Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ion Iliescu ● ● Valentin Stan ● Mihai-Răzvan Ungureanu ● Ovidiu Lipan Ţăndărică ● Florin Piersic ● Nicu Alifantis ● Tudor Gheorghe ● Octavian Bellu şi Mariana Bitang ● Cristi Minculescu ● Paul Ciuci ● Maria Ciobanu ● Benone Sinulescu ● Gheorghe Zamfir ● Mirabela Dauer ● Corina Chiriac ● Angela Similea ● Margareta Pîslaru
Dragii noştri cititori,
Jurnalul Naţional împlineşte 15 ani de viaţă. Am avut viaţă frumoasă alături de voi, am crescut împreună cu voi şi, dacă ne privim în ochi unii pe alţii, băgăm de seamă c-am şi îmbătrînit un pic împreună. Şi ne-am păstrat totuşi ştrengăria asta inconfundabilă şi nerepetabilă a vîrstei de 15 ani. Să nu luăm aşadar în calcul nici bruma de la tîmple, nici cutele din colţul ochilor, ci luminiţele din priviri.
Răsfoind colecţia ziarului, de cînd era el micuţ-micuţ şi pînă azi, cînd are vreo şapte ziare într-unul singur, realizăm şi noi cîte s-au schimbat în ţară şi în lume, în noi şi în jurul nostru de cînd am pornit la drum. În 15 ani, familia noastră a crescut fără încetare. Ne sărbătorim ziua de naştere şi, fiindcă ne şade bine să ne mai privim în oglindă, măcar la ceas aniversar, vă invităm pe voi, cititorii, mai vechi sau mai proaspeţi membri ai familiei noastre, să ne spuneţi: Ce înseamnă pentru voi Jurnalul Naţional?
O puteţi face astfel:
Prin poştă – pe adresa Jurnalul Naţional, Piaţa Presei Libere nr. 1, intrarea D, etaj 8, Sector 1, Bucureşti;
Pe mail – pe adresa jurnalul15ani@jurnalul.ro.
Prin fax, la numărul 021-318.20.35.Prin SMS, la numărul 0755-15.15.15.
Scrieţi-ne şi vă veţi citi!
De azi veţi privi ziarul favorit şi prin ochii noştri. Redactorii Jurnalului Naţional au ales să vă povestească despre ei înşişi şi despre voi, răspunzînd întrebării "Ce înseamnă Jurnalul Naţional pentru tine?".
În această vară electorală şi fotbalistică, Jurnalul Naţional aniversează 15 ani de viaţă. E o aniversare importantă, ca orice majorat. Ştiu că sîntem o ţară încă divizată, că disputa dintre trusturile de presă e mai aprigă decît cea dintre partidele politice. Însă aniversarea Jurnalului Naţional e, într-un fel, aniversarea presei româneşti. La Revoluţia Română s-a strigat: "Vom muri şi vom fi liberi!", cuvinte care nu s-au mai auzit la o altă Revoluţie. Iar libertatea presei e cel dintîi mare cîştig al noii Românii.
E o aniversare înşelătoare. Jurnalul împlineşte 15 ani, dar e o gazetă cu mult mai matură. E un ziar precoce, care a făcut din echilibru şi din calitatea demersului jurnalistic un program coerent, distribuit zilnic şi în proporţie de masă, dacă e să ne luăm după măsurătorile BRAT şi reacţiile cititorilor... Am multe amintiri legate de acest ziar, pe care l-am citit zilnic, din momentul apariţiei şi pînă astăzi. Îmi vin în minte subiecte, teme, campanii de presă, dar mai ales condeie talentate, fidele unui crez jurnalistic.
Citesc zilnic ziarul şi nu o spun din complezenţă. Mi se pare elocvent pentru maturizarea ziarului faptul că este singura gazetă care s-a transformat din tabloid în ziar generalist, de calitate, ziar vertical, aşa cum scrie pe frontispiciul ziarului. Drumul a fost făcut dinspre comercial spre calitate şi nu invers. E un semn că întotdeauna va exista un public avid de presă de valoare, de anchetă serioasă, de teme sociale sau culturale. O presă fără partizanate sau interese, fără atacuri de dragul senzaţionalului sau că pentru că aşa e la modă. Jurnalul e un reper, pentru că n-a vrut să fie o modă. Şi-a deschis paginile opiniilor diverse, dar şi-a construit în timp un public avizat, ca un filtru care decela minciuna de adevăr şi onestitatea de ipocrizie.
