x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Crăciunul de altădată

Crăciunul de altădată

de Iulia Gorneanu    |    Luminita Ciobanu    |    26 Dec 2011   •   21:00
Crăciunul de altădată

Romanii au avut parte de-a lungul timpului de vremuri de restriste, insa, de fiecare data au gasit puterea de invinge situatia dificila in care s-au aflat. Am aruncat o privire in presa de odinioara si am gasit cateva articole care oglindesc perfect situatia Romaniei de azi, cu lumea politica tumultuoasa, cu oameni care traiesc in saracie, insa trebuie sa re­cu­noastem cu persoane care, desi se plang de efectele crizei cand vine vorba despre cumparaturi, uita de orice lipsuri si dau navala in marile magazine. Concluziile va rugam sa le trageti dumneavoastra:
'Craciunul de acuma ne apare in si mai triste conditiuni decat celelalte Craciunuri, desi mereu traim in speranta ca viitoarele Craciunuri ne vor oferi mai frumoase perspectiuni pentru viitor.

Criza economica grava care continua de ani in sir, in loc sa se amelioreze, se agraveaza. Scumpetea a ajuns la punctele cele mai culminante, iar mijloacele de trafic, adica banii, nu se prea ivesc din ascunzisul, in care s'au depreciat destul de simtitor. In privinta procurarii mijloacelor de trafic, nu prea avem nici acuma sperante de imbunatatire. Se poate ca Craciunul viitor sa ne procure ceva ameliorare in actuala situatie financiara, dar sperante nu se prea nutresc in aceasta privinta.
Pe teren politic, de asemenea, nu putem inregistra vreo imbunatatire a situatiei. Sperante in aceasta pri­vinta mai avem pentru viitorul Craciun, dar evenimentele nu ne prea da decat iluzii, pana cand nu ne vedem diferitele partide grupate intr'un singur bloc adevarat romanesc, care de altfel s'a initiat.

(..) Craciunul viitor poate ca-l vom ajunge deci intr'o situatie mai favorabila, in care si situatia politica va fi progresata mai intensiv spre intelegerea diferitelor partide prin realizarea unui bloc national. Scumpetea de asemenea se spera sa se reduca avandu-se in vedere conti­nua criza de numerar, care in fine totusi trebue sa ne rezulte aprecierea banilor pentru reducerea preturilor'. (Clujul Romanesc, ziar independent, 25 Decembre 1930).

Aduceti-va aminte de cei raniti
In 1915, Revista FOAIA DIECESANå din Caransebes indemna oamenii sa fie mai buni si sa-i ajute pe cei aflati in suferinta, care zaceau in spitale: 'Aduceti-va aminte de cei raniti! Sintem in preajma sfintelor sarbatori. Sa nu uitam de parintii, fratii, sotii sau cunoscutii – nostri, cari dupa lupte crancene, istoviti de puteri, zac in spitale. Sa ne grabim fiecare si dupa putinta sa ducem acestor eroi, cari si-au pus viata in joc pentru noi, din toate ce avem, ca sa facem si lor o bucurie de sarbatori. Noi Romanii avem obiceiul de a da 'pomana de Craciun" pentru mortii nostri; acum aceasta «pomana» s'o ducem la spital si s'o impartim celor raniti. La Spitalul «Diecezan» din localitate sint aproape 70 de Romani raniti. Punem deci la inima fiecarei familii romane, sa trimita cate ceva de Craciun pe seama acestor iubiti ai nostri. Comitetul reuniunii femeilor romane din Caransebes'.

Iar daca astazi, in preajma Sarbatorilor, preturile cresc, in decembrie 1929, situatia era alta. Aflam dintr-un anunt din publicatia Clujul Romanesc: 'Mare targ de Craciun in durata caruia vand toate marfurile cu orice pret acceptabil, din lipsa de numerar. Folositi-va de aceasta ocaziune favorabila. «SPORE» Magazin de tricotage Alexandru Hossz Cluj, Calea Regele Ferdinand Nr. 16'.
Iar ca sa faca haz de necaz, in Realitatea Ilustrata din 28 decembrie 1930 a fost publicat un articol semnat 'Norim', din care aflam cum era 'Craciunul pe criza'. Actiunea se petrece la 'Tabacu'. 'Personagiile', dupa cum le numeste autorul, sunt Coana Luxita, de 46 de ani, care, de fapt, in actul de nastere are 53, si madame Veturia, de 45 de ani, in rea­litate de 56, 'ambele alergatoare la Camera si… Senat – tradate fiind de perii albi. Articolul, gandit ca o sceneta, are si figuranti: diversi baieti din bacanie, dar si un regizor: Craciunul care se apropie.

