Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SPECIAL / REMEMBER DECEMBRIE ""89
Alexa Visarion, unul dintre revolutionarii care au fost in balconul CC dupa fuga lui Ceausescu, spune ca Ion Iliescu a afirmat in prima lui cuvantare ca ministrul Apararii, generalul Milea, nu s-a omorat.
Alexa Visarion este un martor foarte important al evenimentelor din cladirea CC. Venea din strainatate, unde in toamna lui 1988 discutase in Statele Unite cu o persoana importanta din cadrul masoneriei care i-a spus ca regimul Ceausescu se va prabusi, apoi, inainte de Revolutie, in octombrie 1989, in Islanda, fusese interpelat la o conferinta de presa de ziaristi care l-au intrebat daca Ceausescu va ramane la conducerea Romaniei. Raspunsul a fost: "Nu!". "Cand?", au intrebat ei. "Nu stiu - a raspuns, dar curand...". Cazuse zidul Berlinului. Asculta frecvent posturile de radio din strainatate si era informat asupra numelor care se vehiculau acolo.
ALEX MIHAI STOENESCU - Bucuresti, 12 ianuarie 2004
|
|
SPERANTA. Bucurestenii
au crezut ca pot sa schimbe dictatura lui Ceausescu doar prin prezenta in fata CC
|
Jurnalul National: La ce ora a fost chestia asta?
Pe la cinci dupa-amiaza...
Va rog, sa o luam cronologic, sa incepem cu inceputul.
In interiorul Comitetului Central era o atmosfera speciala, amestec de exaltare, patima si agitatie, era o nebunie. Erau foarte multi tineri, multa lume intrata in sediul CC o data cu puhoiul, ca si mine, de altfel. Dupa vreo ora de alergatura pe culoare, prin birouri, dupa defularea de moment, toti cei adunati au simtit nevoia sa faca ceva, sa se organizeze. Atunci au aparut mici lideri, oameni care aveau initiative, pareri, care se impuneau prin statura, prin voce, prin aplomb... Apareau si dispareau. La un moment dat a venit un grup de fosti demnitari, printre care Ilie Verdet, Vasile Valcu, generalul Burca, ministrul Avram, procurorul general al RSR. In anticamere, in bai... se notau nume pentru un nou guvern... Am vazut o persoana de varsta a treia stand pe capacul unui closet cu o hartie pe genunchi si cu un creion insaila un guvern dictat la intamplare de cei care acopereau usa cu trupurile lor. De fapt, se treceau pe ei pe aceasta lista deschisa. Intr-o sala, Verdet incerca sa le explice celor de acolo ca el este un comunist convins... Le vorbea destul de calm si se referea la probleme economice si de stat pe care "intelectualii si artistii
n-au cum sa le rezolve". Oamenii il ascultau, dar o incetitudine plana in intreaga atmosfera. In general, as vrea sa subliniez ca nu a functionat nici o clipa ideea razbunarii, violenta ca plata pentru violenta regimului Ceausescu. Oamenii doreau in acele clipe indepartarea cuplului Ceausescu si inlocuirea lor... La ora 13:00 in ziua de 22 decembrie era o victorie a momentului. Graba, agitatie si solutia inlocuirii cu ceva, cu altcineva... Se cautau nume sonore, fosti demnitari, oponenti banuiti sau pe fata ai lui Ceausescu. Propunerile se faceau la intamplare, care cum isi mai aducea aminte de cineva. Atunci le-am spus: "Stati o clipa, ca nu rezolvam nimic astfel. Sa propunem un nucleul de organizare provizoriu". Au fost de acord.
Asta e guvernul Verdet?
Guvernul Verdet n-a existat niciodata, va explic imediat. La un moment dat a aparut Constatin Dascalescu. A intrat rostind urmatoarea replica: "Criminalul... Banditul de Ceausescu... Eu am oprit masacrul de la Timisoara. Am facut si am dres...".
Verdet: "Nu-l pune pe Iliescu!"
Nu aveati de unde sa stiti ce facuse el acolo.
Bineinteles ca nu. Scrierea unei liste a continuat. Un cascador pe nume Craciun sustinea ca vrea sa conduca un minister, cel al Culturii. Ernest Maftei il sustinea, spunand ca "e de-ai nostri, e cu noi"... Nica Leon voia si el un post de ministru oarecare. Dan Iosif nu cerea nimic, dar era intre cei care incercau sa-i organizeze, sa faca ordine. Eu ii propusesem pe Doina Cornea, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Corneliu Manescu... generalul Voinea, nume care se vehiculau in jurul meu. De langa mine, cineva l-a propus pe Dumitru Mazilu. Nu-l cunosteam, dar a fost trecut pe lista. Apoi s-a auzit numele lui Silviu Brucan, acceptat si el, dar apoi uitat sa fie trecut pe aceasta lista de propuneri. Apoi le-am spus numele lui Ion Iliescu. Ilie Verdet a reactionat imediat: "Nu-l pune pe Iliescu. Ai sa vezi cu cine vine...". Tin minte foarte bine aceste momente, pentru ca erau detalii incitante, frapante. Ca regizor, cunosc "greutatea" unei replici.
