Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Opinia publica din Romania trebuie sa stie odata adevarul si cu privire la arhivele despre regimul comunist", afirma primul director al SRI, Virgil Magureanu.
|
|
|
Lacunele certificatelor eliberate de CNSAS
Virgil Magureanu este in prezent profesor de sociologie politica la Universitatea Bucuresti. De la infiintarea Serviciului Roman de Informatii (1990) si pana in 1996 a fost directorul acestei institutii. Prin urmare, un interlocutor avizat asupra continutului arhivelor comunismului romanesc si aventuroaselor lor trasee.
|
|
FONDATOR. Primul director al Serviciului Roman de Informatii, intre practica si
reflectia politica
|
Jurnalul National: Ceea ce s-a intamplat intre 22 si 25 decembrie 1989 sunt evenimente fara precedent in istoria moderna. Printre altele, din 22 decembrie 1989 si pana la infiintarea SRI din martie 1990 este o perioada de haos in serviciile speciale. De ce-au fost trecute arhivele lor la Armata si nu la Arhivele Nationale?
Virgil Magureanu: Atunci - cand, de fapt, s-a prabusit regimul comunist - s-a considerat ca vechile autoritati si-au incheiat rolul. Si ca, pentru a imprima o anumita ordine, un control asupra unor segmente care trebuia pur si simplu desfiintate, sa se treaca sub control militar. A fost, dupa parerea mea, o punere sub autoritate a unor lucruri care puteau scapa de sub control. Aceasta a fost tentativa sau macar asta a fost fatada. In realitate, sub aceasta fatada s-au ascuns multe elemente de dezordine. Daca n-ar fi decat patrunderea cu camioanele de-a valma intre tot felul de arhive, intre care si arhivele Securitatii. Dar nu numai. Si plimbarea altor arhive catre Pitesti. Iata iarasi un lucru la care va trebui, intr-o buna zi, sa se raspunda. De ce catre Pitesti? Si cu ce garantii de siguranta?
Sub scutul Armatei
Referindu-va la improprietarirea Armatei cu arhivele Securitatii si ale CC al PCR, ati folosit impersonalul "s-a considerat". Cine anume a considerat ca Armata e institutia indreptatita sa le gestioneze? Intreb, deoarece nici un document al acelui timp nu consemneaza aceasta, desi arhivele sunt parte a Tezaurului National. Cine anume a dispus de ele?
De fapt, cred ca in perioada la care ne referim autoritatile nu erau constituite inca. Atunci se venea din partea unora si a altora, din partea unor terti - care probabil ca aveau anumite interese sa vina cu propuneri de genul "ar fi bine saâ¦" Aceasta a fost una dintre etapele evenimentelor. In mod sigur, aici trebuie sa tinem cont de urmatorul lucru. Prin acel slogan - "Armata e cu noi!" - rostit la 22 decembrie 1989, Armata avea deja un ascendent incomparabil fata de orice alta autoritate publica ce se manifesta atunci in Romania. Si multe dintre evenimentele care s-au succedat in â89 au fost sub egida si sub controlul Armatei. Imi permit chiar sa spun ca si greselile care s-au facut. Unele dintre ele.
Ati fost un om din "zona centrala" - ca sa zic asa - a celor care au luat atunci decizii. Stiti si despre cei care au venit si "au sfatuit". Cine erau acesti sfetnici atat de avizati? Ale cui cuvinte erau atat de ascultate in ceea ce priveste puterea Armatei asupra arhivelor?
Nu de CFSN vorbim aici, pentru ca n-ar avea relevanta. Ce s-a intamplat atunci cu Consiliul acela al Frontului a fost o chestiune de incercare, de construire a unor autoritati publice cat mai larg reprezentative. Dar in jurul acestui cerc, care constituia o autoritate provizorie, au fost multi dintre generalii de atunci care si-au asumatâ¦
Cineva sa raspunda
Va rog, din nou, sa faceti precizari. Cine au fost aceia?
Rostim niste nume: generalul Stanculescu. Un scurt timp. Bineinteles ca primul nume pe care l-as rosti este Militaru.
