x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cristian Cioacă - Partea nevăzută a interviului

0
Autor: Adriana Oprea-Popescu 08 Sep 2008 - 00:00
Cristian Cioacă - Partea nevăzută a interviului


"Copilului ăluia îi voi explica că într-o bună zi mama lui a ieşit pe uşă"
Din momentul în care i s-a demonstrat că, deşi susţinea că "90% Elodia îi trimite SMS-urile", nu a încercat atunci, în prima zi, să ia legătura telefonic cu ea, interviul cu Cristian Cioacă a intrat într-un alt registru. Dramatic şi tensionat. Unul din subiectele discuţiei: ce s-ar fi putut întîmpla în noaptea de 29/30 august 2007.



"Copilului ăluia îi voi explica că într-o bună zi mama lui a ieşit pe uşă"
Din momentul în care i s-a demonstrat că, deşi susţinea că "90% Elodia îi trimite SMS-urile", nu a încercat atunci, în prima zi, să ia legătura telefonic cu ea, interviul cu Cristian Cioacă a intrat într-un alt registru. Dramatic şi tensionat. Unul din subiectele discuţiei: ce s-ar fi putut întîmpla în noaptea de 29/30 august 2007.

Surprinzător, după ce am dat cărţile pe faţă, Cristian Cioacă a continuat interviul. Ba, mai mult, mi-a cerut să-i descriu un posibil "modus operandi". Rolurile în dialogul dintre noi s-au inversat adesea. El era cel care punea întrebările, interesat de răspunsuri.

  •  Jurnalul Naţional: Unde e Elodia?
Cristian Cioacă: Nu ştiu (rîde). De unde să ştiu eu unde e Elodia?
(...)

  •  Îţi spun că eşti pe un drum greşit acum. Eşti pe o variantă proastă. (...) Pentru că timpul trece în defavoarea ta (el dă din umeri). Pentru că timpul va trece şi nevastă-ta nu o să vină niciodată, şi tu ştii asta foarte bine.
Rămîne de văzut.

  • Ce să rămînă de văzut?
 Rămîne de văzut...

  • Dacă ce?
Rămîne de văzut... Înţelegi tu?

  • Rămîne de văzut dacă vine?
Dacă vine sau nu. Da.

  •  Eşti pe o variantă foarte proastă şi îţi spun că joci o mînă pierzătoare.
(Se joacă cu telefonul, dă din umeri) Adriana! Eu ştiu că nu i-am făcut nimic femeii ăşteia. Da?

  • Da, se poate!
Deci eu nu i-am făcut nimic femeii ăşteia.

  • Se poate. Să fi murit din greşeală.
Nu. Nici atît. Nici atît. Nici atîta... Parcă eşti Iacob. Parcă eşti Iacob la audiere (rîde). Da, aşa...

  • Vina ta este după...
Hai mă!

"Care martor?"

(...)

  • Tu ai stat un pic, să ieşi din încrîncenarea asta a ta, că mergi înainte aşa....
Care încrîncenare?

  • Nu ştiu, ţi-ai fixat o ţintă şi mergi.
Nu. Nu mi-am fixat nici o ţintă.

  • Te-ai oprit un pic din drum...
Cînd?

  •  ... să faci o reevaluare, aşa, a faptelor?
Nu.

  • E momentul!
Nu.

  • Ba da!
Ba nu!
(...)

  • Cînd ai de gînd să spui adevărul?
Păi, am spus adevărul, începînd de acum un an.

  • Nu adevărul tău. Adevărul adevărat.
N-am. Deci, alt adevăr în afară de ăla...

  • Adevărul pe care îl ştii tu... şi martorul.
Care martor?

  • Nu ştii că ai avut un martor?
La ce?

  • La ce s-a întîmplat.
Pe cine dracu’, mă! Băi, Adriana! Băi, Adriana...

  • Nu ştii că ai avut un martor?
... femeia aia a ieşit pe uşă şi gata, măi, Adriana!

  • Vrei să-ţi spun ce martor ai avut?
Adriana! Deja discuţia asta a luat... (îşi aprinde o ţigară)

  • Vrei să-ţi spun ce martor ai avut?
... a luat o altă tentă. (aprinde ţigara) Adriana...

"Pune-te în locul meu, în momentul ăla"

(...)
  • Cum crezi că arată ea acum?
(pauză lungă) Habar n-am.

  • O fi slăbit, s-o mai fi îngrăşat?
(dă din mîini) Posibil. Habar n-am.

  • Nu te gîndeşti aşa, cîteodată?
La ce?

  • Cum arată ea?
Nu, pentru că nu mă mai interesează, Adriana, pentru că pentru mine e un capitol încheiat. (pauză) Înţelegi? Pentru că copilului ăluia îi voi explica că într-o bună zi mama lui a ieşit pe uşă...

  • Aşa...
... ce s-a întîmplat după aia, nu ştiu ce s-a întîmplat, pentru că n-a ţinut de mine, da? Şi...

