Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Soarta Castelului Peleş se află într-o zonă a incertitudinii. Peleşul a fost restituit în natură familiei regale, convenindu-se de principiu să fie răscumpărat de statul român pentru a rămâne în continuare un muzeu. Ministerul Culturii s-a angajat şi la răscumpărarea Foişorului şi a anexelor. Deşi până la 1 martie 2010 a rămas doar un an, negocierile cu familia regală sunt practic oprite. Se vorbeşte, din surse neoficiale, dar credibile, că statul ar avea nevoie de 30 de milioane de euro pentru răscumpărarea domeniului Peleş. Bani pe care, în condiţii de austeritate, evident, nu-i are. Pentru ca Muzeul Peleş şi parcul palatului să rămână accesibile publicului, nu există în prezent o soluţie avansată de Guvern. Iată de ce Jurnalul Naţional propune autorităţilor declanşarea unei chete publice menite să asigure suportul financiar pentru rămânerea acestui bun de valoare excepţională în patrimoniul istoric şi cultural al României. Reprezentanţii Casei Regale nu consideră termenul de 1 martie 2010 ca limită pentru încheierea negocierilor de răscumpărare.
Un adevărat simbol al României moderne şi contemporane, Castelul Peleş a ajuns din nou sursă de incertitudini. Prins între pretenţiile familiei regale şi indiferenţa autorităţilor, castelul are în continuare un destin neclar. Alături de Bran şi alte monumente istorice, Peleşul supravieţuieşte greu "furiei" restituirilor într-o ţară a indolenţilor.
În februarie 2007, Guvernul României a aprobat restituirea Castelului Peleş către familia regală. Alături de acesta se decidea restituirea şi a altor proprietăţi. De atunci şi până azi, lucrurile nu au mai evoluat în nici un fel. Cu ocazia ceremoniei prin care Casa Regală a fost pusă în posesie, Majestatea Sa Mihai I a spus că Peleşul va rămâne deschis românilor "pentru eternitate", aşa cum a fost mereu, începând cu anul 1914. "Numai că de aici încolo românii nu vor găsi aici doar camere pline cu obiecte de preţ, ci şi oameni vii, o familie care dă sens naţiunii şi amprentă statului român", a mai spus Regele.
RESTITUIRE CU CONDIŢII
Restituirea domeniului Peleş s-a făcut în baza Legii 10 din 2001. Pe baza acestei legi, Regele Mihai I a solicitat restituirea în natură a imobilului cunoscut sub denumirea de domeniul Peleş din Sinaia - Castelul şi anexele sale. Un detaliu interesant este acela că Guvernul României, în cadrul negocierilor care au premers punerea în posesie, a solicitat familiei regale să renunţe la pretenţiile financiare de 20 de milioane de franci elveţieni.
În martie 2007 a avut loc o ceremonie de punere în posesie a Castelului Peleş, dar situaţia imobilelor care constituiau anexele domeniului este încă incertă. Regia Autonomă de Administrare a Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS) a emis dispoziţii de punere în posesie, dar preluarea lor efectivă nu s-a realizat nici astăzi, după doi ani de la emiterea acelor decizii. Cele mai importante dintre anexele domeniului sunt imobilele ce formează complexul de protocol Economat şi, la fel ca şi Peleşul, imobilele nu au mai suferit nici un fel de intervenţie de reparaţii din 2001, din momentul în care familia regală şi-a cerut drepturile.
"Am convenit de principiu ca Palatul Peleş să fie răscumpărat de statul român şi să rămână în perpetuitate muzeu. Am hotărât să răscumpărăm şi Foişorul, care va deveni reşedinţă de protocol", a declarat Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii la momentul semnării deciziei de restituire a castelelor Peleş şi Pelişor.
NEGOCIERI ABANDONATE
Între timp, restituirea către Casa Regală a fost atacată în instanţă de Asociaţia Re-voluţionarilor din Decembrie '89, dar şi de prinţul Paul de România. Amândouă acţiunile au fost sortite eşecului, dar au fost explicaţia pentru care Ministerul Culturii şi Cultelor a abandonat negocierile privind despăgubirea familiei regale, astfel încât Castelul Peleş să se întoarcă în proprietatea statului român.