Am cunoscut începuturile acestui cotidian, devenit în timp cel mai popular şi citit ziar central, mai ales datorită calităţilor de gazetar şi de manager ale lui Marius Tucă. A fost inspirată şi ideea cu care a demarat construirea ziarului: iniţial au apărut săptămînale locale, sub denumirea de "Jurnalul de...", în diverse localităţi, nu numai în centre de judeţ, ca Jurnalul de Caracal sau Jurnalul de Olteniţa, spre exemplu, ca să dau două repere subiective. Şi pentru Marius şi pentru mine...
Nu vreau să dau nume ale unor gazetari de referinţă pentru istoria acestor 15 ani, pentru că lista ar fi lungă şi în mod cert aş nedreptăţi pe cineva. Jurnalul Naţional e un nume în sine, o parolă a presei de calitate. La mulţi şi verticali ani!
Ion Iliescu, fost preşedinte al României
Eu sînt îndrăgostit de Jurnalul Naţional pentru că, în primul rînd, calitatea pe care o are îmi satisface mie, ca şi cititor, sentimentul că nu mă ia de prost. Întotdeauna, Jurnalul Naţional şi-a considerat cititorii oameni deştepţi, care îşi doresc mult mai mult decît, pur şi simplu, nişte prostioare. Promovarea Teatrului "Metropolis", pe care îl conduc, iarăşi dovedeşte faptul că Jurnalul Naţional ştie să fie un bun colecţionar. Colecţionează artă şi face într-adevăr pentru cultura română ceea ce este nevoie. Îi doresc Jurnalului Naţional viaţă lungă, pentru că avem nevoie de Jurnalul Naţional în fiecare zi... Dar în fiecare zi! Cu drag,
George Ivaşcu, actor
Un Jurnal cu un căpitan de bord deosebit, care ştie să îmbine cultura, tradiţia şi muzica românească de valoare. Îi mulţumesc pentru toate promovările pe care le-a făcut în Jurnalul Naţional şi pentru spiritul de a fi aproape de artişti şi de români. Cumpăr zilnic Jurnalul Naţional pentru că este un adevărat Jurnal de bord condus de căpitanul de bord Marius Tucă. La mulţi ani!
Ovidiu Lipan Ţăndărică
Sînt în Ţara Sfîntă! M-am rugat Celui de Sus să-mi pună aripi să pot zbura la voi, să-l salut frăţeşte pe Marius Tucă, să vă felicit pe voi, nepreţuiţii săi colaboratori, pentru cei 15 ani în care aţi bucurat minţile şi sufletele pămîntenilor. Aştept! Dar am presimţirea, chiar credinţa că Cerescul Consiliu va hotărî să-mi dăruiască doar o pană sau poate două! Aşa că vă transmit printr-un porumbel alb prietenia şi urarea ca deasupra voastră să plutească mereu: speranţă! Vă strînge în braţe, "Păcătosul"
Florin Piersic
Am întîlnit de-a lungul existenţei mele mulţi gazetari şi am poposit prin multe redacţii. Din toate aceste întîlniri am înţeles că nu-i puţin lucru să te pricepi să faci un ziar şi am mai înţeles că mare dibăcie trebuie să ai ca să poţi scrie la gazetă. Jurnalul m-a făcut o dată în plus să cred că fără talent, har, omenie, curaj şi dăruire nu poţi să te chemi ziarist, iar fără această specie rară de jurnalişti nu poate exista o publicaţie care să aibă toate atuurile pentru a fi apreciată, căutată, citită, deci cumpărată. Ori asta se întîmplă cu Jurnalul Naţional, o publicaţie care a pornit cu un tiraj de cîteva mii de bucăţi şi a depăşit sutacinzecidemii de exemplare pe ediţie. Şi atunci ce mai poţi spune în faţa unor astfel de oameni decît că-i respecţi, că-i iubeşti şi că le doreşti tot binele din lume pentru a duce mai departe întreprinderea pe care au înfăptuit-o. Viaţă lungă şi la mulţi ani, vouă celor de la Jurnalul!!! Sau cum ar spune poetul,
Foaie verde de susai,
Tu că ai sau că nu ai,
Mărunţiş, sau ce să dai,
Ia Jurnalul, e musai!
