x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Credinţă: Postul Sfintelor Paşti: şase săptămâni de asceză

Credinţă: Postul Sfintelor Paşti: şase săptămâni de asceză

de Mihai Stirbu    |    02 Mar 2009   •   00:00
Credinţă: Postul Sfintelor Paşti: şase săptămâni de asceză

Astăzi începe Postul Sfintelor Paşti sau Postul Mare, care are la capătul celor şapte săptămâni de asceză şi rugăciune bucuria praznicului Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Creştinii sunt chemaţi să fie mai buni, să meargă la biserică, să se spovedească, să se împărtăşească şi să fie în pace cu toţi semenii lor. Aflaţi din ziarul nostru sfaturi despre post, dar citiţi şi reportaje despre mari pictori bisericeşti. 





Pârvu Mutu - Un pictor la poarta Cantacuzinilor

Filipeştii de Pădure. Un drum de câmpie şi o biserică ce încă mai păstrează rafinamentul, valoarea şi talentul pictorului Pârvu Pârvescu "Mutu". Adorat de familia Cantacuzinilor, "zu­gravul" şi-a lăsat amprenta în marile ctitorii ale domnitorilor.

Toţi cei care văd turla bisericii de la Filipeştii de Pădure se întreabă dacă nu cumva este o ctitorie domnească. Mai mult, pictura în frescă din interiorul lăcaşului de cult i-a atribuit titlul de "Voroneţul sud-estului Munteniei".

Istoricul bisericii Sfinţii Trei Ierarhi ne-a fost dezvăluit de Părintele Paroh Popa Ioan: "Totul a pornit de la familia Cantacuzinilor. A fost zidită în anul 1688 de către Bălaşa Matei Cantacuzino şi fiul său Toma Cantacuzino." Aşa ne documentează şi pisania – inscripţia bisericii – aşezată deasupra uşii, scrisă în piatră, cu litere slavone, în limba veche românească. În timpul celor aproape 300 de ani de existenţă, biserica a suferit schimbări esenţiale, însă şi-a păstrat foarte mult din arhitectură.

MONUMENT DE ARTĂ VECHE
"Este zidită, continuă Parohul, din cărămidă subţire, lungă şi rezistentă. Era un mod mai special de prelucrare şi se pare că este arsă pe undeva. Are ceva în compoziţie care a întreţinut-o, nişte plante se crede... În ceea ce priveşte construcţia, aceasta are formă de cruce, cu o singură turlă deasupra naosului, având în exterior înălţimea de 20 de metri, lungimea de 27 de metri, cu pridvorul şi lăţimea de 11 metri. Exteriorul este înfrumuseţat cu două rânduri de arcade. În întregime este tencuit şi spoit."
Pictura Bisericii Sfinţii Trei Ierarhi a fost restaurată de pictorul Chiriac Ion. Începând din 2005, biserica a fost inclusă în seria celor peste 100 de monumente prahovene. Este declarată monument istoric şi de artă veche bisericească.

Cel care a realizat pictura este Pârvu Pârvescu, supranumit "Mutu", unul dintre cei mai importanţi pictori din istoria artei româneşti. Porecla i-a fost atribuită de membrii familiei Cantacuzino în urma lungilor perioade de tăcere pe care şi le impunea atunci când picta. "Portretul lui Pârvu Mutu se află pe peretele scării spre clopotniţă, cu inscripţia în litere slavone: Pârvu Mutu zugrav şi grupul de ucenici cu care a lucrat: Marin, Andrei, Pârvu, Stan, Neagoe, Niculai. De asemenea, toate icoanele ce împodobesc Catapeteasma se atribuie tot lui Pârvu Mutu", spune Părintele Popa Ioan. Toată lucrarea de pictură a fost terminată în anul 1692, fapt care se deduce şi din inscripţia scrisă în litere slavone deasupra uşii în interiorul bisericii: "Pârvu Mutu zugrav vel leat 7200 (1692)".

"Pârvu Mutu a păstrat stilul bizantin. Puţin se observă influenţă apuseană la structură, la privire care pare foarte reală, exprimă pietate, statornicie, curaj. Făcea ce mulţi nu reuşeau să realizeze: priviri, culori, chipuri. Culorile pe care le folosea au o anume nuanţă, sunt atât de bine definite pe marginea persona­jelor. La fiecare încadrament al icoanelor sunt alte ornamente, nu e nimic simetric".