  • Ştii ce o să te întrebe? Chiar dacă, mă rog, te crede, nu te crede, mă rog...
Aşa...

  •  ... Da’ el o să te întrebe: "Tati, şi tu ce-ai făcut ca să o găseşti pe mami?".
(îi tremură buza, dă să plîngă) Adriana... eu aş fi făcut...

  • Nu trebuie să-mi răspunzi mie, ce-i răspunzi tu lui...
Ce să-i răspund lui? Că o perioadă am făcut. O perioadă am făcut, după care m-am prins în, am fost prins în nişte evenimente din care a trebuit să mă, să-mi găsesc eu... să-mi găsesc eu o posibilitate de ieşire. Pentru mine.

  • Aha...
Şi pentru el. Pentru că, dacă acum mă ocup de el, mă ocup pentru că atunci am reuşit să ies din situaţia aia în care eram. (pauză)
(...)

  • A fost o greşeală.
Ce-a fost o greşeală? Nu, a fost o greşeală, îţi spun eu ce a fost o greşeală... A fost o greşeală faptul că, faptul că m-am însurat cu ea. Aia a fost o greşeală. Singura greşeală. Şi după aia probabil a fost şi o altă greşeală, că trebuia să stau cu ochii după ea, să văd ce face, da’ dacă n-am stat, acu’ asta e! Şi-ţi repet: nu o să stau nici în continuare! Nu! Pentru că nu sînt genul ăla de om care să stau şi să văd ce face, pleacă dimineaţa la 8:00 şi vine seara la 20:00. Pe unde umblă şi aşa şi pe dincolo.

  • I-ai dat o palmă?
Nu. Nu i-am dat nici o palmă niciodată.

  • Ai împins-o?
N-am împins-o niciodată.

  • Ba ai împins-o.
Niciodată (se uita în jos).

  • Ai împins-o. Şi vrei să-ţi spun de ce?
De ce?

  • Pentru că ea ţi-a zis că divorţează.
Nu! Nu, Adriana.

  • Tu ai fi stat o mie de ani...
Nu, Adriana.

  •  ... căsătorit cu ea. Chiar nu te interesa.
(priveşte în altă direcţie) Nu cunoaşteţi alte lucruri. Am vreo zece, doişpe persoane care o să vină în instanţă şi o să zică că eu intenţionam să divorţez cu o zi înainte ca ea să se întoarcă din Dubai. Le-am spus la toţi lucrul ăsta.

  • A! Una e să spui, şi alta e să faci.
Da’, dar i l-am spus şi ei. Că n-am avut curajul să i-l spun atunci, pe 26, sau cînd s-a întors...

  • Da, da’ nu ai zece martori care să te audă că i l-ai spus ei... Atenţie!
Păi, aşa, n-am nici un martor.

  • Deci te-ai enervat, ai împins-o...
Nu...

  • Iar ea s-a lovit la cap.
Nu mai merge pe aşa ceva, că n-am împins-o, Adriana.

  • Vrei să-ţi spun şi unde?
Unde s-a lovit, Adriana? Ia zi. Ziii!

  • Pentru că am localizat toate picăturile alea de sînge din casă.
Unde? Unde? Ia, că mă faci curios.

  • În partea ei de pat s-a lovit.
Nu s-a lovit, Adriana, de nici o parte de pat.

  •  ... de noptiera ei, din fier forjat şi sticlă.
Nici atît, Adriana! Nici atît, Adriana! Nici atît!

  • Asta se întîmplă, e o greşeală.
Nu. Nu...

  • Se întîmplă.
Nu. N-am făcut aşa ceva! N-am împins-o, nu i-am dat o palmă, da? Niciodată nu i-am făcut aşa ceva.

  • Da’ ce i-ai făcut?
Nimic! Nimic!

  • Numai Dumnezeu ştie... Ce e în sufletul tău.
Da. Exact. Exact...

  • Şi vrei să-ţi mai spun ceva? El e martorul din seara aia!
Cine?

  • Dumnezeu.
Ai, mă... (ridică din umeri).

  • Te-ai uitat în stînga, în dreapta – nu e nimeni. Dar deasupra...
Unde, măi, Adriana? Băi, Adriana, stai aşa să... Tu zici de LCM-u, da? Ce s-a întîmplat? Deci, pune-te în locul meu, în momentul ăla. Aşa, LCM-u...

"Apar picături la dracu’"

  • Ai zis "măi, a murit, eu singur cu ea în casă, clar – pe mine (n.r. – cade)!".
Eu singur şi cu copilul, Adriana. Pardon. Hopa!

  • Da, da’ copilul era mic, săracul, nu ştie să spună ce s-a întîmplat.
Adriana, copilul ăla spune multe lucruri, să ştii!

  • Da?
Da.

  • Eşti de acord să fie audiat?
Copilul?