Nicu Alifantis
Felicitări Jurnalului. Să o ţină tot aşa. E remarcabil ceea ce face. Cînd am intrat (n.r.: la Festivalul Tarafuri şi Fanfare), am văzut standul acela cu proiectele Jurnalului. E remarcabil. Efortul de a redescoperi cultura română este absolut remarcabil.
Vlad Petreanu, Realizator Antena 1
A fost cea mai bună perioadă din viaţa mea de ziarist, acolo am crescut, acolo am cunoscut cei mai deosebiţi oameni. Cu mulţi dintre ei m-am întîlnit şi după ce am plecat de la ziar, am făcut alte ziare, unii s-au întors la Jurnalul, eu deocamdată nu, dar... nu se ştie niciodată. Mă trage aţa mereu.
Dan Marinescu, fost redactor-şef adjunct
Îi mulţumesc Jurnalului Naţional pentru că mi-a făcut o mare bucurie, m-a ales şi mi-a dedicat o Ediţie de Colecţie. Prin Jurnalul Naţional publicul a reuşit să mă cunoască mult mai bine. La mulţi ani!
Maria Ciobanu
La cei 15 ani pe care-i aniversează Jurnalul Naţional îi doresc viaţă lungă. Este ziarul pe care îl cumpăr în fiecare zi, cu excepţia zilelor în care sînt plecat din ţară. Este un ziar bine făcut, realizat de profesionişti. Îţi oferă o paletă diversificată a conţinutului. După părerea mea, dar şi a altor cititori pe care-i întîlnesc zilnic la chioşcul de la care cumpăr Jurnalul Naţional, în acest cotidian regăseşti, cum se spune, "pe tavă" informaţie diversificată. Poţi afla multe lucruri, toate reale, fără să fie înflorite. În plus, Ediţiile de Colecţie sînt de excepţie. Este o iniţiativă laudativă în cel mai înalt mod. Prin Ediţiile de Colecţie sînt aduşi în prim-plan artiştii adevăraţi, care slujesc arta! Vă doresc să vă ţină Dumnezeu năravul! La mulţi ani!
Benone Sinulescu
Nu pot să spun decît că mă bucur enorm că în România mai există şi un ziar serios, aşa cum este Jurnalul Naţional. Este singurul ziar care scoate acele minunate Ediţii de Colecţie, nişte lucruri cu adevărat valoroase, în care sînt aduşi în faţa cititorilor artişti de toate genurile şi oameni de cultură, personalităţi de toate vîrstele. Este o idee genială. Jurnalul Naţional este un ziar serios nu doar pentru aceste ediţii, ci pentru că se gîndeşte la lucruri serioase. Este singurul ziar care nu are pe el poze cu femei goale.
E păcat că în lumea noastră şi în ţara noastră nu sînt mai multe astfel de ziare. Cu o singură floare, nu se face primăvară. Cu un singur ziar serios, nu se face primăvară pe tarabă, dar lumea poate să aleagă. Din păcate, lumea alege de multe ori ce este rău.
Sînt bucuroasă că ziarul ăsta m-a băgat şi pe mine în seamă, de fapt, Marius Tucă a făcut asta. Sînt onorată pentru Ediţia de Colecţie pe care mi-a dedicat-o. Eu nu sînt genul de om care să laude degeaba pe cineva, nu laud pe nimeni fără să merite. Cunosc şi eu cîţiva oameni de la Jurnalul Naţional, nişte ziarişti adevăraţi. Nu ziarişti în ghilimele.
Mirabela Dauer
Toată lumea a observat că după 1990 tarabele vînzătorilor de ziare s-au umplut de publicaţii, care zilnice, care săptămînale, care lunare, ba au apărut şi publicaţii ocazionale care, după cîteva ediţii, din motive ştiute numai de cei care le-au lansat, au dispărut la fel de tăcut cum au apărut. Pînă nu de mult, unele dintre aceste publicaţii au abuzat, de-a lungul unor perioade diferite, de "libertatea cuvîntului", folosindu-se de o stratagemă uzitată şi pe alte meleaguri, şi anume: lansezi mai întîi o "ştire" incredibilă despre cineva şi dai mai apoi "dreptul la replică" persoanei despre care ai scris. În lume se foloseşte această tactică de multe ori chiar cu acordul personalităţii în cauză, dacă respectiva persoană doreşte publicitate cu orice preţ, împărţindu-se astfel şi nişte sume de bani ce rezultă din vînzarea respectivei publicaţii.
