x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Cazul Bordei, între instanţe şi interese politice

Cazul Bordei, între instanţe şi interese politice

de Monica Andrei Capatos    |    22 Apr 2010   •   00:00
Cazul Bordei, între instanţe şi interese politice
Sursa foto: /Jurnalul foto

Retrocedarea Parcului Bordei are o istorie controversată. Procese în instanţă, acuzaţii de o parte şi de alta, acte de proprietate ce stau încă sub semnul întrebării, multe necunoscute.

Dispoziţiile de retrocedare a parcului au fost semnate de primarul Traian Băsescu, a urmat un schimb de terenuri parafat de Adriean Videanu. Nici Oprescu n-a scăpat de scandal - Constanda nu mai vrea acum nici Satul Francez, ci 160 de milioane de euro.

Jurnalul Naţional a demarat în urmă cu patru ani o campanie de salvare a Parcului Bordei. N-a fost uşor, pentru că la început puţini au fost cei care au înţeles că bucureştenii merită să se plimbe în continuare pe aleile parcului, amenajat încă de pe vremea lui Carol al II-lea.

În septembrie 2003, primarul general, Traian Băsescu, a semnat două dispoziţii fără a le mai supune votului Consiliului General, prin care dădea Parcul Bordei în schimbul Satului Francez familiilor Lincaru şi Tudor. La momentul respectiv s-a considerat că afacerea Satului Francez este profitabilă pentru municipalitate şi terenul respectiv nu merită a fi retrocedat.

De precizat că în 2008, în mandatul lui Adriean Videanu, Satul Francez nu mai era o prioritate, aşa că a ajuns într-un final în proprietatea lui Constanda. Deciziile au fost luate în funcţie de interesele politice, aşa că nu ne mai miră nimic.

Revenind în septembrie 2003, în biroul primarului Băsescu nu au intrat niciodată reprezentanţii celor două familii, ci nimeni altul decât Costică Constanda în calitatea lui de atunci de reprezentant al revendicatorilor. Discuţiile au avut loc între afacerist şi edil, Constanda declarând de multe ori că a obţinut atunci promisiunea lui Băsescu de a trece prin Consiliul General şi Planul Urbanistic Zonal, de care avea nevoie pentru a construi tot ce dorea pe spaţiul verde.

GHINION CONSTANDA
Ghinionul lui Constanda a fost că Băsescu a plecat la Cotroceni, iar lucrurile s-au complicat. În urma semnării de către Băsescu a celor două dispoziţii, cea mai mare parte a zonei verzi, în suprafaţă de 28.518 metri pătraţi, a fost dată lui Tudor Dumitru, iar 4.606 metri pătraţi lui Eugen Lincaru. Primul a vândut bucata lui de parc imediat lui Constantin Stoica şi soţiei sale, Carmen. În aceeaşi zi, probabil în decurs de numai câteva minute, acelaşi teren a fost vândut lui Costică Constanda.

Între timp, afaceristul a intrat şi în posesia celor 4.606 metri pătraţi, devenind astfel proprietarul a 3,3 hectare din Parcul Bordei.
Potrivit prevederilor urbanistice în vigoare, reglementate prin Planul Urbanistic General (PUG), Constanda nu putea să construiască pe o suprafaţă mai mare de 15%, iar clădirile nu puteau să aibă o înălţime mai mare de parter plus două etaje.

Era prea puţin pentru planurile afaceristului, aşa că a chemat în instanţă Primăria Capitalei şi Consiliul General pentru a obţine dreptul de a ridica imobile mult mai înalte şi pe suprafaţă mult mai mare. Nu i-a fost greu să obţină o decizie în favoarea sa, mai ales că juriştii municipalităţii nici nu s-au agitat pe acest subiect. Pentru că presiunea mediatică era prea mare, au început discuţiile pentru un alt schimb de terenuri între Costică Constanda şi municipalitate.

Chiar dacă le-a fost greu să accepte, într-un final primarul Adriean Videanu a admis că spaţiul este parc, Jurnalul Naţional publicând documente şi hărţi vechi care demonstrau acest lucru. Ei bine, acestea fiind datele, trebuia găsit şi un teren.

 

Satul francez - alternativa perfectă
Într-un final s-a ajuns tot de unde s-a plecat, adică la Satul Francez. Constanda a obţinut însă de la Primăria Capitalei mult mai mult. A rămas cu 4.600 de metri pătraţi în Parcul Bordei, pe motiv că acest teren a fost vândut, însă niciodată n-au fost prezentate public acte care să demonstreze acest lucru. A mai primit 28.000 de metri pătraţi din Satul Francez, plus vilele de lux aferente. Pe construcţiile pe care le-a luat la pachet, peste 40 la număr, a dat aproximativ 5.800.000 de euro, o sumă mică comparativ cu preţurile de pe piaţă din 2008.

Pe lângă acest troc, afaceristul a mai negociat şi aprobarea unui PUZ în Satul Francez, act care să-i permită construirea că imobile mai înalte decât permite regimul de înălţime actual. PUZ-ul n-a fost aprobat de consilierii generali, şi aici s-a rupt din nou filmul. În iulie 2008, Constanda a vândut societăţii Raptis Kavouras 1,6 hectare în Satul Francez, pentru 66 de milioane de euro, promiţând obţinerea PUZ-ului negociat cu edilii Capitalei.

Cum acesta n-a fost aprobat, Constanda s-a adresat din nou instanţei. Vrea să renunţe la Satul Francez pentru a treia oară şi cere municipalităţii aproximativ 160 de milioane de euro. Dacă Primăria Capitalei ar avea jurişti competenţi, dosarul Parcului Bordei ar trebui luat la verificat, primele acte fiind cele de retrocedare.

×
Subiecte în articol: special