Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mircea Lucescu este omul care nu a pierdut nici un tren. A fost mereu locomotiva cea mai puternica, cea mai revolutionara. Trenurile lui merg spre glorie.
O viata intreaga nu i-a stat nimic in cale. A schimbat destine si a construit cariere. El este luptatorul si coordonatorul care a reusit sa obtina victorie dupa victorie. Cu pasiune si eforturi neintrerupte. A adus mereu restructurarea si reusita, pentru sine si pentru cei din subordine. Jurnalul National: Ati fost jucator, apoi antrenor al mai multor echipe si ati inregistrat mereu performante. Care este totusi echipa de suflet a lui Mircea Lucescu?
Mircea Lucescu: Este foarte greu sa spui ca una sau alta a fost echipa cea mai importanta. As putea sa spun ca importante sunt cele care mi-au adus performante remarcabile. Asa gandesc foarte multi. Dar lucrurile nu stau astfel. Cea mai importanta pentru mine a fost echipa nationala, pentru ca am reconstruit-o in momentul in care era blamata de toata lumea. Pana a ajunge la Bucuresti, am fost la Hunedoara, unde am reusit sa ating, impreuna cu echipa de acolo, performante extraordinare. Am fost obligat de partid sa vin la Bucuresti pentru a antrena Nationala. Imi amintesc si acum cu mare placere de vacantele pe care le faceam impreuna la mare sau turneele din Ardeal. Reusisem sa fac o echipa inchegata, iar relatia noastra foarte buna a stat la baza succesului echipei Romaniei in acea perioada. Am suferit extraordinar de mult cand am fost scos de la Nationala, dupa un meci pierdut cu 4 la 0 cu Austria. Am fost scos in primul rand pentru popularitatea mea, pentru ca foarte multi vorbeau despre succesele echipei si ale mele, iar pe vremea aceea nu se putea vorbi decat despre doua personaje. Stim cu totii asta. Am si plans foarte mult atunci, pentru ca reusisem sa construiesc o echipa de club.
Ati avut o intuitie foarte buna ca organizator. Mereu un adevarat conducator, care trage echipa dupa sine. Ce v-a determinat sa procedati astfel?
Asa simteam eu ca trebuie sa ma port cu echipa. Si la Hunedoara am reusit sa fac acelasi lucru. Acolo eram o personalitate. Oamenii ma respectau si astfel am reusit sa intervin in relatiile dintre ei. Strangeam echipa impreuna cu cei din conducerea partidului, baietii veneau cu sotiile si copiii, iar astfel reuseam sa-i fac pe cei de la conducere sa-i inteleaga mai bine pe jucatori. Am incercat intotdeauna sa micsorez distanta dintre oameni si sa-i ajut sa se cunoasca pentru a putea colabora. In toate echipele la care am fost am investit experienta acumulata si multa pasiune, dragoste pentru oameni. La Hunedoara am facut o echipa care a rezistat foarte mult timp. Acelasi lucru mi s-a intamplat la Dinamo. Cand am ajuns acolo, am gasit numai provinciali slab pregatiti. Am iesit in fata stadionului in prima zi si in parcare nu am vazut nici o masina cu numar de Bucuresti. Asa ca m-am pus pe treaba si am improspatat echipa. In doi ani am schimbat complet componenta, am adus jucatori tineri si i-am pregatit pentru succes. M-am dus cu ei pana in semifinala Cupei Cupelor. Si aceea a fost o echipa de suflet. Cu celelalte nu pot sa spun ca am mai avut o asemenea legatura afectiva, cum s-a intamplat cu echipele romanesti. Am investit doar cunostintele si experienta acumulata. Pot spune ca pe unde am fost prezenta mea a adus restructurare. Si la Brescia, si la Galatasaray am schimbat dupa un an toata echipa.
Talent si performanta
 |
I-ati pregatit pe toti pentru performanta. Ce este antrenorul pentru o echipa?
Sportivii sunt in primul rand produsul oamenilor din jurul lor. Daca ai un bun educator, cu siguranta vei face performanta. In schimb, daca acesta lipseste, poti avea oricat de mult talent, pentru ca se va pierde. Un exemplu este si Nadia Comaneci. Toata lumea vorbeste acum despre performantele ei, dar cel mai important lucru in evolutia sa a fost existenta lui Bela Karoly, care a indrumat-o si a sustinut-o. De aceea spun ca un sportiv nu este niciodata produsul propriului sistem de educare.
Care este sursa energiei si pasiunii in lucrul cu oamenii?
Atunci cand oamenii ajung la un anumit nivel, au obligatia morala sa transmita mai departe ceea ce stiu. Daca nu o fac, inseamna ca valoarea lor se pierde.
Tot ceea ce vine in viitor este pentru mine o bucurie. Bucuriile mele sunt legate de performantele care vin dupa mine. Daca am ajuns pana aici, nu inseamna ca ma retrag, ci ca am si mai multe responsabilitati de acum inainte.
Exista o reteta a succesului? Cat de importante sunt deciziile antrenorului pentru a ajunge la rezultate bune?
Nicaieri nu este usor sa castigi. Iti trebuie strategie si foarte multa putere de concentrare. Nimic nu este intamplator. Fiecare rezultat are la baza o decizie pe care o iei in functie de lucrurile care s-au intamplat pana in acel moment. Rezultatul este intotdeauna urmarea deciziilor. Destinul nostru tine de capacitatea pe care o avem de a anticipa lucrurile. Asa este si in fotbal. Antrenorul este un ghid absolut necesar.
 |
Ce proiecte de viitor aveti, dupa aproape trei decenii de cariera in spatele echipelor?
Intentionez sa raman la Sahtior Donetk, pentru ca am construit o echipa tanara, care va da cele mai bune rezultate in viitor. Acum ma gandesc doar la urmatoarele meciuri si la titlurile care vor veni. Intotdeauna am lucrat cu gandul ca raman in acel loc 100 de ani, nu ca plec dupa un an. Niciodata nu m-am gandit la contract si acest lucru m-a ajutat foarte mult. Din acest motiv eu nu am fost legat niciodata de conducere, iar atunci cand am simtit ca nu mai putem lucra impreuna, am dat mana amical si
ne-am despartit.
Cititorilor Jurnalului National le multumesc pentru simpatia pe care mi-au aratat-o de-a lungul timpului si sper ca am raspuns asteptarilor lor.
