x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Costică Constanda a vândut reşedinţa ambasadorului SUA

Costică Constanda a vândut reşedinţa ambasadorului SUA

de Victor Ciutacu    |    Alexandru Boariu    |    08 Feb 2008   •   00:00
Costică Constanda a vândut reşedinţa ambasadorului SUA

MILIONAR PE BANII STATULUI PRIN SUVEICA RETROCEDÅRILOR
Costică Constanda, faimosul proprietar al Parcului Bordei, a devenit milionar adevărat prin suveica retrocedărilor şi, mai ales, pe banii statului. El a reuşit performanţa să fie, într-o perioadă când statul nu discuta nici în glumă despre restituirea proprietăţilor (1996), beneficiarul retrocedării reşedinţei ambasadorului SUA la Bucureşti către urmaşii "Prinţului Roşu", Scarlat Calimachi. Suprafaţă de pământ pe care a vândut-o înapoi statului cu 5,5 milioane de dolari, dintre care 2,8 milioane de dolari în avans.



Costică Constanda, faimosul proprietar al Parcului Bordei, a devenit milionar adevărat prin suveica retrocedărilor şi, mai ales, pe banii statului. El a reuşit performanţa să fie, într-o perioadă când statul nu discuta nici în glumă despre restituirea proprietăţilor, beneficiarul retrocedării reşedinţei ambasadorului SUA la Bucureşti. Suprafaţă de pământ pe care a vândut-o înapoi statului cu 5,5 milioane de dolari, dintre care 2,8 milioane de dolari în avans.


La data de 7.10.1999, Constanda Costică şi Constanda Maria, soţi, domiciliaţi în Bucureşti, Bulevardul Primăverii nr. 22, vând Regiei Autonome "Locato" un teren în suprafaţă de 4.255,66 metri pătraţi, situat în municipiul Bucureşti, Şoseaua Kiseleff nr. 17 şi nr. 17 B, adică în... curtea reşedinţei ambasadorului SUA (care se află şi azi în acelaşi loc). Preţul cu care a vândut familia Constanda acest teren (unei instituţii de stat, regie autonomă, care-l avea, practic, în administrare, închiriindu-l Ambasadei SUA) este unul fabulos pentru acel an: 1.300 de dolari SUA pe metrul patrat, adică 5.532.358 de dolari SUA. Spre comparaţie, cam în aceeaşi perioadă, FPS a vândut SC Bucureşti Turism (adică Hotelul Bucureşti, Restaurantul Cina şi alte active, situate în buricul-buricului Bucureştilor), preţul terenului stipulat în contractul de vânzare-cumpărare, calculat atunci de o echipă de experţi evaluatori autorizaţi, fiind de numai 40 de dolari metrul pătrat; adică de 325 de ori mai puţin!


ACTE DE MOŞTENIRE DE LA 1893. Probabil că vă veţi întreba – aşa cum ne-am întrebat şi noi – de unde şi până unde a avut "latifundiarul" din Primăverii nr. 22, Costică Constanda, în anii de graţie ’90, ditamai terenul; şi nu oriunde situat în Bucureşti, ci tocmai pe Kiseleff, în curtea reşedinţei ambasadorului SUA?

Investigaţiile Jurnalului Naţional relevă că o parte din acest teren, 3.217,34 mp, fusese cumpărată de Costică Constanda de la Alexandra Ştefania Reininger Calimachi. Aceasta, la rândul ei, îl dobândise, la 25 ianuarie 1996, cu titlu de moştenire, de la Ana Maria Calimachi, născută Văcărescu. Sorgintea acestei moşteniri este una năucitoare. Iată ce scrie în acest sens chiar în contractul de vânzare-cumpărare încheiat de Constanda cu Locato: "Autoarea mea (Calimachi ) a dobândit terenul în baza actului de partaj aflat în dosarul nr. 330/1893 (aţi citit bine, una mie optsute nouăzeci şi trei ) al Tribunalului Ilfov, Secţia I Civilă Comercială, intabulat conform procesului-verbal aflat în dosarul nr. 3147/1940, emis de Comisia pentru înfiinţarea Cărţilor Funciare în Bucureşti".


NEAMUL TODAN. Cealaltă bucată de teren din curtea ambasadorului SUA, pe care Constanda a vândut-o RA Locato, în suprafaţă de 1.038,32 mp, a fost "cumpărată" de "latifundiarul" Costică Constanda din Primăverii, la data de 9 decembrie 1998, de la Todan Adriana, Dudaş Maria şi Todan Ioan. Aceştia, la rândul lor, dobândiseră terenul în cauză, la 2 noiembrie 1995, de la Todan Teodora. Potrivit aceluiaşi contract, aceasta "a dobândit terenul în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6262/25.05.1948 (aţi citit bine, ’48 – anul naţionalizării tuturor acestor imobile) de către Tribunalul Ilfov, Secţia I Civilă Comercială.


