Ceaiul de la cină

Pe Titanic la clasa a III-a se servea o mîncare de o calitate net superioară celei servite pe oricare alt vas similar, la aceeaşi clasă

Pentru călătorii de la clasa a III-a, mîncarea se pregătea într-o bucătărie aparte, aflată sub punte. Un fel preparat mai des, mai ales pentru mesele de seară, era ragutul de viţel, servit cu murături şi arpagic în oţet, similar unui preparat care, în saloanele de clasele I şi a II-a, purta numele de “Irish Stew” (tocană irlandeză). Se ştie, de altfel, că pe Titanic la clasa a III-a se servea o mîncare de o calitate net superioară celei servite pe oricare alt vas similar, la aceeaşi clasă. Politica White Line Star a fost de a crea un ambient confortabil, pe timpul călătoriei, pentru toţi pasagerii navei.

HIGH TEA. Nu avem foarte multe indicii referitoare la ultima cină a pasagerilor de sub punte, înainte de ciocnirea cu icebergul. Nici unul dintre meniuri nu s-a păstrat. Dana McCauley (autoarea reţetelor din volumul “The last dinner on the Tita­nic”) susţine însă că cinele călătorilor de la clasa a III-a aveau loc după criteriile unii “high tea” (care este diferit de “five o’clock tea” – “ceaiul de la ora 5”). S-a servit, probabil, ca şi în alte seri, ragut de viţel (cu cartofi şi murături), compot de caise, pîine proaspătă cu unt şi, obligatoriu, ceai. În seara zilei de 10 aprilie însă ştim cu precizie că s-au consumat următoarele bucate: supă de orez, carne de vită cu varză, cartofi fierţi, orez dulce cu piersici.

MENIURI. Este cunoscut însă faptul că în dimineaţa zilei de 14, pasagerii au mîncat: terci de ovăz cu lapte, heringi afumaţi, cu cartofi fierţi în coajă, jambon cu ouă, pîine proaspătă cu unt, marmeladă şi “pain suédois” (un sortiment de pîine crocantă tradiţională în Scandinavia – “knäckebröd” – care se serveşte la ceai sau cafea), ceai şi cafea. La prînz, meniul a fost compus din: supă cu orez, pîine proaspătă şi biscuiţi, friptură de viţel în suc propriu, cu garnitură de porumb şi cartofi fierţi, budincă, frişcă şi fructe.

În fiecare zi, pasagerii mîncau la cină: pesmeţi, biscuiţi, brînză şi cafea. Peştele proaspăt se servea cît de des se putea (dacă era prins din apele oceanului), în loc de peştele sărat aflat în cămară. Pentru pasagerii de origine iudaică, se făcea un efort pentru a se găti numai preparate “kosher”.

Chiar dacă meniul era mai puţin variat, el era destul de bogat şi mulţumitor ca gust, savoare şi calitate. În cazuri excepţionale, cînd pasagerul era bolnav sau avea rău de mare, stewarzii îi aduceau în cabină hrană rece – în special pesmeţi, biscuiţi, brînză, peşte şi carne –, precum şi nelipsitul ceai.

Reţete, clasa a III-a

FRIPTURĂ DE VIT ÎN SUC PROPRIU CU CARTOFI NATUR. Ai nevoie de un kilogram de carne de vită, 4 căţei de usturoi, cimbru proaspăt, sare şi piper. Taie fiecare căţel de usturoi în bucăţele mici. Cu ajutorul unui cuţit fă cîteva “buzunărele” în carne, iar acolo pune usturoiul. Brînza dată prin răzătoare se presară peste carne, apoi se adaugă cimbrul, sarea şi piperul. Preparatul se ţine la cuptor cam 15 minute, după care se scoate carnea. Se deglasează sosul rămas în tavă cu apă sau cu vin (ori cu un amestec din acestea două). Se asezonează cu o linguriţă şi jumătate de sare, o linguriţă de cimbru, o linguriţă de rozmarin şi puţin piper negru măcinat. Se mai lasă cam 10 minute pe foc. Friptura trebuie servită însoţită de acest sos şi cu garnitură de cartofi natur. Pentru a-i prepara, se iau cinci cartofi şi se spală bine. Apoi se pun într-un vas cu apă şi sare. După ce se înfierbîntă apa, se adaugă cîteva felii de lămîie. Se ţine vasul pe foc cam 30 de minute, apoi se scot din apă, se curăţă de coajă şi se servesc calzi.

PÎINE SUEDEZĂ. În Europa (dar mai ales în Franţa, unde acest produs este foarte apreciat), se regăsesc mai multe feluri de pîine suedeză. Sunt însă două tipuri mai cunoscute: pîinea polară şi pîinea crocantă. Cea dintîi se numeşte aşa fiindcă a fost inventată în Laponia şi se pregăteşte din făină de secară şi de grîu. Aceasta se foloseşte pentru sandvişuri. Pentru pregătirea pîinii crocante, ai nevoie de următoarele ingrediente: 700 g făină grîu, 300 g făină de secară, 500 ml apă, 150 g maia fără sare, 150 g smîntînă proaspătă şi densă, 30 g zahăr tos dat prin maşină (un fel de zahăr pudră), 20 g sare, 20 g drojdie, 10 g praf de copt, 10 g seminţe de fenicul. Amestecă ingredientele şi frămîntă-le bine. Lasă aluatul cam o oră şi jumătate la dospit, apoi întinde blatul într-o foaie de doi-trei milimetri. Cu ajutorul unei furculiţe, înţeapă foaia, din loc în loc. Se pune foaia, acoperită, la frigidez, să crească, ţinîndu-se cam 20 de minute. Cu ajutorul unei forme rotunde, se porţionează foaia, apoi se pune în tavă şi se dă la cuptor, pentru aproximativ o oră.

PORRIDGE. Este un fel de mîncare simplu, făcut, de obicei, din ovăz şi lapte. Poate fi preparat însă şi cu apă. Se regăseşte în meniul mai multor popoare, sub diferite forme. Se serveşte în special la micul dejun şi se adaugă, în funcţie de cultură şi gust, sare, zahăr, lapte sau smîntînă. În Scoţia este preparatul tradiţional pentru micul dejun şi se consumă cu sare. Există mai multe reţete de porridge. În Scoţia, Anglia, Statele Unite şi Canada se prepară cu ovăz. În Polonia se consumă cu lapte fierbinte, zahăr şi unt. Traducerea denumirii, în limba română, ar fi: “terci”. Pentru două porţii, este nevoie de 300 ml lapte, 75 g fulgi de ovăz, o lingură de zahăr, o lingură de pudră de vanilie, puţină sare, 70 g smîntînă, 20 g stafide, o lingură de cardamom şi puţină scorţişoară. Se pune lapte într-un vas şi, după ce se înfierbântă, cu focul dat la minim, se adaugă fulgii de ovăz, zahărul şi sarea. Se lasă pe foc până ce amestecul are o consistenţă cremoasă apoi se adaugă smîntîna şi se amestecă bine. Se pun stafidele, scorţi­şoara şi cardamomul şi se mai lasă cîteva minute pe foc. Preparatul se consumă cald.

• Diana Radu