Cel puţin aşa spun gurile rele de pe meleagurile respective!
Dacă la fel o fi şi pe la noi, nu ştiu şi sinceră să fiu nu am timp să mă interesez, sînt din fericire suficient de ocupată cu propria mea viaţă şi carieră. Tot din fericire, deşi am puţin timp să urmăresc stufoasa cantitate de presă scrisă de la noi, am observat că încet-încet presa românească a învăţat să mînuiască libertatea cuvîntului şi astfel există şi publicaţii serioase, care te informează fără să te dezinformeze prea tare!
Mai mult, avem azi în România publicaţii cu adevărat devotate rolului presei, şi anume: voi crede mereu că forma aceasta de informare cetăţenească numită Presă are datoria de a lăsa posterităţii informaţii viabile despre vremurile şi oamenii care formează caracteristica unei anumite perioade de timp, vremuri pe care ziarişti şi cetăţeni le trăiesc deopotrivă. Pînă la urmă, ziarul ar trebui să lămurească cititorilor anumite ştiri care circulă de cele mai multe ori ca pe vremuri, din gură în gură, în popor şi care devin astfel "adevăruri de nezdruncinat" chiar dacă de multe ori, orice s-ar scrie despre un anumit subiect, lumea rămîne la părerea ei!!
Indiscutabil, Jurnalul Naţional s-a înscris în preferinţele cititorilor alături de alte publicaţii de calitate şi datorită misiunii asumate de a publica ediţii de colecţie în care se prezintă aspecte ale culturii naţionale demne de lăsat urmaşilor ca fericită amintire sau chiar ca modele demne de urmat. Iată de ce particip cu entuziasm la felicitările pe care toţi cei care trudesc la realizarea şi distribuirea Jurnalului Naţional le merită cu prisosinţă! Le doresc tuturor acestor ziarişti să fie sănătoşi şi, aşa cum se spune popular, "s-o ţină tot aşa", că e bine! Astfel, cititorii Jurnalului se vor înmulţi ca şi smîntîna din ulcica fermecată: pe măsură ce ziarul va continua să publice frumos şi util, cititorii vor continua să se înmulţească!
Şi pentru că se împlinesc 15 ani de la lansarea pe piaţă a Jurnalului, voi profita de această ocazie pentru a face întregii Prese Româneşti o urare la care nu mă îndoiesc că se gîndesc şi alţii, dar eu o fac aşa ca mine: "Dragă Presă Română liberă: te-ai născut, ai murdărit cîte scutece a fost necesar, apoi ai mers la grădiniţă şi a venit în fine vremea să intri la şcoală. Pregăteşte-te de facultate şi apoi de doctorat! Personal, ca şi cetăţean cu o profesie artistică de oarecare notorietate publică, îţi mulţumesc că ai fost, în ultimii ani, alături şi de breasla muzical-artistică din care fac parte, îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase adresate mie şi colegilor mei şi îţi urez să creşti mare, frumoasă, voinică şi înţeleaptă! La mulţi, mulţi ani frumoşi!"
Iar cititorilor Jurnalului Naţional le urez sănătate, vacanţă frumoasă şi mult belşug sufletesc şi social!
Cu drag, rămîn a dvs.
Corina Chiriac
În contextul ritmului copleşitor al vieţii de zi cu zi, dar şi al ofertei jurnalistice multicolore, fidelitatea faţă de presă este greu încercată, în general. În egală masură însă, această provocare implică şi vizorul jurnalistic, deoarece reflectarea obiectivă a unei Românii aflate încă în freamăt, în căutarea propriului echilibru, este o sarcină extrem de dificilă. A recepţiona această suflare, a o prelucra şi mai apoi a elabora un jurnal este cu atît mai greu. Felicit echipa JURNALULUI NAŢIONAL, care se pare că a găsit secretul care-i sudează munca într-o caracteristică unică: PROFESIONALISMUL!