N-am inteles ce voia sa spuna Ilie Verdet, dar Ion Iliescu era unul din numele vehiculate la Europa libera si Vocea Americii.
Il cunosteati pe domnul Iliescu?
Da... Prima data l-am intalnit la Congresul Culturii si Educatiei Socialiste din 1974. Atunci, toti vorbitorii incepeau cu "Mult stimate si iubite...". La un moment dat a luat cuvantul Ion Iliescu, care a inceput astfel: "Stimati tovarasi. Partidul nu este al unei persoane...". Sala s-a cutremurat. Ceausescu a ridicat privirea, iar Elena Ceausescu s-a aplecat spre el, spunandu-i ceva la ureche. O clipa de tacere s-a asternut peste intreaga audienta. Era un semnal. Pentru mine, o prezenta a demnitatii. Ion Iliescu avea alt limbaj. Atunci am aflat ca era secretar cu propaganda la Timisoara. A doua oara l-am intalnit in Casa Scanteii, la etajul 8, dupa vizionarea filmului meu "Napasta" de catre comisia ideologica condusa de Petru Enache. Intamplator, Petru Enache se intalneste pe culoar cu Iliescu. Si secretarul CC al PCR se transforma dintr-o data, ii da mana, impresionat, i se adreseaza cu politete si caldura incredibile, vorbindu-i ca unui lider, el, secretarul Petru Enache directorului Editurii Tehnice, Ion Iliescu.
La balcon
In ce an se intampla acest lucru?
In 1984. Iar in 1986, Mihai Dulea, vicepresedinte al Consiliului Culturii, dupa o vizionare cu Punct si de la capat, intalnindu-se tot intamplator pe culoarul etajului 8 cu Ion Iliescu a fugit panicat ca l-ar putea intalni. Dupa aceea, stiti, Petru Enache a murit suspect...
Inaintea unui congres - se pare ca nu e nici o legatura - , doar daca nu intentiona cumva sa-l propuna pe Iliescu...
Nu stiu, dar e ultimul congres al lui Ceausescu si al Partidului Comunist. Sa revin. La un moment dat, in timp ce se tot completa lista cu guvernul... de fapt, noi l-am numit Consiliul Democratiei Nationale, a venit anuntat de vocile celor din incapere generalul Iulian Vlad, pe atunci seful Securitatii. Moment de tensiune. Generalul Vlad, pe care il vedeam pentru prima oara, era sobru, cu o anumita concentrare in privire. A declarat ca este de partea populatiei, ca sprijina rasturnarea lui Ceausescu si ca trupele de sub comanda sa sunt dezarmate. Atunci Ilie Verdet a solicitat: "Sa vina Vlad la mine!". Ma adresez generalului Vlad si ii spun ca trebuie sa ramana alaturi de noi. Se uita fix in ochii mei si calm imi spune: "Domnule artist, eu nu l-am tradat pe Ceausescu pentru a fi alaturi de Verdet". Constatin Dascalescu, formal inca prim-ministru al Romaniei, povestea unui grup versiunea sa asupra evenimentelor de la Timisoara. Voiam si eu, si multi altii ca mine sa legiferam moral Revolutia. In acest suvoi al vidului de putere cautam un sens rational al lucrurilor care sa apere de degradare aceasta zi istorica. "Trebuie sa anuntati demisia guvernului pe care il conduceti... Acum, in fata celor din piata!" "Da!" - a raspuns Dascalescu. "Atunci haideti pe balcon impreuna cu noi, sa stie toata lumea ca sunteti aici si ca guvernul dumneavoastra nu mai exista!" M-am adresat apoi celorlalti: "Numele celor de aici trebuie cunoscute de toti cei ce asteapta in strada". Nu era un gest de ura. Era o legiferare a unei hotarari a zecilor si sutelor de mii de oameni care asteptau prabusirea regimului Ceausescu. Si Verdet, si Dascalescu au fost scosi in balcon. Si-a dat demisia guvernul condus de Dascalescu in fata multimii. Totodata, cei de acolo, din sediul CC, fosti demnitari, care sustineau ca nu mai sunt alaturi de Nicolae si Elena Ceausescu au fost anuntati populatiei in piata...
