Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De câte ori nu aţi văzut imaginea unui bărbat stând pe un fotoliu confortabil cu o ţigară în mână, cu o carte în mâna cealaltă, iar pe măsuţa din faţa lui un pahar cu o licoare de culoarea chihlimbarului?
Şi de câte ori aţi văzut această imagine nu v-aţi gândit la băutura pe care o are în faţă? Ar putea fi un pahar cu vin vechi... dar vinul are altă culoare. Ar putea fi un pahar cu whisky... dar whiskyul parcă are altă consistenţă. Ca să elucidăm „misterul" băuturii, revenim la vinul de care vorbeam mai sus.
Vinul trebuie făcut din struguri albi cu conţinut scăzut de zaharuri, în special cei din celebra podgorie franceză Cognac, de unde se folosesc în principal soiurile Folle Blanche, Saint Emillion şi Colombard, care dau vinuri cu grad alcoolic scăzut. Vinul astfel obţinut se dublu distilează în cazane speciale din cupru, numite alambic. După a doua distilare, băutura are 70% alcool, iar prin maturarea în butoaie de stejar o parte din alcool se evaporă. Alcoolul rezultat se amestecă împreună cu apa distilată până ajunge la 40% alcool.
Pentru a obţine culoarea dorită, majoritatea producătorilor adaugă caramel (un soi de vin vechi, cu o bogată aromă de zahăr ars). Coniacul de cea mai bună calitate se obţine prin amestecarea mai multor coniacuri. Cu cât băutura este mai selectă, cu atât amestecul este mai complicat. De exemplu, Remy Martin Louis XIII (unul dintre cele mai apreciate coniacuri) se obţine prin amestecul a 1.200 de băuturi maturate cel puţin 55 de ani, iar Richard Hennessy se obţine prin amestecul a 100 de băuturi maturate până la 200 de ani.
Preţul unei sticle cu Richard Hennessy porneşte de la 1.300$, ajungând până la suma de 2.000 $. Cea mai scumpă marcă de coniac la ora actuală este Le Voyage de la Casa Delamain, care a scos o ediţie limitată de doar 500 de sticle, una valorând 3.900 de lire sterline.
Cum ne dăm seama de calitatea coniacului? După vechimea acestuia, care determină numărul de stele primit. Cu cât are mai multe stele, cu atât este mai bună băutura. Cel de trei stele este de calitate inferioară, dacă putem vorbi de aşa ceva la un coniac. Următorul pe scara ierarhică este cel de cinci stele, urmează cel de şapte stele, cel de nouă, iar „regele" este cel de 12 stele. Aşadar, o carte bună, un fotoliu confortabil şi un pahar cu Remy Martin vor contribui la o siestă de neuitat.
