Copilăria de odinioară, la ţară

In vatra satului romanesc de odinioara, copilaria era un univers tainic, fascinant, pe care il aflam din povestile celor care astazi ne sunt bunici. In lumea de ieri, copilaria se traia "pe apucate". Din momentul in care cel mic invata sa mearga si sa ingane cateva cuvinte, cand soarele zvanta pamantul si era vremea de arat si semanat, copiii erau urcati in caruta si porneau la camp, cu parintii, sa pregateasca ogoarele pentru o noua recolta. La 4-5 ani, copiii de ieri sapau cu osardie pamantul. Altii, mai maricei, mergeau in urma plugului ce rasturna brazda moale din care iesea abur, sufletul pamantului. In lumea satului totul se desfasura ritualic.

Pana la varsta de 2 ani, prcuncul nu avea voie sa treaca pragul portii decat daca purta la gat sau la piept un saculet cu cateva fire de sare, in scop apotropaic. La 3 anisori insa, mai in joaca, mai in serios, pruncii pasteau gastele pe marginea dumului. Abia dupa 3-4 ani copilul era considerat persoana autonoma, putand sa ia parte la alaiurile sarbatorilor crestine, imbracand cu bucurie nespusa cele mai frumoase straie tesute in razboi. Copiii mai mari indeplinau in satul vechi riturile impotriva secetei, Caloianul sau Paparudele, iar vindecarile Calusarilor se petreceau in marginea satului, acolo unde, doar de Rusalii, copiii erau supusi unor gesturi de terapie magica.

Acest univers tainic il puteti descoperi vizitand expozitiile tematice deschise la Muzeul National al Taranului Roman – "Lumea mica a celui mic", (Sala Irina Nicolau – pana la 3 iunie), respectiv Muzeul National de Istorie al Romaniei, unde, la 1 iunie, se deschide expozitia "Copilaria de altadata, la tara". Veti putea admira colectii de colectii de port-textile, obiecte din lemn, jucarii, grafica documentara si fotografii, obiecte de cult, mic mobilier si multe alte minuni ale vremurilor de ieri, aflate in colectiile mai multor muzee, intre care Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" si Complexul National Muzeal ASTRA Sibiu.