Tot ce ştim sigur în momentul de faţă este că statul român va continua să fie administrator al Muzeului Peleş încă un an. La 1 martie 2010 expiră termenul memorandumului semnat între Casa Regală şi Guvernul României cu ocazia punerii în posesie, moment din care este greu de spus ce se va întâmpla cu muzeul. Colecţiile găzduite astăzi de Muzeul Peleş aparţin statului român. Castelul este proprietatea MS Mihai I, iar din 2010 Casa Regală va prelua şi administrarea acestuia. Costurile de întreţinere nu sunt deloc mici şi intenţiile declarate ale Majestăţii Sale de a transforma o parte a clădirii în loc pentru membrii familiei regale complică şi mai mult ecuaţia. "Castelul Peleş, conform legii, îşi păstrează destinaţia de muzeu timp de trei ani de la restituire. El va rămâne însă mereu muzeu, conform dorinţei MS Mihai I şi a poporului meu", ne-a declarat avocatul Casei Regale, Adrian Vasiliu. Intenţia însă ridică foarte multe semne de întrebare. Costurile instalării familiei regale, dar şi de reparaţii şi întreţinere ale castelului, administrarea publică şi privată a imobilului care ar fi astfel şi locuit, dar şi muzeu, toate converg spre un singur punct comun: răscumpărarea de către statul român.
CINE VA PUNE BANII?
Anul trecut, fără efectul crizei economice, Muzeul Peleş a fost vizitat zilnic de aproape 500 de persoane în extrasezon şi de câteva mii în fiecare zi în sezon. Din încasări, muzeul a obţinut un venit de 4,4 milioane de lei. Pentru supravieţuire, adică acoperirea cheltuielilor totale cu salariile şi facturile de utilităţi, Ministerul Culturii a suplimentat suma cu alte două milioane de lei. Costurile, agravate de scăderea traficului de vizitatori pe fondul crizei economice, pun problema financiară cu privire la întreţinerea şi administrarea muzeului pe primul loc.
De altfel, MS Mihai I şi-a manifestat de la început interesul de a ajunge la un acord financiar cu autorităţile române care să răscumpere astfel castelul. Cifra care s-a vehiculat în jurul afacerii a fost de 38 de milioane de euro. Apoi, din mai multe surse a reieşit că s-ar fi convenit asupra unei înţelegeri de 30 de milioane de euro, valoarea răscumpărării Peleşului. Singurul comentariu oficial pe care l-a făcut Casa Regală a fost acela că există un prag pentru această răscumpărare sub care nu va accepta să coboare. Avocatul Adrian Vasiliu ne-a declarat însă că oficial nu a fost înaintată nici o pretenţie şi nici nu s-a făcut vreo ofertă din partea Guvernului României. Totul a rămas la acel "acord de principiu" despre care a vorbit ministrul Iorgulescu acum doi ani. Tot timpul care s-a scurs de atunci trebuia folosit de reprezentanţii statului român pentru găsirea unei soluţii convenabile ambelor părţi. Între timp, Guvernul are o structură nouă şi abia găseşte bani prin vistierie pentru demararea unor investiţii publice care să creeeze locuri de muncă, care să pompeze viaţă în economie.
12 LUNI PENTRU O SOLUŢIE
Adrian Vasiliu a menţionat pentru Jurnalul Naţional că opţiunea răscumpărării Peleşului rămâne deschisă pentru statul român şi după expirarea acestui termen de trei ani. Destinul unui simbol naţional pare pecetluit să fie jucat încă o dată cu cuţitul la os. Totul, din lipsa interesului.
Şi pentru că puternicii zilei din România par să nu priceapă că şi cealaltă parte are drepturi, are pretenţii justificate şi interese pe care este îndreptăţită să şi le apere. La mijloc este prins însă şi Muzeul Peleş, deţinător al unor colecţii extrem de valoroase. Un nou scandal Bran se prefigurează la Sinaia. Numai că de data aceasta scandalul ar risca să implice şi onoarea Casei Regale a României. Care le-a dat timp guvernanţilor României trei ani să-şi dovedească incapabilitatea. Iar timpul se scurge repede.
Ziditorii unui symbol
Castelul Peleş a fost construit între 1873 şi 1883 pe o proprietate de 1.000 de pogoane a Regelui Carol I. Acesta a solicitat serviciile arhitectului de şcoală germană Wilhelm von Doderer, care a trebuit să găsească soluţii pentru o construcţie care să reziste atât alunecărilor de teren, cât şi multitudinii de izvoare subterane. Construcţia a fost finanţată din caseta personală a regelui, dar şi din lista civilă, costurile totale pentru edificare şi decorare ridicându-se la aproximativ 16 milioane de lei - aur. Pe fondul solicitărilor exprese ale regelui de reducere a costurilor, Doderer şi-a încetat munca în 1876, care a fost continuată de un colaborator, Johannes Schulz. Karel Liman a fost angajat în 1884 ca arhitect-restaurator în cadrul Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice de la Bucureşti şi a supraînălţat castelul cu încă un etaj.Arhitectul Jean Erenst s-a ocupat de întreţinerea Peleşului, de altfel, a tuturor edificiilor regale de la Sinaia, până în 1948.
