Cine a prevăzut realipirea Basarabiei. Manifestele Reginei Maria şi povestea cofetarului patriot

In volumul "Vechituri", aparut in anii ’30, Radu D. Rosetti surprinde cateva intamplari dinainte de 1 Decembrie 1918. Sunt un fel de istorie mica, neoficiala a acelor vremuri. Pentru a dezvalui unele evenimente – cum ar fi hotararea Reginei Maria de a rezista cu orice pret, de a nu lasa tara pe mainile unor mai mici sau mai mari tradatori, a asteptat 20 de ani. Ce a facut Regina Maria intr-o noapte, fara stirea Regelui si cu ajutorul lui Radu D. Rosetti nu s-ar scrie in cartile de istorie. Nici in jurnalele sau amin­ti­rile sale nu apare. Asa cum nici po­ve­stea cofetarului patriot nu s-ar scrie niciodata intr-o carte de istorie!

Radu D. Rosetti (1874-1964) scriitor, ma­gistrat, luptator pe frontul pri­mului razboi mondial a fost foarte de­votat regilor Romaniei. Dar sa ci­tim despre patriotismul unui cofetar.
"(...)Cine putea sa prevada, cand am intrat in razboi alaturi de ostile marelui imperiu Moscovit, pentru cu­cerirea Ardealului si a Bucovinei, nu numai ca le vom dobandi pe de-a-’n­tregul, dar ne vom alege si cu Ba­sa­rabia aliatilor de la Nord! Este un om in tara noastra, care chiar in ceasul in care a sunat goarna mobilizarii a avut viziunea Ro­maniei Mari, aidoma cum e azi; si el nu e nici militar, nici om politic, nici diplomat, dupa cum s-ar crede, ci un umil... cofetar!

Il cheama Nae Ionescu, patronul ma­gazinului din Piata Sf. Gheorghe, fai­mosul Nae Ionescu pe care l-au dus nemtii intre baionete, pe jos, pana la Ploiesti, fiindca, patriot consecvent, a anuntat cel dintai in Capitala inf­ran­g­­erea armatei lui Mackensen la Ma­rasesti;(...). Cand Romania a intrat in razboi, in mijlocul entuziasmului general, la vitrina pravaliei sale din piata Sf. Gheorghe, nea Nae Ionescu a asezat frumos douasprezece cutii cu bomboane, produs nou al «cassei», pe care le-a botezat TRANSCARPATINE, IDEALUL NATIONAL, si cu­ti­ile aveau gravate pe ele harta Ro­ma­niei Mari. Zadarnic i-a atras aten­tia Palatul – al carui furnizor a fost – si zadarnic au intervenit autoritatile pe langa negustor, rugandu-l sa retraga din comert cutiile cu desenul aratat (un dreptunghi impartit in patru casetute de un tricolor cu funde frumoase in coltul stanga sus; in casetuta de sus scrie 1916, apoi in a doua casetuta BOMBOANE TRANS­CAR­­PATI­NE/ IDEALUL NATIO­NAL; in cea de-a treia caseta scrie Cofetaria Ionescu – Furnisorul Curtii Regale – Bucuresti; pe cea mai mare parte a desenului apare harta Roma­ni­ei Mari – n.r.) sau cel putin sa modi­fi­ce cliseul, eliminand Basarabia, nu care cumva sa se supere scumpii nos­tri aliati – nenea Nae s-a facut niznai si bomboanele Transcarpatine cu harta buclucasa au continuat cu per­se­verenta propaganda «dul­ce». (...)"

Povestea manifestelor
"Mai e putin si se implinesc douazeci de ani! «Ro­ma­nia tradata si invinsa», cum a zis Poin­care, a fost nevoita sa incheie pa­cea, ramanand «ca o insula de onoare intr-un ocean de noroi». In­cep lupta cu mine, sa dau sau nu pu­bli­citatii un document pe care-l pas­trez ca pe-o comoara scumpa, in care se vede odata mai mult rolul preponderent pe care l-a avut Regina Maria in infaptuirea Romaniei Mari, truda ei de toate zilele ca demnitatea tarii noastre sa nu fie stirbita."

Intr-o zi, Radu D Rosetti este chemat la Re­gi­na, la cartierul gene­ral din Iasi. «(...)Te-am chemat, intra direct in ma­­terie Suverana,(...) intai ca ofiter ca-si iubeste tara, si al doilea ca scrii­tor pus acum in serviciul neamului.(...) Citesc "Romania" si aprob din toa­ta inima atitudinea mandra a ge­ne­­ralului Prezan, care va inspira. Pa­cea rusinoasa nu trebuie incheiata. Con­ditiile, iata-le aci (si Regina ii inmaneaza un document scris chiar de ea): «Dobrogea; Dunarea (Fluviu german); Severi­nul; Brostenii Moinesti; trecatorile; dezarmarea armatei; drumurile de fer; trecerea germanilor pe pamantul nostru contra Rusiei, petrolul pe 80 de ani.»

