Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Copilului ăluia îi voi explica că într-o bună zi mama lui a ieşit pe uşă"
Din momentul în care i s-a demonstrat că, deşi susţinea că "90% Elodia
îi trimite SMS-urile", nu a încercat atunci, în prima zi, să ia
legătura telefonic cu ea, interviul cu Cristian Cioacă a intrat într-un
alt registru. Dramatic şi tensionat. Unul din subiectele discuţiei: ce
s-ar fi putut întîmpla în noaptea de 29/30 august 2007.
"Copilului ăluia îi voi explica că într-o bună zi mama lui a ieşit pe uşă"
Din momentul în care i s-a demonstrat că, deşi susţinea că "90% Elodia îi trimite SMS-urile", nu a încercat atunci, în prima zi, să ia legătura telefonic cu ea, interviul cu Cristian Cioacă a intrat într-un alt registru. Dramatic şi tensionat. Unul din subiectele discuţiei: ce s-ar fi putut întîmpla în noaptea de 29/30 august 2007.
Surprinzător, după ce am dat cărţile pe faţă, Cristian Cioacă a continuat interviul. Ba, mai mult, mi-a cerut să-i descriu un posibil "modus operandi". Rolurile în dialogul dintre noi s-au inversat adesea. El era cel care punea întrebările, interesat de răspunsuri.
- Jurnalul Naţional: Unde e Elodia?
(...)
- Îţi spun că eşti pe un drum greşit acum. Eşti pe o variantă proastă. (...) Pentru că timpul trece în defavoarea ta (el dă din umeri). Pentru că timpul va trece şi nevastă-ta nu o să vină niciodată, şi tu ştii asta foarte bine.
- Ce să rămînă de văzut?
- Dacă ce?
- Rămîne de văzut dacă vine?
- Eşti pe o variantă foarte proastă şi îţi spun că joci o mînă pierzătoare.
- Da, se poate!
- Se poate. Să fi murit din greşeală.
- Vina ta este după...
"Care martor?"
(...)- Tu ai stat un pic, să ieşi din încrîncenarea asta a ta, că mergi înainte aşa....
- Nu ştiu, ţi-ai fixat o ţintă şi mergi.
- Te-ai oprit un pic din drum...
- ... să faci o reevaluare, aşa, a faptelor?
- E momentul!
- Ba da!
(...)
- Cînd ai de gînd să spui adevărul?
- Nu adevărul tău. Adevărul adevărat.
- Adevărul pe care îl ştii tu... şi martorul.
- Nu ştii că ai avut un martor?
- La ce s-a întîmplat.
- Nu ştii că ai avut un martor?
- Vrei să-ţi spun ce martor ai avut?
- Vrei să-ţi spun ce martor ai avut?
"Pune-te în locul meu, în momentul ăla"
(...)- Cum crezi că arată ea acum?
- O fi slăbit, s-o mai fi îngrăşat?
- Nu te gîndeşti aşa, cîteodată?
- Cum arată ea?
- Aşa...
- Ştii ce o să te întrebe? Chiar dacă, mă rog, te crede, nu te crede, mă rog...
- ... Da’ el o să te întrebe: "Tati, şi tu ce-ai făcut ca să o găseşti pe mami?".
- Nu trebuie să-mi răspunzi mie, ce-i răspunzi tu lui...
- Aha...
(...)
- A fost o greşeală.
- I-ai dat o palmă?
- Ai împins-o?
- Ba ai împins-o.
- Ai împins-o. Şi vrei să-ţi spun de ce?
- Pentru că ea ţi-a zis că divorţează.
- Tu ai fi stat o mie de ani...
- ... căsătorit cu ea. Chiar nu te interesa.
- A! Una e să spui, şi alta e să faci.
- Da, da’ nu ai zece martori care să te audă că i l-ai spus ei... Atenţie!
- Deci te-ai enervat, ai împins-o...
- Iar ea s-a lovit la cap.
- Vrei să-ţi spun şi unde?
- Pentru că am localizat toate picăturile alea de sînge din casă.
- În partea ei de pat s-a lovit.
- ... de noptiera ei, din fier forjat şi sticlă.
- Asta se întîmplă, e o greşeală.
- Se întîmplă.
- Da’ ce i-ai făcut?
- Numai Dumnezeu ştie... Ce e în sufletul tău.
- Şi vrei să-ţi mai spun ceva? El e martorul din seara aia!
- Dumnezeu.
- Te-ai uitat în stînga, în dreapta – nu e nimeni. Dar deasupra...
"Apar picături la dracu’"
- Ai zis "măi, a murit, eu singur cu ea în casă, clar – pe mine (n.r. – cade)!".
- Da, da’ copilul era mic, săracul, nu ştie să spună ce s-a întîmplat.
