Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru multi dintre noi, sucurile CI-CO sau Brifcor au azi un âgust" nostalgic. Nu neaparat prin savoarea sucurilor in sine, ci prin amintirile legate de degustarile acestora. âHai la un Brifcor!" era un motiv de intalnire ca sa te simti bine cu prietenii, pentru a vorbi cate in luna si-n stele.
Un suc CI-CO era 2 lei, pe cand Quick-Cola era 1,75 lei. Se gaseau la discretie. âLiniii tehnologice" de preparare si de imbuteliere existau chiar si in sifonariile de cartier, singura diferenta, fata de produsele âfirmei-mama" fiind ca dopurile nu mai erau din tabla, ci din plastic. Ce sa mai, CI-CO era sucul romanului. In memoria colectiva este singurul produs comunist care are rezonanta pozitiva. Poate ca daca ar fi existat o strategie de marketing, ar fi facut cariera si dupa 1989, dar, neexistand, aceasta bautura s-a diluat in tranzitie. Acum, pe undeva, intr-un colt de tara, un intreprinzator incearca sa reimpuna pe piata Brifcorul. Gustandu-l insa, nu poti sa nu te intrebi, totusi, âunde e Brifcorul de altadata?".âUrsuletul de pe sticla este carpatin, nu polar!"
Prima sticla cu CI-CO s-a nascut pe la inceputul anilor ""60 in cartierul bucurestean Militari. Cererea pietei era atat de mare incat s-au mai ridicat alte patru fabrici, respectiv in Colentina, Avrig, Gara de Nord si in municipiul Brasov. In timp s-a ajuns la performanta de a se produce 12 sortimente sub marca CI-CO. Numarul angajatilor era de peste o mie. Pe cei care odata aveau functii de raspundere in societate i-am intalnit la un pahar de bere. Nu de Beraru! Depanau amintiri, sustinand printre altele ca produsele occidentale care au invadat piata romaneasca nu se ridica nici azi la nivelul calitativ al CI-CO. Aflam ca retetele bauturilor racoritoare preparate de CI-CO erau romanesti, dar concentratii au fost israelieni. La inceput. Apoi si romanii faceau concentrat, dar mai bun si mai ieftin, spun, ei. âPuteti sa scrieti ce vreti, dar un singur lucru va rugam sa mentionati: ursuletul de pe sigla CI-CO nu este unul polar, asa cum s-a crezut pana la «moartea societatii», ci unul brun, carpatin", ne-a cerut unul dintre fostii factori de raspundere din cadrul CI-CO.
âBrifcor - sucul de care ti-a fost dor..."
Asa suna logo-ul cu care este promovat actualul Brifcor, produs de o firma din zona Moldovei. La inceput, prin anii â40, a fost o fabrica de marmelada. Comunistii au transformat-o in Intreprindere de Prelucrare si Industrializare a Legumelor si Fructelor (IPILF). Intreprinderea respectiva producea Brifcor inca din perioada anilor â80. Dupa privatizare, s-a mizat pe puterea de marca a produsului si s-a incercat reimpunerea lui pe piata. Asta se intampla prin 1997. Cezar Cailean, directorul de marketing al firmei care produce actualul Brifcor, ne spune ca âsunt vizati toti consumatorii cu venituri mici si medii" si ca âdatorita numelui, se adreseaza in special persoanelor de peste 30 ani, Brifcorul fiind sucul copilariei lor, trezindu-le amintiri placute". Desi gustul este diferit de Brifcorul âde altadata", directorul de marketing ne asigura ca se respecta intru totul reteta traditionala. Chiar si sticla difera, in incercarea de a tine pasul cu concurenta. Acum Brifcorul il bei din âbidoane" din plastic, la 0,5 l si la 2,5 l. Exista nici mai mult, nici mai putin de 15 sortimente, iar Cezar Cailean sustine ca firma pe care o reprezinta detine exclusivitate asupra marcii.