Ele trebuie sa apara maine dimineata in fruntea ziarului, pentru ca soldatii de pe front sa le stie, si opi­nia publica sa reactioneze.» (...)Ma re­gasesc in tipografia ziarului Ro­ma­nia, anuntandu-mi sefii, copiind ma­nuscrisul, indicand literele cele mai ci­tete, insotind conditiile de-un pro­test energic.

(...) Toata noaptea n-am dormit. De abia ivite zorile, am alergat la ti­po­grafie, sa duc primul numar din Ro­mania MSale, mandru ca mi-am indeplinit insarcinarea,... dar Ro­ma­nia aparu in ziua aceea cu pagina in­taia alba, fiindca Marghiloman, «schimband macazul», dupa cum spune in memorii, inspaimantat de «spiritul marelui cartier», supusese foaia ostasilor cenzurii!

Tot «din ordin», ce nu s-a putut face prin presa, s-a facut prin sa­pi­ro­graf; miile de foite pe care le-am lu­crat toata noaptea, raspandite prin sate, orase si cele mai inaintate linii ale frontului, au intins vestea, creand rezistenta darza cu care dusmanul a avut de luptat pana in ultimul minut."

Intrare solemna
I.G. Duca a detaliat in "Aminti­ri­­le politice" primirea facuta su­ve­ranilor romani la 1 Decembrie 1918, in Bucuresti: "La 1 de­cem­brie regele si-a facut intrarea solemna in Capitala. S-a coborat din tren la Mogosoaia si, de aco­lo, calare in capul ostirii romane si a detasamentelor aliate fran­ceze si engleze, a strabatut ora­su­l pana la statuia lui Mihai Vi­tea­zul, unde a primit defilarea ar­matei. De-a lungul parcursului, scolile se insiruiau alaturi de o multime imensa. Am asistat la minunatul spectacol din tribuna oficiala ce se ridicase in fata statuii. Cand au aparut regele cu regina si generalul Berthelot, a fost un adevarat delir. (...) Prin­ci­pele Carol nu a aparut la pa­ra­da alaturi de parintii lui, ci a de­fi­lat cu ostirea calare pe un cal roib, in fruntea Vanatorilor de Munte. (...) Cat priveste pe Bra­tia­nu, el a iesit inaintea regelui in Piata Victoriei, unde primarul ii astepta pe suverani cu tradi­tio­na­la paine cu sare. (...) Seara a avut loc in sala tronului un mic banchet in prezenta ofi­cia­li­ta­tilor civile si militare, a mi­nis­tri­lor aliati, a misiunilor militare aliate si a bucovinenilor ce ve­ni­se­ra sa remita regelui actul Uni­rii. Stiam ca la Alba Iulia, in ace­lasi ceas, trebuia sa se proclame si Unirea Ardealului si asteptam dintr-un minut intr-altul telegrama din partea fratilor nostri."

Serbarile
Alexandru Marghiloman, in "Note politice", scria: "S-a in­tors de la Iasi, la Bucuresti, cu un «special», alaturi de Ari­on, Sa­u­les­cu, Harjeu, Misu Canta­cu­zino, Argetoianu, Badarau, Crai­ni­ceanu, fosti ministri, si a ca­la­torit 41 de ore, fara loc si fa­ra lu­mina. (...) erau multe trupe oprite prin gari si escorta regala, imbarcata marti, era inca la Bar­lad joi seara. (...) Nu ga­sesc nici o invitatie nici pentru defilare, nici pentru Te-Deum. Tzigara imi spune ca programul e facut, asa incat sa fim pusi cu totul deoparte. Astfel la Te-Deum, in programul oficial, se indica nu­mai ministrii in functie si re­pre­zen­tantii autoritatilor; (...) 1 de­cem­brie. Familia Regala a co­bo­rat din tren la Mogosoaia si a tre­­cut acolo in revista trupele. Cor­tegiul (...) ajunge la Pa­lat la ora 11. Au trecut in trasura à la Daumont printesele Elisabeta, Maria si Ileana, urmate de doua automobile ale Curtii. La buna distanta, apoi muzicile mi­li­tare, Regele avand in stanga pe Re­gi­na, in dreapta pe generalul Be­r­t­helot; alaturi de Regina, Prin­ci­pe­le Nicolae cu casca pe cap, ca si Regele si generalii. (...) Trupe­le romanesti – cavaleria, cer­ce­­tasii, la un mare interval fran­ce­zii, englezii (foarte eleganti), ca­va­leria franceza si o sectie de ar­ti­lerie. La mijloc, foarte maret, cor­tegiul a 80 de drapele ro­ma­nesti cu garda de onoare si co­lo­neii lor. (...)" (Luminita Ciobanu)