INTERSECŢIA CU "MÅTUŞA TAMARA!". Aceeaşi "echipă Todan", adică, Todan Adriana, Dudaş Maria şi Todan Ioan, i-a vândut în anul 2001 celebrei Tamara Cernaşov "bogata" mătuşă a soţiei lui Adrian Năstase, palatul cu 26 de camere din Strada Cristian Tell nr. 5, Sector 1, vizavi de Ambasada Franţei (pasiune mare pentru ambasade, asta-i clar). Anul următor, "Mătuşa Tamara" a vândut imobilul, pentru 1,1 milioane de dolari, lui Paul Opriş, fostul patron al Tele7 abc, între timp decedat.


SAMSARII DE IMOBILE. Cum era posibil ca – în anii 1994, 1995, 1996, când legile restituirii erau încă în lucru – "iniţiaţii" să intre în posesia unor terenuri (fie ele şi moşteniri legale) nu de oricare statut, ci unele chiar îngrădite, din curtea reşedinţei ambasadorului SUA, adică din categoria celor care nu au fost retrocedate nici până azi adevăraţilor moştenitori? În paranteză fie spus, unii dintre adevăraţii moştenitori au primit cel mult despăgubiri în bani sau acţiuni la celebrul "Fond Proprietatea". Iată cum: datorită unor judecători "înţelegători", cum este cel de Carte Funciară Gheorghe Cuzuc (care apare "cercetat" în cazul afacerii Poşta Română, alături de directorul Mihai Toader, pentru un teren situat tot în buricul Capitalei, pe Calea Victoriei, care l-a costat funcţia pe fostul ministru Chiuariu). Acesta a semnat fără crâcnire încheierea de înscriere în Cartea Funciară a terenului lui Constanda, pentru ca acesta să-l poată vinde RA Locato. Apoi, cu sprijinul unor notari "operativi" de la Biroul Notarial "Lidia Iacob şi Laura Gheorghe", unde Constanda a încheiat toate aceste autentificări. Dar şi cu ajutorul "generoşilor" primari generali ai Capitalei, care aveau cuvântul decisiv în aceste retrocedări. De exemplu, în acest caz, primarul general din acea vreme, Crin Halaicu, nici nu a ezitat să semneze la 8 aprilie 1996 dispoziţia PGMB privind restituirea terenului de 4.256 mp, din Şoseaua Kiseleff, doamnei Reininger Calimachi Alexandra Ştefania. Care i l-a vândut lui Constanda, care l-a vândut Locato....


"MOŞIA" LUI CONSTANDA. De prisos să mai amintim că în toate procesele de restituire, juriştii Locato, dar şi cei ai Primăriei Generale a Capitalei, nu au opus nici o rezistenţă, nu au formulat nici o împotrivire, aşa cum de altfel îi obliga legea la acea dată. De fapt, aceştia nu au formulat nici măcar un recurs la nici o sentinţă, toate favorabile revendicatorilor. Director general la RA Locato la acea dată, cel care a şi semnat contractul prin care s-au cumpărat de la Constanda cei 4.255,66 mp şi pentru care a plătit peste 5,5 milioane de dolari, era Tiberiu Francisc Ripszky. Alături de el, a semnat contractul directorul economic Mircea Stan. De ce au aşteptat aceştia ca terenul din curtea ambasadorului SUA la Bucureşti, aflat în administrarea Locato ca şi imobilul, să ajungă în proprietaea lui Constanda, pentru a-l răscumpăra cu peste 5 milioane de dolari? De ce nu le-au făcut o ofertă celor două "loturi" de revendicatori, care ulterior i-au vândut terenul lui Constanda şi care s-ar fi mulţumit, probabil, cu mult mai puţin? Nu în ultimul rând, avea Locato dreptul legal să cumpere aşa, "la liber", terenuri de la persoane private?