Dar pentru că muzica este însăşi viaţa mea, cu atît mai mult admir curajul realizării EDIŢIEI DE COLECŢIE, care a oferit românilor un crîmpei din muzica generaţiei anterioare şi din curăţenia spirituală a acelui timp. Dincolo de amintirea invocată, în acest fel, publicului cititor de toate vîrstele i s-a oferit alternativa.
Mulţumesc în numele tuturor colegilor mei şi urez acestui minunat grup de suflete devotate vigoare şi inspiraţie, iar cititorilor multă sănătate, răgaz pentru iubire şi pace!
Angela Similea
Stimate Domnule Tucă, la împlinirea a 15 ani de existenţă a Jurnalului Naţional îmi face o deosebită plăcere să Vă transmit cele mai sincere felicitări pentru profesionalismul publicistic dovedit în toată această perioadă. Îmi exprim convingerea că, şi pe viitor, cotidianul pe care cu onoare îl conduceţi vă rămîne acelaşi "jurnal" fidel pentru publicul cititor din ţara noastră şi Vă urez succes în materializarea tuturor proiectelor jurnalistice pe care Vi le-aţi propus.
Un gînd bun!
Mihai-Răzvan Ungureanu, Directorul Serviciului de Informaţii Externe
Este extrem de tentant să încerci în cîteva cuvinte să defineşti fenomenul Jurnalul Naţional. Dar cum să găseşti cei mai potriviţi termeni care să exprime unicitatea unei apariţii spectaculoase şi surprinzătoare într-un peisaj mediatic extrem de frămîntat?! Profesionalism, echilibru, seriozitate, responsabilitate, curaj, inventivitate, aplomb, luciditate, perseverenţă, sensibilitate, pasiune, rigurozitate şi obiectivitate. Iată doar cîteva cuvinte care nu pot exprima suficient complexitatea acestui fenomen, care a trecut demult de obsesia succesului financiar şi doreşte să devină un prieten, un sfătuitor, un partener de care să nu te mai poţi despărţi. Varietatea subiectelor abordate şi talentul colectivului redacţional fac din acest ziar un adevărat forum naţional, unde personalităţi din toate domeniile de activitate sau simpli anonimi dezbat teme de actualitate fără nici un fel de discriminare. Societatea românească avea nevoie de o astfel de publicaţie în care să se regăsească aşa cum este, necosmetizată, cu bune şi cu rele şi prin care să-şi exprime în mod direct şi frust frămîntările şi angoasele existenţiale. Oglindă fidelă a vremurilor pe care le trăim, Jurnalul Naţional nu mai poate fi categorisit ca un experiment reuşit, Jurnalul Naţional este o proiecţie în viitor, o speranţă şi un model pentru ceea ce va trebui să devină presa mileniului trei.
La mulţi ani, Jurnalul Naţional!
Octavian Bellu şi Mariana Bitang
Jurnalul Naţional este un jurnal pe care l-am urmărit de la un jurnal naţional mai mic la actualul jurnal naţional, care cred că este cel mai important ziar din publicistica noastră contemporană, prin varietatea tematicilor, prin varietatea stilistică. Acolo scriu oameni care au condei. El tot are ritm de la cap pînă la coadă. Fotografiile din Jurnalul Naţional, se ştie, sînt unele de excepţie, demne de orice expoziţie. Ideile pe care le-a promovat Jurnalul Naţional, după care şi alte jurnale s-au luat, n-aş zice decît de CD-urile care se adaugă în ediţiile speciale. Lipsă de profesionalism nu e acolo şi sînt convins că în ritmul acesta Jurnalul Naţional va rămîne şi peste ani ce este şi pînă acum.
Eu nu îi doresc Jurnalului Naţional să fie nici mai bun, nici mai rău. Să fie aşa cum este!
Tudor Gheorghe
Jurnalul Naţional este un ziar vertical, condus de oameni bine pregătiţi profesional, iar în cei 15 ani de existenţă a dovedit că nu spune vorbe la întîmplare şi informează aşa cum trebuie publicul, pe cei care îl citesc. Dorinţa mea este ca Jurnalul Naţional să numere un sfert de secol de la înfiinţare şi, evident, îmi doresc ca, după 25 de ani de existenţă, să mă sunaţi să vă spun ce cred eu despre Jurnalul Naţional şi ce urare pot să-i fac.