Era prima dvs. iesire in balcon?
Nu. A doua sau chiar a treia. Prima a fost cea care mi-a insemnat viata. Prima data acolo, liber, inca inspaimantat, dar liber. Eram intr-un grup impreuna cu Dan Iosif. Atunci acesta s-a adresat multimii. Apoi a fost momentul cand Nicolae si Elena Ceausescu au fost declarati din acest balcon "calai ai poporului roman". Daca vreti, acest moment poate avea in mersul evenimentelor Revolutiei din 1989 semnificatia unui proces public, pentru ca sute de mii de oameni au scandat impotriva cuplului dictatorial, parafandu-le vinovatia. Am anuntat ca propun o structura provizorie, numita Consiliul Democratiei Nationale, din care faceau parte... Am inceput sa citesc. Fiecare nume era aclamat: Doina Cornea, Mircea Dinescu, Corneliu Manescu... Cand am pronuntat numele lui Ion Iliescu au inceput fluieraturi si murmure de dezaprobare. Am intervenit si am spus: "Ion Iliescu este directorul Editurii Tehnice si a fost persecutat de Ceausescu". Lumea a aplaudat. Numele a fost acceptat. Am spus apoi ca acolo, in grupul celor din balcon, e si Ilie Verdet. Huiduielile au fost violente si nu au putut fi oprite. Cand am spus ca generalul Vlad, seful Securitatii, care nu se afla in balcon, doreste sa fie alaturi de noi si ca institutia care a facut atata rau poporului roman se alatura acum cauzei poporului, lumea a protestat vehement cateva momente. Ilie Verdet si ceilalti fosti demnitari nu "au trecut examenul". Verdet, iritat, m-a apostrofat: "Nu trebuia sa stie lumea ce se intampla inauntru!". Am tacut o clipa, apoi i-am spus: "Nu puteti participa, nu va vor...". "Ai gresit - a continuat Ilie Verdet - ca ai vorbit de Iulian Vlad."
"Sa nu fie si aici baia de sange de la Timisoara!"
Dvs. apucaserati sa vorbiti cu el, cu Vlad?
Da, am spus acest lucru. Am fost in incaperea in care erau vreo 20-30 de persoane. I-am spus ca voi anunta celor din piata numele demnitarilor aflati in sediul CC. Nu a comentat in nici un fel. Mi-am dat seama ca generalul Vlad comunica din privire cu cativa civili aflati acolo. Probabil ca erau ofiteri. L-am privit fix in ochi si i-am spus aproape soptit: "Domnule general, aveti o mare raspundere, sa nu fie si in Bucuresti baia de sange de la Timisoara". Mi-a raspuns la fel de tensionat, cu toata siguranta aparenta: "Din pacate, au murit oameni... Securitatea este dezarmata ca si intregul efectiv al Ministerului de Interne inca de ieri, de la pranz. Toti sunt consemnati in cazarme". Totusi, am insistat: "Circula zvonuri de oameni care ...".
Inca nu se vorbea de teroristi.
Nu. Venise intre timp si generalul Gusa, care, dupa cum spunea, sosise direct de la Timisoara. Generalul Vlad se adresa generalului Gusa cu o formula speciala: "Tov. gral, am primit telefon din Strada Toamnei 32, trupele de acolo, daca sunt atacate, vor reactiona. Sa oprim aceasta nenorocire!". Apoi a ridicat telefonul, in fata noastra, a tuturor, eram cam 20 de persoane in cabinetul lui Curticeanu, si a vorbit la Ministerul de Interne cu ministrul (era general de Securitate - n.a.) A. Stamatoiu: "Ordon sa verificati daca toate trupele de Militie si Securitate sunt dezarmate!". Era un moment important pentru noi cei de acolo. O clipa de liniste. Dupa cateva telefoane, dupa instituirea unei legitimatii... dupa arestarea lui Nicu Ceausescu, dupa un telefon intre generalul Gusa si generalul Stanculescu. Au urmat catusele puse lui Constantin Dascalescu. Timpul trecea. Apoi a venit impreuna cu un grup si Ion Iliescu.
"Va vorbeste Ion Iliescu"
|
|
"MIEZUL". Alexa Visarion (primul din dreapta) a fost in acele zile alaturi de Ion Iliescu
|
O clipa. La ce ora a fost episodul cu generalul Vlad?
Primul, discutia mea cu el, intre orele 13:00 si 13:05, iar al doilea dupa refuzul multimii de a-i accepta pe fostii demnitari in noile structuri, in jurul orei 16:00.
Iliescu la ce ora a sosit?
