Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"11 ianuarie 1882
La Paris, printesa Sturza a dat un mare dineu cu ocazia noului an romanesc. Multi invitati. Seara - o receptie plina de fast. Printesa Brancoveanu se afla printre invitati. A fost foarte aplaudata dupa ce a cantat mai multe bucati din repertoriul propriu, cu talentul sau de mare artista, pe care Bucurestiul il regreta. Printesa Ralu Brancoveanu este fiica cea mica a Excelentei Sale Musurus Pasa, ambasador al Inaltei Porti la Londra. Este o mare doamna si o mare artista in acelasi timp. Tanara si frumoasa, plina de dragoste, de daruire materna, de gratie si farmec in lume, ea place tuturor. S-a nascut la Constantinopol, pe malul Cornului de Aur, in plin Orient, in aceasta tara a basmelor si legendelor, in fata Asiei Mici, un adevarat paradis, foarte aproape de turnurile lui Hero si Leandru. O ursitoare a asistat la nasterea sa – Armonia. O alta i-a fost nasa: Muzica.
Printesa Ralu petrece aproape toate iernile la Paris in mijlocul minunatiilor superbei sale case de pe bulevardul Hoche, minunatii care sporesc pe zi ce trece. Aceasta locuinta este un adevarat palat din Bagdad unde se etaleaza un fast oriental. Tapiserii fabuloase, bronzuri exotice, portelanuri, fildesuri, oglinzi venetiene, aur peste tot, in fine, un lux orbitor. Fire curioasa, visatoare, este atrasa si indragostita de fantezia artistica. E colectionara. Mania bibelourilor, o boala a zilelor noastre, a cuprins-o si pe ea. La Paris, salonul sau e foarte apreciat, mai ales cand il face sa straluceasca prin propria-i prezenta. In acest amalgam de obiecte de arta, pianul are un loc de cinste. Troneaza, sub o magnifica invelitoare tesuta cu fir de aur, in mijlocul vastei incaperi care aduce oarecum cu un harem cu divanele sale joase, cu perne inflorate, incarcate de aur si de puternice miresme de parfum. In fundal, o imensa galerie din stejar ale carei inalte lemnarii formeaza parca un colt medieval. Este impresionant. Aceasta galerie este cea a stramosilor si portretele lor par teribile in armurile lor metalice, cu capetele acoperite de uriase palarii, ori incantatoare prin gratia lor princiara. Un deosebit chiosc oriental plin de mister, cum se vede in Bosfor, completeaza incaperea. Vestibulul adaposteste o sanie cu doua tunuri Krupp si Amstrong; doua tablouri de Scheier impodobesc peretele.
Printesa Brancoveanu are figura de sultana din o mie si una de nopti. Este insasi Sherezada cu toate gratiile si toate seductiile sale. Parul negru ca pana corbului este lung precum o mantie regala. Pe fruntea maiestuoasa pare ca straluceste o diadema de trandafiri, rubine cu corole misterioase, iar ochii sai negri, imensi, profunzi, au stralucirea catifelata pe care poetii o atribuie florii amintirii - panseluta, floare melancolica, dulce si ardenta ca si printesa insasi. Atunci cand mainile de patriciana ating clapele de fildes ale pianului, frumusetea i se idealizeaza. Manutele de zana parca zboara, iar muzica izbucneste, ritmul explodeaza si poemul infloreste melodios, suav ca o simfonie a ingerilor. Atunci ochii i se lumineaza, buzele surad parca unei aparitii, iar chipul se insufleteste si se transforma. Pianul are un suflet, ea il alinta, il face sa planga, sa rada, sa suspine... Inspiratia ii sopteste la ureche un limbaj magic, iar ea il comunica instrumentului. Isi vorbesc si din aceasta conversatie se nasc accente sublime. Deseori acest incantator sentiment devine atat de intens, incat el se transforma in durere. O expresie de suferinta apare pe chipul ei, extazul o copleseste si cade pierzandu-si cunostinta. Fire aleasa, de elita, extrem de subtila, este excesiv de sensibila. Domnul d'Epinay a incercat in zadar sa o infatiseze in marmura iar domnisoara Jacquemart a esuat si ea in pictura. Nelipsita de la receptii, e mereu vesela, incantatoare si fara pic de aroganta. Frumoasa, lipsita de cochetarie, amabila cu toata lumea, simpatica, dupa cum o considera prietenii, este deosebit de frumoasa, cum trebuie sa fie o mare doamna. Printesa Brancoveanu iubeste tot ceea ce este artistic. Dupa muzica vine literatura. Organizeaza dineuri literare care aduna laolalta in fiecare duminica un cenaclu de prieteni fideli. Domnul Caro de la Academie este rasfatatul acestei curti demne de palatul Rambouillet.
Proprietara a unei magnifice vile pe malul lacului din Geneva, la Amphion, vara se duce acolo pentru a respira aerul pur de pe valurile de azur ale lacului Leman, a carui zana este. Vesnic spirituala si plina de bunatate, domneste si aici in mijlocul unei mici curti de adoratori care o urmeaza si care s-a constituit intr-o societate si se numeste «Concordia». Printesa o prezideaza si pentru a fi admis aici trebuie sa treci probe foarte dure. Anul trecut printesa Brancoveanu a facut o calatorie la Constantinopol. Sultanul, incantat de gratia ei, a tinut s-o primeasca cu mare fast. Puterea de seductie a acestei muziciene, a acestei magiciene, am putea spune, s-a intins si asupra seful Credinciosilor. Sub degetele ei, pianul a exersat asupra lui o fascinatie care i-a revelat, ca sa zicem asa, deliciile paradisului visat. Ar fi dorit sa-i puna la picioarele toate comorile pe care le poseda. A coplesit-o cu bijuterii fabuloase, printre care o diadema demna de o suverana. Si, lucru rar, nemaivazut pana atunci, a decorat-o cu Marele Cordon Otoman cu luna si stele din briliante. De la Constantinopol printesa Brancoveanu a venit la Bucuresti, unde a ramas aproape cinci luni. Orasul era in plina sarbatoare. Balurile se succedau unul dupa altul. Parca nici o iarna nu a fost mai vesela.
Bucurestiul a sarbatorit-o pe printesa asa cum merita. La randul sau, aceasta a fermecat pe toata lumea cu surasul si cu ochii ei frumosi, facand deliciul inaltei societati, subjugand intreg orasul cu talentul ei."
Continuarea in numarul urmator
traducere din limba franceza de Lucian Pricop
Chipuri din trecut
Printesa Brancoveanu - Rachel Brancoveanu - este nimeni alta decat mama poetei romane de expresie franceza Anna de Noailles. Rachel Brancoveanu era recunoscuta in epoca drept o excelenta interpreta a opusurilor pentru pian ale lui Chopin. Ea va avea o coplesitoare influenta asupra nepoatei sale Elena Bibescu, nascuta Costaki-Epureanu, care va deveni inca mai cunoscuta decat matusa sa. Elena Bibescu a fost casatorita cu Alexandru Bibescu, mezinul voievodului Gheorghe Bibescu. Cei doi au avut impreuna doi fii, intre care unul, Antoine, este celebru datorita prieteniei lui cu Marcel Proust. Interesant este faptul ca, prin Antoine, Proust o cunoaste pe printesa Rachel Brancoveanu, care devine prototipul unuia dintre personajele sale din "In cautarea timpului pierdut', doamna Verdurin. (Lucian Pricop)