Mort fiind acum, Militaru a devenit un fel de paratrasnet in atribuirea responsabilitatilorâ¦
El fusese numit la conducerea Ministerului Apararii in data de 23 decembrie 1989. A fost o preluare din mers a conducerii Armatei. Apoi erau sefii de mari unitati. Imi scapa numele lor. Eu nu am facut liste de generali. M-a interesat prea putin. Dar pe majoritatea dintre ei i-am cunoscut. Cei care atunci conduceau principalele departamente ale Ministerului Apararii si care ramasesera la post in acea perioada.
â Spuneati mai inainte un lucru foarte important: ca asupra acestui moment de mutare a arhivelor, de pierdere a lor "cineva" ar trebui sa raspunda. Cine sa raspunda? In fata cui si cand?
Opinia publica din Romania trebuie sa stie odata adevarul si cu privire la aceste arhive. Eu acum nu spun ca tot ce s-a facut in decembrie 1989 a fost neaparat un lucru rau. Sa dau un detaliu care poate sa surprinda: eu nu am fost niciodata sa vad unde sunt arhivele Securitatii. Nici macar cladirea unde sunt asezate. Noi aveam de construit altceva si ne interesa mai putin continutul acestor arhive. Acum mi s-a spus ca aceste arhive au fost puse sub cheie si acesti 12 km de arhiva despre care se vorbeste ca vor fi mutati la CNSAS au fost din capul locului conservati pe locul in care se afla acum. Acolo nu a umblat nimeni decat in momentul in care am inceput sa avem cu societatea romaneasca primele contacte si cand s-au cerut primele date. O alta parte din arhive, arhivele CC, acestea stiu ca au fost chiar transportate.
Arhivarii compara efectele unui asemenea transport cu cele ale unui incendiu⦠Revenind la arhivele Securitatii, spuneti ca nu ati intrat in ele, dar aprobarile de cercetare acolo - date incepand cu 1995 - se faceau cu semnatura dvs. Pe care o stiu de pe propria mea cerere de accesâ¦
Au fost numerosi cercetatori care au cerut acces la arhive si carora li s-a putut da acces.
Disparitii de dosare
In arhivele SRI, cercetatorii au avut acces in perioada 1995-1999. Cum explicati ca din aceste arhive au disparut hartiile referitoare la personaje importante in ultimii ani ai regimului comunist, precum Ion Iliescu, Petre Roman, Ana Blandiana, Alexandru Barladeanu?
A existat o anumita vanatoare dupa hartiile care faceau referire la unele persoane din varful ierarhiei care se constituia. In primele luni dupa 1989. Poate chiar in primele zile - ca sa nu zic primele ore - de la prabusirea regimului comunist au inceput sa dispara. Pentru ca multi dintre cei care le alcatuisera aveau legatura cu documentele acestea, cu dosarele. Se temeau de represalii, si pe buna dreptate.
Cum se putea face acest lucru?
As dori sa mai adaug ceva. Si dosarul meu de urmarire a disparut. Din el s-au mai pastrat niste biete crampeie pe care mi le-au adus de la unitate.
Va referiti la ceea ce s-a publicat in presa?
Nu. Acela este si acum la locul lui. Mie mi-a parvenit o copie cand pusesera mana pe angajamentul meu fata de Securitate. Mare lucru nu continea. Acela era la locul lui, in arhiva de la Timisoara, la fel ca si copia sa, in arhiva speciala de la Bran - o copie filmata. Eu ma refer la dosarul de urmarire a Securitatii, care privea activitatea mea pe o perioada de zece ani. A fost o urmarire foarte stransa. Nu am stiut atunci ca era atat de presanta si omniprezenta. 24 de ore din 24 - supraveghere telefonica. Cu toate banalitatile si aspectele care nu aveau nici o legatura cu activitatea mea. Aceste dosare de urmarire informativa, cum se numeau ele, se faceau pentru un cerc destul de larg de oameni. Eu nu zic ca am fost atat de important, dar acest dosar a disparut si el. Mi s-au adus din el niste biete resturi pe care vi le pot arata.
â Inteleg ca acesta nu mai are nici copie microfilmata. Brucan, in schimb, l-a recuperat pe-al lui ca-n momentul culminant al unei piese de teatru - din flacari! Asa a povestit elâ¦
Sunt oameni care le-au recuperat facand in acest sens un demers foarte consistent. Cred ca este si cazul lui Brucan.
Cum se putea?
