Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
âCEC este mai mult decat o banca, este un simbol national", spune Constantin Teculescu, presedintele bancii. Convingerea cu care face aceasta afirmatie are la baza 140 de ani de activitate in care CEC a facut nu numai istorie si civilizatie bancara, ci si educarea multor generatii.
In anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza decide sa faca ordine in finantele tarii. Prin decret domnesc se infiinteaza Cassa de Depuneri si Consemnatiuni (CDC), stramosul actualului CEC. Banca desfasura operatiuni similare trezoreriei statului: strangea banii din taxe si impozite, administra fondurile rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate si din excedentul bugetar al comunelor si oraselor. Economiile populatiei de la orase sau sate erau administrate de Casa de Economie, o anexa a CDC, si erau garantate integral de catre stat. Agentii institutiei erau toti casierii statului, sefii oficiilor postale, directorii de scoli si invatatorii de la sate. Fondurile astfel stranse erau folosite pentru acordarea de credite pentru judete si comune, iar din anul 1876, si catre populatie. âPana la formarea sistemului bancar, CEC a stat la baza finantarii proiectelor de dezvoltare a administratiei publice, acordand credite pentru construirea de scoli, spitale, biserici sau case", spune Stefan Petre Kirson, istoric CEC.Palatul CEC
Activitatea bancii creste rapid, astfel incat in anul 1891 sediul detinut devine neincapator. Piatra fundamentala a noului palat a fost pusa in data de 8 iunie 1897, in prezenta regelui Carol I si a reginei Elisabeta. Lucrarile, incepute in primavara anului 1896, s-au finalizat in anul 1900. Construit dupa proiectul realizat de arhitectul francez Paul Gottereau, Palatul CEC ajunge imaginea cu care toata lumea va identifica institutia.
Intrarea tarii nostre in primul razboi mondial influenteaza si activitatea bancii, care a trebuit sa faca fata unor cereri masive de restituiri. Atunci cand armata germana ocupa Bucurestiul, Palatul CEC ajunge sa fie sediul Comandamentului german. Cu toate greutatile inerente ale razboiului, activitatea bancii continua, o parte dintre angajatii bancii mutandu-se la Iasi. Institutia reuseste sa scape si de bombardamente si de ocupatia germana, dar nu de imaginea de banca sigura pe care si-o construise. âIn arhiva CEC am descoperit o serie de scrisori adresate conducerii bancii de catre emigrantii romani ardeleni din Statele Unite ale Americii. Acestia trimiteau prin posta bani familiilor ramase in tara, iar sumele respective erau insotite de scrisori prin care cereau conducerii bancii sa pastreze acele sume in tezaurul casei pana la momentul in care copiii lor vor ajunge la majorat sau se vor casatori", spune istoricul CEC.
Afectata de criza economica mondiala din 1929, Casa de Depuneri, Economii si Consemnatiuni se divizeaza: Casa de Depuneri si Consemnatiuni ramane cu monopolul pe atragerea taxelor si impozitelor, in timp ce Casa de Economie capata o structura apropiata de cea a bancilor comerciale. Cum insa depozitele populatiei se bucura in continuare de garantia statului, multe persoane aleg sa-si aduca economiile la CEC.
Unchiul de la CEC
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, cele doua institutii preiau din atributiile BNR: conturile curente pe care statul si institutiile statului le aveau deschise la BNR, executia bugetului de stat, iar toate intreprinderile furnizoare ale statului isi deschid conturi curente la CEC. Educarea populatiei, in special a copiilor, continua. CEC editeaza revista Economia, care se distribuia gratuit prin scoli si licee. Copiii erau invatati nu numai sa economiseasca, dar si sa aiba spirit civic. âUnchiul de la CEC" coresponda cu micutii si ii indemna sa-i ajute pe soldatii romani. Cei care aveau librete de economii si participau la concursurile bancii puteau castiga pusculite.
Vali Blanaru
"Copiii, invatati sa economiseasca"
âAzi la CEC un ban depui, maine el va scoate pui !" Putini sunt aceia care nu-si aduc aminte de acest slogan. Il gaseai tiparit pe caietele scolare, ca afis la intrarea in scoala sau la agentiile CEC. Alocatiile scolare, micile economii ale copiilor si familiei erau stranse toate pe libretul de economii. Dobanda nu era cine stie ce (3%-4,5%), dar banii erau in siguranta, fiind garantati de stat. Cei care achizitionau obligatiuni CEC in valoare de 200 de lei si aveau intr-adevar noroc puteau castiga prin tragere la sorti fabuloasa suma de 100.000 de lei. Alte premii care se puteau castiga la cele 14 extrageri anuale valorau 800 de lei, 2.000 de lei, 5.000 de lei, 10.000 de lei, 25.000 de lei, 50.000 de lei sau chiar 75.000 de lei. Accesul la aceste instrumente de economisire se facea usor, ele fiind distribuite la ghiseele din scoli, la posta sau la agentiile bancii. In plin regim comunist, Casa de Economii si Consemnatiuni a fost singura institutie bancara care promova economisirea si se ocupa in acelasi timp de educatia economica a populatiei. Banca nu avea numai activitati de economisire. Populatia putea sa ia cu imprumut bani pentru construirea sau cumpararea de locuinte proprietate personala.
Inedit
Cei care au trecut pe Calea Victoriei nu se poate sa nu fi remarcat Palatul CEC. O cladire cu cupole si cu o fatada simetrica in mijlocul careia troneaza intrarea, scoasa in evidenta printr-o monumentala arcada sustinuta, de o parte si de alta, de cate doua coloane gemene. Piatra de temelie a Palatului CEC a fost pusa in 8 iunie 1897, in prezenta Regelui Carol I si a Reginei Elisabeta, dar si a membrilor Guvernului Sturza, printre care Ion C. Bratianu si G. Cantacuzino. Planurile cladirii au fost elaborate de arhitectul Paul Gottereau, iar de constructia propriu-zisa s-a ocupat arhitectului Ion Socolescu. Incepute in primavara anului 1896, lucrarile s-au incheiat in 1900, o data cu definitivarea actiunilor de imprejmuire si realizare a pavajului. La nivelul superior al Palatului se afla Sala festiva, al carei plafon este acoperit de o pictura reprezentand-o pe âFortuna distribuind bunuri dupa independenta". O creatie ce poarta semnatura lui Mihail Simonidi. Panza cu aceeasi tema a obtinut medalia de argint la Expozitia Internationala de la Paris 1900. Pe peretii laterali ai acestei sali au existat patru portrete reprezentandu-i pe Regele Carol I si Regina Elisabeta, respectiv pe Regele Ferdinand si Regina Maria. Comunistii le-au distrus insa, acoperindu-le cu vopsea neagra.