- Da?
- Eşti de acord să fie audiat?
- Da. În prezenţa unui psiholog de la Direcţia pentru Protecţia Copilului...
- Da’ dormea. Copilul noaptea doarme, nu era treaz.
- Te-ai trezit cu...
- Te-ai speriat.
- Nu ştiu ce-ai făcut cu ea, frate, în baie. (el rîde) Că ai făcut ceva în baie.
- Ceva ai făcut tu în baie...
- Nu ştiu, erai murdar de sînge pe mîini, ai luat perdeaua de la duş, pentru că aia e schimbată, şi de la tine de pe mînă e picătura de la 1,80...
- Păi, ţi-am mai explicat, dacă nu te speli şi nu foloseşti (n.r. – acea baie), o să fie aşa şi peste cinci ani.
- Da, da’ e posibil să fi folosit baia cealaltă.
- Pentru că baia aia îţi trezea nişte amintiri...
- Ş-atunci de ce ai plecat din ea şi de ce voiai să o vinzi?
- Şi din aceeaşi cauză voiai să o şi vinzi?
- Aşa, bun. Deci, ea a murit... (îl pufneşte rîsul)... tu, murdar de sînge, ai luat perdeaua – picătura la 1,80.
- La 2 şi... Exact lîngă ţeava de la perdea.
- Exact lîngă ţeavă e.
- Şi te-ai gîndit "măi, ce fac?".
- Cu ea.
- Vrei să ştii varianta mea?
"Unde am transportat-o?"
- Unii susţin că tu ai fi transportat-o exact în noaptea aia (dă din cap).
- Eu cred că...
- ... nu te riscai să-ţi laşi copilul singur în casă (n.r. – se uită fix la reporter). Aşa cred eu.
- Şi că-n noaptea aia doar ai dus-o în portbagaj.
- Şi-ai transportat-o după.
- Vrei să-ţi mai spun varianta mea?
- Ei au căutat aiurea în Braşov.
- Pentru că ea nu e în Braşov.
- N-ai zburat cu avionul pînă-n Dubai, n-are cum să fie în Dubai.
- Reţine că au mişcările tale pe telefon numai cînd vorbeşti tu la telefon.
- Da... mai mult sau mai puţin.
- Păi, pe undeva, pe traseul ăla e...
- Dar nu în Braşov.
- Şi varianta ta?
- Că a ieşit pe uşă.
- Da’ e scurtă, măi. E o propoziţie, atît. Tu nu dezvolţi varianta asta, asta e problema.
- Păi, nu dezvolţi.
- "A plecat pe uşă şi s-a dus".
- Unde?
- Nu-ţi lăsai copilul singur, deci eu am dreptate!
- Ce aveai în portbagaj cînd ai plecat cu copilul?
- Bagajul copilului unde l-ai pus?
- Corect.
- Deci în portbagaj aveai...
- Aha...
- Nu o să spui niciodată adevărul?
- Tu filmezi? (îl întreabă reporterul pe cameraman) Soţia ta este moartă, zic eu, tu susţii că este în viaţă, transmite-i, te rog, un mesaj.
(...)
- N-am văzut aşa ceva... O mie de ani de-aş trăi de acum înainte, n-o să mai văd aşa ceva.
- Da.
- Ai aruncat-o!
- În apă ai aruncat-o.
- Tu nu eşti om care să sape. Ştii foarte bine.
- Nu te văd dînd cu sapa. Deci, de săpat, n-ai săpat.
- Într-o apă...
- Nu ştiu, "s-o ia apa!" (n.r. – e o expresie des folosită de el).
- Dacă ai fi fost deştept, ai fi aruncat-o într-o apă curgătoare. Da’ n-ai ştiut asta.
- Nu ştiu, da’ o să aflu.
"Eu drumul ăsta l-am ales"
(...)- N-o mai ţine cu Legendele Olimpului că a ieşit pe uşă pe picioarele ei şi nu ştii unde s-a dus. În condiţiile în care te sună, da?, presupunînd că Zapp-ul era al ei, te sună în iulie, şi tu nu răspunzi la telefon.
- Incredibil!
- Că erai cu un monitor în braţe? Şi după aia, după ce ai sunat, de ce n-ai scos nici un sunet?
- Extraordinar!
- Păi, da, e adevărat. Cei care nu mai au puls şi tensiune nu prea răspund la telefon.
- Mi s-a spus că şi cu Elodia semăn un pic. (pauză mare) Da. Nu te aşteptai la asta, nu?
(...)
- Eu zic să te gîndeşti. Gîndeşte-te foarte bine şi alege drumul cel mai bun pentru tine, dar şi pentru copilul tău.
- Nu o ţine ca Ion cu fluieru’ înainte.
- Nu fi căpos.