Oameni care au stiut la cine sa intrebe⦠In orice caz, toti cei carora ne-au disparut dosarele - ma refer si la Iliescu si la multi altii ca si mine - nu s-au interesat. Daca m-ar fi interesat, as fi stiut si la cine si... precis imi recuperam dosarul.
Ma gandesc ca aceste dosare ar fi putut sa dispara si din grija ofiterilor din Securitate. Cei care fusesera implicati in urmarire si nu doreau sa-si distruga cariera cu dovezile actiunilor represive asupra unor oameni care devenisera puternicii zilei.
Fara indoiala este adevarat. Problema arhivelor a fost si ea, ca si alte componente ale fostei Securitati, incredintata Armatei. Si atunci cred ca s-a lucrat intens si s-a patruns in interior. Nu neaparat cu acceptul celor din varf. Dar s-a putut intra in arhive si sustrage spre distrugere, cred. Sau - cum au facut atatia altii - un trafic intens de documente.
Dupa gestiunea Armatei, arhivele Securitatii au ramas fara documentele Directiei a IV-a.
Da, pentru simplul motiv ca nu s-a dorit sa se stie care era legatura dintre serviciile de acolo si cele de la Securitate.
Anomalia certificatelor de buna purtare
Ca director al SRI ati dat public niste cifre privind "pierderile" din arhivele Securitatii... Nu sunt acestea o dovada suficient de clara asupra lacunelor actuale ale arhivelor fostei Securitati? Ce valoare mai pot avea "certificatele de buna purtare" eliberate de CNSAS unor persoane care vor sa ocupe functii publice in urma consultarii unei informatii lacunare?
As porni de la cuvantul "lacuna". Chiar faptul ca CNSAS da certificate de buna purtare unora si altora mi se pare tot o lacuna. Si o dovada fara acoperire.
Poate conta ca o manipulare?
N-as merge pana acolo. In fond, unii dintre lucratorii CNSAS au un statut de onorabilitate consolidat.
Onoarea, ca oricare concept abstract, e si relativ. Difera in functie de timp si loc. Nu o putem substitui legalitatii, care trebuie sa ofere niste repere clare.
Transferul de la onorabilitatea unuia sau altuia, intamplator lucrator la CNSAS, spre a da gir altor persoane pe baza unor hartii incomplete, acest transfer este ilegitim.
Vedeti, referindu-ne la certificatele CNSAS, este in aceasta practica o alta lacuna. Se omite ca in fiecare judet Securitatea avea o filiala locala. Cu ofiterii, arhivele si retelele sale de informatori. Despre starea si zestrea acestor arhive nu vorbeste nimeni. Toate referintele se fac la Bucuresti, unde populatia reprezinta a zecea parte din totalul populatiei tarii. Vedeti, acesti oameni din "provincie" par sa nu conteze in discutiile privind arhivele Securitatii....
Fara indoiala si acest lucru, din pacate, este adevarat. Nu tot ce s-a arhivat aici la SRI este o sinteza sau o imagine completa a ceea ce se intampla in tara. In teritoriu, la fiecare judet a existat si cred ca exista si astazi arhive ale Securitatii care trebuie avute in vedere pentru a fi studiate.
Cum ati aprecia aceste fluxuri periodice ale polemicilor privind arhivele Securitatii? Ne raportam, desigur, la relatia dintre atitudinea declarata de deschidere a arhivelor si comportamentele politice care au condus la realitatea potrivit careia dupa 15 ani de la caderea comunismului nu avem macar o evaluare a documentelor existente in arhivele institutiilor sale.
In mod sigur este vorba si despre o manipulare. Dar nu pot sa nu remarc aici si elementul de dezordine existent in oricare dintre aceste capitole. Daca vorbim despre arhive, ma gandesc si acum ca lucrurile de punere in ordine a arhivelor si de luminare a publicului in legatura cu aceste arhive s-a facut cu o incetineala suspecta. Cel putin suspecta. Mai intai, daca tinem cont ca prin â91-â92 deja pastorul Gauck facuse o vizita in Romania. Luase legatura cu membrii asa-zisei societati civile. Este vorba despre cei de la Academia Civica. Procedura de preluare, foarte metodica de altfel, fusese facuta la ei imediat, cu mare eficacitate si cu un efect salutar de terapie in ceea ce priveste societatea germana. In felul acesta, s-a scris in presa vremii despre faptul ca au aflat foarte devreme cine erau informatorii in multe familii din Germania de Rasarit. De ei e vorba mai ales. Dar s-a aflat si o multime de lucruri periculoase pentru o dezvoltare normala a societatii. Aceste lucruri au functionat la nemti, insotite bineinteles de o lege a lustratiei pentru persoanele prea implicate. In Romania, lucrurile s-au intamplat altfel. Cand vine vorba despre suspecti sau despre cauzele care au contribuit la acest mers al lucrurilor in Romania, cert este ca noile autoritati n-au recurs la arhive pentru a afla trecutul unor persoane intrate rapid in fata. Presa spune despre ei, chiar si azi, ca au constituit vreme de un deceniu esalonul doi al fostei Puteri comuniste. Acestia au fost foarte numerosi.