Tarziu. Se inserase. Probabil dupa ora 17:00.
Scena balconului!
Da, scena balconului. I-am spus domnului Ion Iliescu ca lumea asteapta nerabdatoare sa iesim in balcon, sa le vorbim... Intre timp, televiziunea instalase proiectoare in piata. Probabil cineva intuise ca scenele urmatoare vor fi importante si ca balconul trebuie luminat. Am luat microfonul si am spus: "Va vorbeste Ion Iliescu". Domnul Iliescu a inceput cu "Stimati tovarasi...". Ca si atunci, demult. Lumea se schimbase... a inceput sa huiduie si sa fluiere. Ceea ce in 1974 era un act de curaj, in 1989 nu mai era admis. Ion Iliescu a avut un moment scurt de cumpana. I-am soptit: Domnule Iliescu, domnule Iliescu... Nu asta asteapta lumea...". M-a privit o clipa cu un anumit fior de nesiguranta. A fost un soc pentru el..
Huiduielile?
Da. Probabil. Si atunci s-a produs o transformare. Acolo, in balconul CC-ului, dar si in Piata. "Fara comunisti! Fara comunisti!". Totul se desfasura cu fascinatie, surprinzator.
Iliescu revine
|
|
LIBERTATE! Dupa ce a fugit Ceausescu, la balconul Comitetului Central s-au perindat zeci de vorbitori
|
Momentul-cheie al Revolutiei.
Moment istoric. Ion Iliescu revine: "Dragi concetateni, clanul Ceausescu a cazut...". Lumea a inceput sa aplaude frenetic. In acel moment ma uitam la figura lui Ion Iliescu si mi-am dat seama cat de complexa este realitatea si cum evenimentele te obliga sa te adaptezi lor. A fost momentul lui de transformare, clipa in care un om politic intelege si decide, nu fara dificultate, evolutia sa. A inteles dimensiunea situatiei. A spus ca generalul Milea nu s-a sinucis... Exista acest lucru filmat. A vorbit apoi generalul Gusa, care a asigurat populatia de sprijinul armatei. Aplauze, scandari... De microfon s-a apropiat Sergiu Nicolaescu. Lumea scanda in virtutea unei obisnuinte: "Sergiu!, Sergiu!". Secunde indelungi de ovatii. Dupa un timp, regizorul li s-a adresat: "Sa nu mai scandam nici un nume". O usoara jena in multime.
Domnule Alexa Visarion, dumneavoastra aveti acum imaginea clara a acestui moment, care este in opinia mea momentul-cheie al Revolutiei, cand multimea trece de la atitudinea anticeausista la anticomunism?
Da, a fost un moment de cotitura istorica. Revolta maselor impotriva dictaturii Ceausescu s-a transformat in Revolutia Romana care rastoarna sistemul social-politic al Romaniei comuniste.
Cum va explicati ca pana atunci nu s-a tras in acel balcon luminat de proiectoare? Sunteti un regizor excelent, aveti cel putin un film remarcabil, "Inghititorul de sabii", aveti toate atuurile mizanscenei. Cum va explicati ca in momentul in care vorbeste Ion Iliescu in balcon nu se trage?
Inca nu stiau in cine sa traga. Pe cine sa impuste? Pe Visarion, pe Dan Iosif, pe Caramitru? Pe zecile, sutele de persoane care se adresasesera multimii? Ion Iliescu venea la rand in acest balcon dupa zeci si zeci de indivizi care vorbisera acolo. O parte a lor era prezenta. Abia dupa ce interventia domnului Iliescu s-a facut prezenta si a determinat intr-un fel schimbarea de atitudine a multimii, putem vorbi si de un motiv de riposta pentru fanaticii si mercenarii dictatorului. Se intrezarea un nucleu de putere. Inca anarhic, dar aparusera semnele unei posibile coagulari a energiilor Revolutiei.
Fragment din volumul "Istoria loviturilor de stat in Romania - o tragedie romaneasca" de Alex Mihai Stoenescu, Editura RAO - 2004.
.
.
|
Nu ratati!
|
|
In numerele viitoare puteti citi alte marturii despre evenimentele din decembrie 1989 culese de Alex Mihai Stoenescu.
|
.
.
|
Erata
|
|
Dintr-o eroare personala, in numarul de vineri, 10 decembrie 2004, a fost publicat un text brut al interviului cu domnul Sergiu Nicolaescu. Nefiind un interviu inregistrat, ci notat cu imperfectiuni, el nu reproduce corect spusele domnului senator. Versiunea corecta va putea fi citita in volumul "Interviuri despre Revolutie" aflat in curs de aparitie.
|
