x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Copilaria in lumea de odinioara

Copilaria in lumea de odinioara

de Cristina Diac    |    04 Iun 2006   •   00:00
Copilaria in lumea de odinioara

Viata copiilor din Romania secolelor trecute era plictisitoare si lipsita de bucurii. Principala grija a parin-tilor era aceea de a-i controla.

Cu trenul personal soseste copilaria de altadata. Am fi crezut-o zglobie si lipsita de griji. De la Alin Ciupala, lector la Universitatea Bucuresti, aflam ca si copiii de odinioara ne rezerva multe surprize.

Jurnalul National: Cum era sa fii copil inainte-vreme?
Alin Ciupala: Desi azi pare greu de crezut, viata obisnuita a unui copil din Romania moderna era destul de plicticoasa, destul de lipsita de bucurii. De exemplu, Sarbatoarea Craciunului, care azi inseamna atat de mult pentru copii, atunci nu exista. In forma ei moderna a patruns in societatea romaneasca destul de tarziu, catre sfarsitul secolului al XIX-lea si se datoreaza in principal guvernantelor din Marea Britanie. Unele dintre ele au ramas in Romania ani intregi, au trecut din familie in familie si au adus cu ele un nou mod de viata. Printre aceste lucruri noi s-a aflat si Sarbatoarea Craciunului - cu bradul de Craciun, obiceiul impodobirii lui, cu cadourile oferite cu aceasta ocazie. Sarbatoarea nu existase pana atunci. M-am intrebat cum au ajuns aceste guvernante la noi tocmai din Marea Britanie. Au fost aduse pe baza unor contracte pe care familiile de aici le semnau cu anumite companii specializate, care ofereau servicii in toata Europa. Erau aduse guvernante de profesie, care fusesera instruite pentru aceasta meserie. In Romania au ajuns pentru ca respectivele firmele englezesti isi faceau reclama si in Romania. Incet-incet, numarul lor a ajuns destul de mare.

Deci guvernanta nemtoaica e un mit?
Da, in mare masura e un mit. Cele din Germania sunt putine la numar.

Copilul - o particica neinsemnata a familiei

Cum era privit copilul de familie?
Ca sa intelegem mai bine statutul copilului si modul cum este el vazut de familie, dar si de o comunitate mai larga poate ca ar trebui sa plecam de la modul in care se articuleaza relatiile in interiorul familiei si in afara acesteia. In general, societatea romaneasca a fost o societatea mai traditionalista. Este o societate care, desi se schimba si se schimba relativ repede, totusi conserva anumite elemente din trecut si acestea se vad poate mult mai bine la nivelul familiei. Libertatea de care se bucura un copil in epoca nu este foarte mare, in sensul ca el este ghidat de anumite trasee foarte bine marcate. Copilul are un statut foarte clar in cadrul familiei, el este o particica neinsemnata. Cel care hotaraste este parintele, copilul nu este consultat, nu are capacitatea de a decide. In prima jumatate a secolului al XIX-lea, copilul era practic rupt de familie - cel putin din punct de vedere al unei relatii afective puternice - inca de la varsta de 4-5 ani. In conditiile in care parintii erau ocupati cu alte treburi, copilul intra pe mana unor profesori particulari. Tatal - boierul roman de secol al XIX-lea - era prins cu tot felul de treburi politice, administrative, iar mama se ocupa cu administrarea conacului sau a mosiei. Interesul parintilor fata de copii este intr-o oarecare masura diminuat. Urmeaza apoi scoala. Educatia se face in pensionatele particulare care existau si in Moldova, si in Tara Romaneasca. In familiile boieresti lipsite de mijloace financiare, educatia se facea in familie, la conacul familiei respective.

Mama, tata si statul

Si pana cand a durat aceasta stare de lucruri?
O schimbare importanta se produce o data cu aparitia statului roman modern. Statul are tendinta de a reglementa, de a organiza, de a legifera, de a controla in ultima instanta orice domeniu. Statul va instrumenta educatia tinerelor generatii, o va folosi pentru a crea cetateni fideli natiunii si statului insusi. Toata educatia rezervata copiilor de la varsta scolara urmareste sa insufle sentimente de atasament fata de natiunea romana. Acest lucru reiese din manualele scolare - de la abecedare pana la manualele pentru ciclurile gimnazial si secundar. In conditiile in care statul modern ofera copiilor anumite trasee educationale foarte bine precizate, de la gradinita pana la universitate, vrand-nevrand copilul si-a castigat o oarecare independenta fata de familie, fata de parinti. Viata lui incepe sa fie organizata, dar nu numai in functie de anumite comandamente pe care pana atunci le stabilea exclusiv familia, ci in functie de anumite reguli pe care le stabilesc institutii care au ambitia sa controleze familia in ansamblul ei. In felul acesta, tinerii au avut de castigat. La generatia pasoptista, de exemplu, parintii au fost cei care au decis unde sa mearga acesti tineri la studii, ce sa invete, in unele cazuri chiar cu cine sa se casatoreasca.

Copii si jucarii

Erau diferente intre educatia fetelor si cea a baietilor?
Fetele erau pregatite pentru a face fata unor exigente legate de gestionarea sferei private, baietii erau destinati unor cariere ce tineau de sfera publica. Insa si acest lucru se schimba incepand cu secolul al XIX-lea. Apar trasee educationale feminine foarte bine precizate, apare un sistem scolar pentru fete foarte clar, incepand chiar din clasa I. Functioneaza practic doua sisteme diferite paralele - unul pentru fete, unul pentru baieti.

De ce nu erau mixte?
Pentru ca mentalitatea epocii incearca sa conserve o anumita morala, o anumita etica. Programa era diferita. In scolile de fete se studiau materii care trebuia sa le pregateasca pentru o cariera domestica sau pentru a le cultiva anumite abilitati. Se studia mai mult muzica, desenul. Invatau sa aiba o anumita prezenta in societate. La baieti se avea in vedere misiunea lor sociala. Stiintele se studiau intr-o masura mai mica. In fiecare localitate unde exista un liceu pentru fete exista si unul pentru baieti.

Jucarii existau?
Jucarii au existat mereu acolo unde exista si copii. Dar nu erau foarte sofisticate, erau destul de rudimentare. Conteaza si statutul social. Elita a avut capacitatea de a comanda din strainatate jucarii mai sofisticate. La inceputul secolului al XX-lea, sportul tinde sa ia locul jocului. De exemplu tenisul, care a fost un sport practicat de elita, apare echitatia. Fotbalul apare relativ taziu in societatea romaneasca si a fost un sport popular, n-a fost niciodata un sport al elitei. Principala grija a parintilor nu este aceea de a le cumpara copiilor jucarii, de a le forma caracterul prin joc, dimpotriva, tendinta este aceea de control.

Dar reviste dedicate celor mici?
Dupa primul razboi mondial au aparut anumite suplimente ale unor ziare de mare tiraj destinate copiilor. Politica era aceea de a atrage cat mai multi cititori. Nu erau reviste destinate copiilor, asa cum avem azi revistele de benzi desenate. Apare si literatura pentru copii, personajul Haplea, de exemplu, dar sunt creatii de sfarsit de interbelic. In Occident, modernizarea a inceput mult mai devreme, existau anumite sisteme mult mai bine organizate. Nu cred ca un copil dintr-o familie franceza de la inceputul secolului al XIX-lea era mult mai liber, ci doar conditiile concrete in care se deruleaza viata copilului erau altele. La noi independenta copilului fata de familie, fata de parinti, fata de tata in special se produce foarte tarziu.
×
Subiecte în articol: familie copilul anumite