparţine satul natal al Patriarhului, a fost coleg de clasă cu Prea Fericitul Daniel: "Imi amintesc că, la Liceul Brediceanu din Lugoj, Daniel era mai mereu cu cărţile in mănă. Lectura in fiecare pauză texte in latină şi franceză. Era scutit de sport. Nu avea treabă cu viaţa lumească. Nu venea cu noi nici la horă in sat şi nici la fotbal", povesteşte Ioan Lăzărescu. Chiar dacă Daniel a ales un alt drum in viaţă, cel al Bisericii şi al lui Dumnezeu, acesta nu şi-a uitat niciodată plaiurile natale.
FIUL SATULUI. Actualul Patriarh al Romăniei a revenit la Dobreşti in 1992, revăzăndu-şi după mulţi ani satul copilăriei. Atunci i s-a inmănat titlul de cetăţean de onoare al comunei Bara. După alţi zece ani, tot in satul său natal, pe atunci Mitorpolitul Moldovei, a pus bazele unei noi mănăstiri, sfinţind locul viitorului aşezămănt monahal "Sfănta Cuvioasă Parascheva". Nimic neobişnuit, atăt timp căt IPS Daniel işi formase deja "măna" in Mitropolia pe care o păstorea, prin infiinţarea a peste 300 de parohii, 40 de mănăstiri şi schituri şi construirea a peste 250 de biserici noi. In anul 2003, Mitropolitul Moldovei a donat bisericii din satul său natal veşmăntul in care au fost imbrăcate moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. "Planul mănăstirii de la Dobreşti s-a născut in iulie 2001. Eram la Bucureşti, in casa sorei Prea Fericitului Parinte, cănd acesta s-a intors de la o şedinţă a Sfăntului Sinod. Era 1 noaptea, cănd a pus măna pe un pix şi a desenat, pe un şerveţel de hărtie, un plan al viitorului aşezămănt monahal. Mi-a poruncit să mă ocup de proiect. Insuşi Patriarhul, din economiile proprii, a cumpărat cele cinci hectare de teren pentru Mănăstirea Sfănta Parascheva", spune părintele Ioan Covaci, din Lugoj.
GRIJÃ... PENTRU PELERINI. Tot după anul 2000, prin grija personală a Mitropolitului Daniel, atăt casa părintească a familiei Ciobotea, căt şi Şcoala Generală din satul Dobreşti au intrat in reparaţii capitale. Imobilul in care a copilărit Prea Fericitul Părinte a fost mansardat şi transformat intr-o casă de oaspeţi, fiind pus la dispoziţia pelerinilor. Şi şcoala pe care a slujit-o insuşi tatăl său a primit o nouă faţă. Acum, biserica este pregătită să renoveze şi să administreze şi celelalte şcoli de pe raza comunei: Lăpuşnic, Radmăneşti şi Spata. Toate in memoria tatălui Prea Fericitului Părinte Patriarh! "Tatăl lui Daniel a fost un om tare bun. Era invăţătorul satului şi avea teren destul de mult. A refuzat să-l dea la CAP, drept pentru care a fost trimis să predea la şcoala din Chercheş. Făcea drumul zilnic pe jos, săracul de el, tărziu a primit inapoi postul de invăţător in Dobreşti. A mai avut de pătimit şi in anul 1973, după ce a ridicat o cruce pe raza localităţii in memoria ostaşilor căzuţi in cel de-al doilea război mondial, in special in amintirea cumnaţilor săi, Ion şi Gheorghe Brancu, care au pierit in Caucaz. Pănă şi primarul de atunci a fost penalizat din salariu pe un an", şi-a amintit una dintre vecinele Prea Fericitului Părinte.