BANII, ÎN AVANS. Dar iată şi cireaşa de pe tortul acestei afaceri urât mirositoare: la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a terenului în cauză, 7.10.1999, între Constanda şi Locato, vânzătorul (Costică Constanda) primise deja un avans de la Locato, în sumă de 2.850.000 de dolari. "Restul de preţ se stipulează în contract, în cuantum de 2.682.358 dolari SUA, urmează a fi achitat în 5 (cinci) rate trimestriale egale, în cuantum de câte 536.472 dolari SUA, echivalent în lei, la cursul BNR". Şi, parcă pentru ca totul să fie numai în favoarea lui Constanda, iată şi o altă clauză de-a dreptul zdrobitoare: "În caz de neachitare a restului de preţ (...), noi, părţile contractante, înţelegem să considerăm prezentul contract reziliat de plin drept (...), imobilul urmând a se întoarce liber de orice sarcini în proprietatea noastră, a vânzătorilor (adică a lui Constanda), cumpărătoarea (Locato) nefiind în drept să solicite restituirea avansului".


AXA STRATEGICÅ A PRIMARILOR. Aşadar, Constanda şi-a început oficial activitatea de "mare latifundiar" pe vremea, sub oblăduirea şi cu concursul primarului Crin Halaicu. Acesta "l-a predat" cu arme şi bagaje succesorului său la Primăria Capitalei, Traian Băsescu (afacerea Satul Francez), care, la rândul lui, l-a predat administraţiei Adriean Videanu (definitivarea schimbului Parcul Bordei – Satul Francez, după tot scandalul PUZ-ului). Toate aceste business-uri însumează zeci, dacă nu sute de milioane de dolari din banii publici ai statului.



Şoferul lui Tudor Postelnicu?

În timpul "săpăturilor" pentru documentarea acestui caz, o sursă bine informată, care ne-a implorat să-i păstrăm anonimatul ("ăştia îmi iau gâtul, dom’le, dacă află că eu v-am spus") zice că faimosul Costică Constanda ar fi fost, evident înainte de 1989, şoferul lui Tudor Postelnicu (foto stânga), ultimul ministru de Interne al regimului Ceauşescu. Adică acela care controla tot ce mişcă-n ţara asta, inclusiv Securitatea. O confirmare oficială este deocamdată greu de obţinut, mai ales că încercările noastre de a-l contacta pe Costică Constanda au eşuat, dar asta poate spune multe despre perenitatea, inclusiv în afaceri imobiliare a băieţilor cu ochi albaştri din România.
AVANS DUBIOS. Contractul de vânzare- cumpărare a termenului, în care se arată că Locato i-a achitat deja în avans (când, nu se precizează) lui Constanda 2.850.000 de dolari din totalul de 5.532.358 de dolari PROMPTITUDINE. Primarul general Crin Halaicu dispune, operativ,
restituirea terenului către Reininger Calimachi Alexandra Ştefania, care i-l va vinde lui Constanda

Birocraţia poate distruge Parcul Bordei

  • de Monica Andrei Capatos
Salvarea Parcului Bordei a devenit un subiect des întâlnit în discursurile politice din ultima perioadă, mulţi iubitori ai spaţiilor verzi apărând ca ciupercile după ploaie. În realitate însă, se dau declaraţii de faţadă. Aşa s-a întâmplat şi ieri când prefectul Capitalei, Cătălin Deaconescu, a declarat că va ataca în instanţă Planul Urbanistic Zonal (PUZ) aprobat de consilierii generali anul trecut pentru Parcul Pordei şi se va mai gândi dacă va acţiona în judecată şi proiectul privind schimbul de terenuri între Costică Constanda şi Primăria Capitalei. De ce prefectul s-a gândit abia acum să atace PUZ lui Constanda, în condiţiile în care instanţa i-a dat o dată dreptate omului de afaceri? Probabil şi Deaconescu vrea să-şi facă puţină publicitate pe acest subiect, n-ar fi singurul. Situaţia, însă, este mult mai gravă. La 17 ianuarie, consilierii generali au fost de acord cu schimbul de terenuri între municipalitate şi Constanda, dând acestuia Satul Francez şi 4.800 de metri pătraţi în Parcul Bordei, Primăria Capitalei, primind doar 28.000 mp din zona verde. Înţelegerea s-a făcut pe baza unor reguli impuse de Constanda, bucureştenii ieşind cu mult în pierdere. După ce a primit cu mult mai mult decât avea, proprietarul zonei verzi a obligat autorităţile locale să facă acest schimb în 40 de zile calendaristice, în caz contrar situaţia va reveni la forma iniţială, adică Parcul Bordei se va transforma în cartier de lux, iar consilierii generali vor fi obligaţi să plătească despăgubiri de 17.757.210 de euro. Au trecut deja 20 de zile. Autorităţile ar trebui să se axeze pe această problemă, nu să se întoarcă la un PUZ pentru care justiţia şi-a spus deja cuvântul.

×