Paul Ciuci - "Compact"
Prosperitate şi cele mai bune vînzări! Tuturor celor care realizează Jurnalul Naţional le urez multă sănătate şi îndeplinirea tuturor dorinţelor! La mulţi ani!"
Maestrul Gheorghe Zamfir
În primul rînd trebuie să vă urez cît mai mulţi ani de aici încolo şi pe aceeaşi linie. Aţi dat dovadă de un profesionalism desăvîrşit. În ceea ce priveşte atitudinea faţă de noi, de Iris, nu am cuvinte. Nici nu ştiu dacă vom putea vreodată să vă mulţumim pentru Ediţia de Colecţie pe care aţi făcut-o cu ocazia aniversării de 30 de ani ai trupei. Aş vrea să vă spun foarte multe, dar mi-e teamă că n-aş reuşi să le zic pe toate. Cu Marius ne leagă şi Universitatea Craiova, dragostea pentru această echipă de fotbal, şi îi urez tot ce e mai bun şi mai frumos pe lumea asta precum şi colectivului, vouă tuturor celor de acolo. Vă mulţumim mult. Aţi fost suport moral de-a lungul timpului într-un mod cu totul special. La mulţi ani!
Cristi Minculescu - Iris
Stilul Jurnalului Naţional m-a captivat ani la rînd peste Ocean; savuram ştirile culturale din ţară, pe internet. Din momentul în care mi-au fost solicitate primele interviuri, distanţa parcă s-a topit, apropiindu-ne sufleteşte. Apoi în Bucureşti fiind, m-am bucurat de atenţia unor tineri reporteri şi editori care mi-au demonstrat că publicului meu fidel îi este dor de mine; sentiment pe care l-am reciprocat întotdeauna cu aceeaşi căldură. Ingenioasa idee de a vinde CD-uri o dată cu ziarul punctează dinamica zilelor noastre. Pe lîngă bucuria adusă melomanilor de toate vîrstele, stimulează curiozitatea şi apetitul cititorului, oferindu-i o perpetuă diversitate.
Doresc Jurnalului Naţional aceeaşi energie creatoare şi în următorii 15 ani.
Margareta Pîslaru
Gabriela Antoniu povestea, în cîteva rînduri scrise la aniversarea Jurnalului, despre propria bătălie, în faţa "provocărilor" întîlnite printre paginile zburlite ale Monstrului sacru cu nume de ziar. Am zîmbit! Gabriela povestea despre viaţa ei! Despre cum a crescut şi cum s-a "reinventat" alături de Monstrul avid de fiecare experienţă de viaţă din jurul lui. Spunea că "Jurnalul a fost, în toţi aceşti ani, în continuă schimbare!", şi asta i-a schimbat viaţa! A obligat-o să rămînă în universul acaparator al unui destin jurnalistic patinat de perfecţionismul obositor al căutării fără sfîrşit. Al eşecului definit prin oboseala în a te naşte din nou, în fiecare zi! Al succesului descris prin teribila constatare că oglinda spiritului nu te mai recunoaşte!
Şi m-am întrebat: Cum este să te învingi pe tine însuţi/însăţi de o mie de ori, doar pentru a învinge în bătălia pentru inima şi sufletul din ochii celor mulţi, care citesc ziarul în fiecare zi? Şi care rămîn "aproape" nu pentru că aşa îi îndeamnă Marius al nostru, ci pentru că "aproape" înseamnă, de fiecare dată, o experienţă nouă! Nu ştirea de presă pe care o poţi citi în oricare alt cotidian! Ci acea fascinaţie nebună a obişnuinţei! Obişnuinţă care sfidează legile gravitaţiei intelectuale, fiindcă "obişnuinţă" înseamnă "static"! Înseamnă "limitat la statu-quo"! Înseamnă "tern"! Înseamnă "obosit"! Înseamnă "previzibil"!
Înţelegeţi acum? Monstrul ăsta a reinventat "obişnuinţă"! Obişnuinţa de a-i răsfoi paginile, în fiecare zi, chiar dacă o faci pe net! Obişnuinţă care înseamnă să evadezi din "ieri"! Să ai haine noi, pentru suflet în fiecare zi! Să "oboseşti" întotdeauna mîine! Şi să prevezi că întîlnirea cu Monstrul din fiecare zi e mica ta aventură cotidiană! Care te scoate din cotidian! Acesta este Jurnalul Naţional!
Valentin Stan