Au renunţat la avere pentru Ghiţă
"Conform Registrului Agricol din anul 1958, familia Ciobotea din satul Dobreşti, care se compunea din părinţii Ciobotea Alexie, Stela, copiii Gheorghe, Floare şi Dan-Ilie, deţinea in proprietate 34,69 ha de teren, fiind cea mai instărită familie din sat şi din intreaga comună. La infiinţarea CAP-ului, intreaga suprafaţă a fost cooperativizată. La apariţia Legii nr. 18/1991, Ciobotea Gheorghe a intrat in posesia suprafeţei maxime admise de lege, de 10 ha (9 ha agricol şi 1 ha pădure. Cănd a apărut şi Legea nr. 1/2000, fraţii Ciobotea, prin cereri individuale, au solicitat diferenţa de teren care nu a fost retrocedată, aprobăndu-li-se suprafaţa de 22,74 ha (21 ha de teren agricol şi 1,74 ha de pădure). Menţionăm că Ciobotea Dan-Ilie, prin Declaraţia notarială nr. 438/2005, şi Vişan-Ciobotea Floare, prin Declaraţia notarială nr. 1424/2005, au renunţat la părţile ce li se cuvin din suprafaţa de 1,74 ha de pădure in favoarea fratelui Ciobotea Gheorghe. Acesta este adevărul." Intreaga suflare creştinească de pe aceste locuri apreciează faptul că actualul Patriarh al Romăniei nu şi-a uitat leagănul copilăriei şi impreună cu sora sa au hotărăt să doneze sfintei mănăstiri pămăntul şi casa părintească ce li se cuvine ca moştenire, mănăstire ctitorită de Părintele Patriarh in satul său natal. Acum aceşti oameni beneficiează de sfinte slujbe şi de ingrijire spirituală aşa cum nu a mai fost vreodată pe aici, a declarat primarul localităţii Bara, Ioan Lăzărescu.
"Fratele Patriarhului a fost influenţat"
Bucurie fără marigini a fost in Dobreşti in momentul in care fiul satului, Daniel, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romăne. Batrănii s-au inchinat şi s-au rugat lui Dumnezeu, mulţumindu-i că a ales un om vrednic, chiar din sănul lor. O implinire mai mare nici că se putea intămpla in acel colţ uitat de lume. "O MINCIUNÃ...". Din păcate, măreţia evenimentului a fost umbrită de o reacţie, cel puţin ciudată, a lui Gheorghe Ciobotea, fratele Patriarhului, care trăieşte alături de familie la marginea Dobreştului, in sediul fostului CAP. "Este clar pentru toată lumea că declaraţiile lui Ghiţă (n.r. - Gheorge Ciobotea) au fost făcute interesat, după ce a fost stimulat şi influenţat. Nu poţi să spui despre fratele tău că te-a lăsat pe drumuri, că e un om rău şi fără suflet, atăt timp căt totul este o minciună. In locul lui, noi am fi sărutat pămăntul pe care l-a călcat cu picioarele Prea Fericitul Părinte. Este o ruşine ce a făcut el. Nu e sărac deloc. Are 24 ha de teren şi pădure, peste 200 de oi, un apartament cu patru camere in municipiul Lugoj, o altă casă şi pămănt din partea soţiei. Are doi copii majori. Ar face bine să-i trimită la lucru, nu să-şi inece amarul in băutură şi să facă pe victima, după care să-l ocărască pe Daniel in tot satul. De ce pănă acum Ghiţă n-a apărut la televizor ca să-şi atace fratele cu minciuni? S-a trezit chiar cănd Daniel trebuia să fie ales Patriarh? E cusută cu aţă albă", spun bătrănii din Dobreşti. "Nu a luat nimic pentru el Patriarhul, totul a făcut pentru biserică şi pentru mănăstirea din sat", au continuat aceştia.
REGRETE. După ce a cărtit impotriva fratelui său, acum Gheorghe Ciobotea pare să fi revenit la sentimente ceva mai bune. Chiar dacă susţine in continuare că a fost inşelat la impărţirea averii părinţilor şi bunicilor săi, Ghiţă vrea să se impace cu Prea Fericitul Părinte. "Nu e bine ca intre fraţi să existe răcă. E o treabă personală, care ar fi trebuit să fie rezolvată in familie. Vreau să fim din nou o familie, aşa cum am fost pe vremuri. Imi pare rău că s-a ajuns aici. Chiar m-am bucurat cănd am auzit că Daniel a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romăne. O merita. Tot timpul a avut inclinaţii pentru religie. Doresc doar să-i trasmit că e mai bine să-mi dea crezare mie, decăt să plece urechea la vorbele lumii. Suntem fraţi", spune Gheorghe Ciobotea.