Eugen Ciufu, Gabriel Burlacu
Era Beraru, falimentul marcii
Am incercat sa rescriem o scurta istorie a cunoscutei marci care a potolit setea poporului in regimul comunist, apeland la actuala conducere a SC CI-CO SA. Opacitatea de care ne-am lovit ne-a lasat un gust amar, total diferit de cel al racoritoarelor copilariei noastre. Scandalurile financiare in care societatea CI-CO SA a fost scaldata i-au facut pe cei din actuala conducere sa refuze orice discutie, indiferent de tema propusa, cu reprezentantii mass-media. O scurta reconstituire arata ca la nici doua luni de la revolutia din 1989 directorul general al fabricii de sucuri CI-CO i-a scris o scrisoare presedintelui companiei Coca-Cola din Atlanta pentru a-i propune o asociere. Raspunsul a venit fara ezitare si zece luni mai tarziu se semna acordul intre cele doua parti. Ulterior Coca-Cola a preluat una dintre fabricile CI-CO, restul devenind ruina. Dezastrul a inceput de cand CI-CO a hotarat sa isi vanda partea detinuta in asocierea cu Coca-Cola acestei firme contra sumei de 8,6 milioane dolari (din care 5,6 milioane dolari au ajuns in contul de la BCR si 3 milioane in contul de la Bancorex). Societate profitabila, CI-CO ar fi urmat sa distribuie dividende pe 1998, in suma de 44 miliarde lei pentru cei care erau actionari la data de 31 martie 1999. Cu doua zile inaintea datei de referinta, Fondul Proprietatii de Stat (prin semnatura directorului executiv, Emil Alin Giurgiu) a gasit de cuviinta sa piarda dividendele si sa cedeze in contul compensarii cu SIF Muntenia catre aceasta 70% din actiunile CI-CO. Dupa care, culmea, SIF Muntenia n-a gasit altceva mai bun de facut decat sa vanda, pe 31 martie 1999, 76,46% din actiunile CI-CO (ce a primit de la FPS plus ce mai detinea) catre trio-ul Grupului Industrial Titan, Pharmatech, Sorin Beraru. Fostii angajati ai CI-CO spun ca Beraru habar nu avea ce active are societatea, pe el interesandu-l doar contul umflat cu banii obtinuti de la Coca-Cola. Acum, Beraru se afla bine-mersi in Israel, de unde trimite din cand in cand bezele parfumate cu arome de CI-CO de autoritatilor romane.
ISTORIC
CICO
An de aparitie: 1960
Sucul Brifcor s-a scumpit de 5000 de ori
Azi sucuri CI-CO se mai produc intr-o âsectioara", cum ii spun fostii angajati. Singurul punct de distributie este o sifonarie situata in Hala Obor. Sticlele sunt cele de ulei, de pe vremuri, iar etichetele sunt mai mult decat originale. In plina era a tipizatelor color excelent realizate pentru a lua ochii clientului, etichetele cu care se vinde CI-CO in hala Obor sunt simple copii xerox alb-negru! Nici vorba de etichetele colorate de pe vremea comunistilor cu portocale, banane, lamai sau ananas stilizate. âCele color le-am terminat si am oprit doar 2-3 ca sa le putem xeroxa", ne spune vanzatorul. Gasim expuse sortimente ca Brifcor si Zmeurica, dar si siropuri sub aceeasi marca. O sticla de suc la 0,5 l costa 10.000 de lei, iar una de sirop, in aceeasi cantitate este 20.000 de lei. Suntem indemnati sa cumparam: âLuati sa aveti pentru Pasti. Va spun eu ca nu gasiti bautura mai buna ca asta. Nu are E-uri si alte chimicale", isi face vanzatorul marca. Cumparam si gustam pe loc, la botul calului cum s-ar spune. Intr-adevar, are acelasi gust ca sucurile CI-CO din perioada de glorie. Mai cumparam si niste siropuri, spre satisfactia celui care le vinde.
Quik-Cola, suc pur romanesc din zahar si chimicale
âVedeta" produselor Ci-Co a fost fara dar si poate Quick-Cola, chiar daca era mai ieftin 1,75 lei, fata de 2 lei, cat costau celelalte sucuri. Pretul era mai mic pentru ca se folosea indulcitor si nu zahar, ca la celelalte sortimente. Fostii angajati ai conducerii Ci-Co ne spun, cu mandrie, ca reteta este pur romaneasca, numai concentratii fiind din import, respectiv din Republica Democrata Germana. Cei implicati in producerea si comercializarea sucurilor Ci-Co sustin ca, daca astazi ar exista o strategie de marketing, macar pentru Quick-Cola, acest sortiment s-ar putea lupta âde la egal la egal" cu toate marcile existente pe piata la ora actuala.