' – Iti spuneam, draga maser, toate-s scumpe foc. Untul, parigzamplu, ca sa vezi, aproape ca s’a dublat din iarna trecuta. Nu ca traiesc doar din el, dar stai sa vezi. Baetasule, cate parale e untu?
– 240 chilogramu, conita.
– Ai vazut, maserica draga? Sa nu-i strangi de gat? In loc sa-ti iei si tu, ca olu’ ceva untisor, sa tavalsti in el in tigaie un cascavalet sau o branzisoara, trebuie sa te-dnopi cu untura… Baete, ia nu mai curga-ti ochii dupa servanta aia. Pune doua chilograme de unt, da’ vezi, fara zeama… (…)

– Cu curcanii cum stai?
– Pai sa vezi. Al meu mi-a adus numai sase, ca e criza, draga, somaj, zice el.
– Ba eu tai un porc si cu trei curcani cari i-am indopat in porumb inmuiat in rachiu, cred c’o scot la capat. Ce sa faci, masero scumpa, trebue sa te multumesti cu ce ai, ca de, e criza, cum spuneai, somaj…
– Pune-mi si mie, baete, cinci chilograme de zahar de 42.
– Zaharu’ e 46, coana, ca s’a scumpit stramportu!
– Auzi, mizerabilii!! O sa schimb pravalia, puisorule.
– Totii suntara oti. Orun’ te-ai duce.
– Pune sapte chile, ca doua e pentru mama.
– Nu face Craciunu’ cu voi?
– Da’ de unde. Nebunu’ nici nu vrea s’auda. ( Nebunu’ e sotul care nu-si prea inghite soacra – n.r.)
– Bine ca mi-ai adus aminte. Baete, cinci cutii de sardele. (Partenerei) Ii plac mamei grozav, ca nu trebue sa le mestece. A mea sta cu mine. A’ncercat Vasilica s-o scoata din casa, dar a vazut el moartea cu ochii. I-as fi luat eu mai multe, da de’ e criza, somaj, pacatele noastre, iubita mea serica.

– Da pentru aperitiv ceva mezilicuri nu iei? Criza, criza, da stomacu’ nu vrea sa stie. El nu prea cunoaste somaju’. Este? Baete, ia soseste’ncoace aici cu ceva parizan, o serie de frankfuller si cateva felioare de lebanvus, aaasa, si mai taie de aici putin salam de Sibiu, nitel sunca, un kilogram de crenvisi si cativa chefali afumati, pentru tuiculita, nu altceva, nimic, ca e somaj, baiete, criza.
– Ei draga maser, astia mai cred ca mai sunt timpurile alea, cand cu un pum de bani cumparai o caruta de marfa. Hehee, s’a schimbatara vremile, nespalatule. Azi cumperi cu o caruta de parale un pumn de marfa. Criza, manzule, somaj, stii tu ce-i aia?

– Ce sa stie, puisorule, ca la negustori e bani buluc. Da’ ia sa-mi pui mie o cutie de bismangi cu sos de mustar, zece chile de faina, patru de orez. Buun, mai scoate din raft vreo 20 de pachete de ciocolata pentru aia mici, sa sa multumeasca si ei cu mai putin pe vremile astea de criza.
– Draga maser, m-am speriat, nu altceva. Barbatu’ meu si-a luat un balton. Paispce mii. Da nici eu nu
m-am lasat cu blana, ca radeau toate maalagioaicele de mine. Treisopt de mii. Am luat una mai eftina, ca, de, pe timpurile astea de criza… somaj… impozite…

Viteza de sarbatori
– Eu am cumparat o sufragerie, puisorule, mai modesta, de 60.000, ca nu-ti poti permite nu-i asa, pe vremurile astea… ma-ntelege mata… Palton mi-am facut de stofa, ca blana are si laptareasa mea.
– Ia te rog sa nu-ncepi cu aproponturile. Ai purtat blana-n viata ta?
– Oof. Je man moc cu blana si fara blana. Blana-ti trebuia pa criza, pa somaj?
– Poftim cine vorbeste. Ca fara sufragerie de 60.000, ii cadeau rangul fetii lui Ghioala Cafegioaica. Da cine dracu’ intra la tine-n casa, in loc sa fi dat banii pentru somaj, pentru criza…'

Restul disputei – spune autorul – a fost aflat a doua zi de la casierul magazinului. Alimentele cumparate s-au transformat in 'proiectile de bombardament'.
Tot in anii ’30, gazetarii Ilustratiunii romane isi imaginau Craciunul in viitor si trebuie sa recunoastem ca nu s-au inselat: 'O, tu, spirit al Craciunului care va veni! Multe minunatii ne-ai spune daca ai putea sa ne vorbesti ceva relativ la ceea ce va fi sfanta sarbatoare a Craciunului in anul 2030, adica peste un secol… (…) In anul 2030 cei cari vor avea mijloace spre a calatori se vor repede cu multa usurinta in orasul lor natal, spre a petrece ajunul in sanul familiei. In intreaga lume vor fi nenumarate linii de transporturi aeriene, terestre si maritime. Vom vedea reuniti la masa paterna, fiul din Madagascar, ginerele din Berlin si unchiul din Buenos Aires, cari si-au acordat cateva zile de vacanta, spre a face un mic deplasament.
E momentul sa ma intreb acum in ce limba isi vor spune «Sarbatori fericite!», dar, oricare le va fi natio­nalitatea si originea, am incredintarea ca limba lor va fi un amestec ciudat de engleza, franceza si germana'.

×
Subiecte în articol: craciun special