STAROSTELE BRESLEI PICTORILOR
Pe peretele dinspre nord al pronaosului se află tabloul votiv al familiei domneşti şi boiereşti a Cantacuzinilor. Descendente din familia imperială a Cantacuzinilor, care a dat împăraţi pe tronul Bizanţului, personajele reprezentate în această compoziţie au o înaltă conştiinţă aristocratică şi dinastică. În medalioanele de pe registrul superior sunt portretele unor sfinţi. Tot în pronaos se mai găseşte tabloul marelui spătar (gladifer, comandant militar subordonat direct domnitorului) Mihai Cantacuzino cu soţia sa şi copiii. El a fost ctitorul mănăstirii Sinaia, al bisericii şi spitalului Colţea din Bucureşti, precum şi al bisericilor Adormirea Maicii Domnului – Râmnicu Sărat, Fundenii Doamnei, Zlătari, Slănic şi Turbaţi-Ilfov.

Celelalte picturi prezintă foarte multe scene Biblice. Era practic o poveste în pictură realizată de Pârvu Mutu: Cina cea de Taină, Spălarea picioarelor, Prinderea lui Iisus, Judecata. "A ştiut să redea într-un mod absolut fantastic viaţa Domnului Iisus. Maica Domnului şi cele nouă cete îngereşti sunt iarăşi fermecătoare. Heruvimii, Serafimii sunt descrişi într-o viziune şi armonie perfectă a pictorului", detaliază părintele. Pârvu Mutu nu a ezitat să împărtăşească ucenicilor de la şcoala de zugravi o mare parte din tehnicile sale. Printre cei care i-au fost discipoli se numără: Stan Zugravu, Radu Zugravu, Ma­rin Zugravu, Nicolae Zugravu. Perioada lui de glorie se poate so­coti cea în care a fost starostele breslei pictorilor. Avea mult rafinament şi devotament, un om cu adevărat de valoare. Toate aceste calităţi sunt reflectate de "moştenirea" pe care ne-a lăsat-o.

"Era talentat, un mare cunoscător al Teologiei, al omenirii. O parte din viaţă şi-a petrecut-o la Mănăstirea Mărgineni, azi Caragiale, unde a tradus multe cărţi. Era foarte citit, ştia greaca, ita­liana. Se bănuieşte că Pârvu Mutu ar fi fost şi la Muntele Athos, însă nu se ştie sigur". Sfârşitul vieţii l-a petrecut la Mănăstirea Roboaia, din Argeş, alături de fiul său mai mic. Între timp, devenise călugăr... Potrivit documentelor, a murit în anul 1735 şi a fost înmormântat la Roboaia.

O altă capodoperă a lui Pârvu Mutu sălăşuieşte în interiorul Bisericii de la Aninoasa. Lăcaşul a fost pictat pe când zugravul era foarte tânăr. Mai mult, documentele susţin că aceasta a fost chiar prima lui pictură după ce s-a întors de la studii. În urma operei de artă de la Aninoasa, Pârvu Mutu a devenit pictor de curte al Cantacuzinilor.

Un portretist de valoare
Marele pictor Pârvu Mutu s-a născut la Câmpulung Muscel la 12 octombrie 1657, în mahalaua Vişoi. Tatăl său era descendent dintr-o străveche familie de preoţi care dăduse, însă, şi numeroşi neguţători şi dregători domneşti, dar şi un mare ierarh, pe Ignatie, Episcop al Râmnicului – Noul Severin, apoi Mitropolit al Ţării Româneşti (1653-1655), pe timpul domnitorului Matei Basarab.
Familia în care a crescut a fost un mediu favorizant pentru dezvoltarea sa artistică. Şi-a însuşit arta desenului şi a culorilor la şcoala de zugravi din localitate care funcţiona sub autoritatea Mănăs­tirii Domneşti "Negru Vodă". Ulterior, a plecat în Moldova unde a intrat în contact cu marile ansambluri de pictură murală. S-a afirmat sub protecţia a două mari familii boiereşti: Văldeştii şi Cantacuzinii. Prin intermediul lor a avut şansa să realizeze picturile din interiorul bisericilor Aninoasa, Negru-Vodă, Cotroceni, Mărgineni, Filipeştii de Pădure, Colţea, Sinaia. Echilibrat şi calm, Pârvu Mutu a fost mai presus de toate un mare portretist.

×
Subiecte în articol: special bisericii mutu parvu