La cine anume va referiti?
La cei care au intrat in esaloanele noii Puteri: in Parlament, in ministere, Justitie si alte institutii publice. Nu cred ca pot face o lista cat de cat completa.
S-a vorbit mult in presa vremii. Eu spun oameni din esalonul doi a fostei Puteri comuniste, care au avut pe aceasta baza complici in ceea ce priveste legaturile lor cu organele represive. Nu mai spun de cei care mai sunt ofiteri sub acoperire ai fostei Puteri. Nu s-a spus cat din presa actuala din Romania datoreaza trecutului colaborarii cu Securitatea.
Mai trebuie amintit si caracterul de "casta" al structurilor Armatei si serviciilor speciale. Date fiind salariile si pensiile foarte mari in raport cu ale celorlalte categorii profesionale, regimul special de compensatii si prime - si in regimul comunist, si acum - s-a ajuns la situatia ca in aceste sectoare sa lucreze si sa promoveze fiii si nepotii unor oameni care-au facut cariera la inceputul regimului comunist. Or, acestia sunt, la randu-le, foarte interesati sa protejeze reputatia familiei lor... Cum s-a ajuns, oare, la desemnarea kilometrului ca unitate de masura pentru informatie?
Va referiti la predarea arhivelor SRI catre CNSAS. Cred ca este pur si simplu o figura de stil.
Transcrisa in acte oficiale? Cum s-a putut ajunge la aceasta anomalie?
Cand au fost preluate sub control public, sub egida Fundatiei Gauck, arhivele STASI din Germania de Est, si acolo s-a vorbit in metri si kilometri liniari. Problema este buna-credinta a acelora care, dupa ce au preluat si arhivat cu maxima atentie, au dat spre cunostinta publica o serie de date. Aici e diferenta, nu altceva. Sigur ca suna morbid. Atatea destine omenesti cuprinse in metri liniari! Destinele unora au fost cumplite. Sute de suflete distruse, familii rase de pe fata pamantului, acestea nu sunt compatibile cu figura asta de stil - kilometru sau metru liniar. Problema va fi daca suntem macar de aceasta data dispusi sa spunem adevarul pana la capat, incluzand raspunderile unor persoane care astazi mai sunt inca in functii publice. Legatura dintre multe persoane aflate in functii publice si continutul acestor arhive nu este una intamplatoare si sporadica.
Prezentul arhivelor
N-ar trebui puse integral aceste arhive - adica tot ceea ce a mai ramas din ele - in circuitul public?
Toate arhivele referitoare la regimul comunist, indiferent de provenienta, de timp si de creatorii lor, trebuie puse la dispozitia cercetarii istorice.
Opinati ca ar trebui modificata in acest sens si Legea arhivelor, in sensul de a fi puse in circuit aceste arhive in totalitate, inclusiv cele ale Cancelariei CC al PCR?
Desigur.
Si cu arhivele SRI ce credeti ca ar trebui facut?
Acelasi lucru. Si in totalitate. Se tot discuta ca anumite lucruri care tin de siguranta nationala sa nu fie date inca publicitatii. Acest lucru trebuie insa verificat de persoane competente. Siguranta nationala nu este chiar un concept fictiv si nici o metafora pentru a acoperi faradelegi. Ea poate fi tratata si asa. Fara indoiala. Dar siguranta nationala este starea de bine si de echilibru a unei natiuni in domenii fundamentale ale existentei sale. Asta nu poate fi confundata cu ceea ce inteleg unii si altii ca sa manipuleze. Sunt doua realitati.
|
CIFRE OFICIALE DE LA SRI
| ||
|