  • Da. În prezenţa unui psiholog de la Direcţia pentru Protecţia Copilului...
Au fost înainte, Adriana. Au fost înainte... Au fost atunci, cînd era treaba caldă. Au fost atunci. Deci... (ridică din umeri)

  • Da’ dormea. Copilul noaptea doarme, nu era treaz.
Adriana... Da? Aşa, şi? În continuare.

  • Te-ai trezit cu...
Da’ de unde, de unde-s picăturile? Ia spune.

  • Te-ai speriat.
De unde-s picăturile? Demonstrează-mi tu de unde apar picături la... nu la 1,80, stai că 1,80 (n.r. –  metri) am eu. La 2 metri şi ceva înălţime.

  • Nu ştiu ce-ai făcut cu ea, frate, în baie. (el rîde) Că ai făcut ceva în baie.
(îşi pune mîna stîngă în cap) Aşa... Ce-am făcut cu ea în baie?

  • Ceva ai făcut tu în baie...
Ce-am făcut, Adriana, cînd apar picături la dracu’ (arată cu mîna în sus)?

  • Nu ştiu, erai murdar de sînge pe mîini, ai luat perdeaua de la duş, pentru că aia e schimbată, şi de la tine de pe mînă e picătura de la 1,80...
Mergem la Braşov să vezi că perdeaua de la duş acum este exact cum era acum un an?

  • Păi, ţi-am mai explicat, dacă nu te speli şi nu foloseşti (n.r. – acea baie), o să fie aşa şi peste cinci ani.
Adriana, am locuit în casa aia.

  • Da, da’ e posibil să fi folosit baia cealaltă.
Nu.

  • Pentru că baia aia îţi trezea nişte amintiri...
Nu, Adriana. Nici atît. Nu-mi trezeşte, mă, nimic. Casa aia, mă, nu-mi trezeşte nimic. Băi, fraţii mei... înţelegi, măi, că n-am ce să...

  • Ş-atunci de ce ai plecat din ea şi de ce voiai să o vinzi?
Am plecat din ea pentru că cineva m-a ajutat să mă mut şi să fiu aproape de copilul meu. Da?

  • Şi din aceeaşi cauză voiai să o şi vinzi?
Pentru că plătesc rate, Adriana. Pentru că iau 15 milioane pe lună. Şi am rate de 18 şi... aproape 19.

  • Aşa, bun. Deci, ea a murit... (îl pufneşte rîsul)... tu, murdar de sînge, ai luat perdeaua – picătura la 1,80.
Aşa... Nu e la 1,80, ţi-am spus, e la 2 şi... (arată cu mîna în sus)

  • La 2 şi... Exact lîngă ţeava de la perdea.
Deci, trebuie să întinzi mîna.

  • Exact lîngă ţeavă e.
Exact. Exact.

  • Şi te-ai gîndit "măi, ce fac?".
Aşa.

  • Cu ea.
Aşa, ia zi.

  • Vrei să ştii varianta mea?
Zi. Hai zi, că d’aia sîntem aici, să aud variante (rîde nervos).

"Unde am transportat-o?"

  • Unii susţin că tu ai fi transportat-o exact în noaptea aia (dă din cap).
Unde?

  • Eu cred că...
Unde, Adriana?

  •  ... nu te riscai să-ţi laşi copilul singur în casă (n.r. – se uită fix la reporter). Aşa cred eu.
Aşa.

  • Şi că-n noaptea aia doar ai dus-o în portbagaj.
Aşa.

  • Şi-ai transportat-o după.
Aşa. Unde am transportat-o? Cînd am transportat-o, Adriana, după?

  • Vrei să-ţi mai spun varianta mea?
Aşa... Zi-mi varianta ta.

  • Ei au căutat aiurea în Braşov.
Aşa.

  • Pentru că ea nu e în Braşov.
Da’ unde e, măi, Adriana? Păi, o fi în Dubai.

  • N-ai zburat cu avionul pînă-n Dubai, n-are cum să fie în Dubai.
Nu? (rîde). Deci, Adriana, tu reţine că ăştia au mişcările mele pe telefoane peste tot pe unde am fost.

  • Reţine că au mişcările tale pe telefon numai cînd vorbeşti tu la telefon.
Nu, Adriana, pentru că semnalul poate fi urmărit. Din releu în releu cînd trece.

  • Da... mai mult sau mai puţin.
Au fost interesaţi să vadă pe unde am fost eu, Adriana. Au fost interesaţi.

  • Păi, pe undeva, pe traseul ăla e...
(rîde) Mă rog...

  • Dar nu în Braşov.
Mă rog... Asta e, vezi, asta e bine, fiecare are, poa’ să-şi emită varianta lui, să creadă ce vrea, da? Alţii dezbat problema asta de două sute... de peste şapte luni de zile, în fiecare seară.

  • Şi varianta ta?
Varianta mea? E aia pe care am susţinut-o de atunci. Ce s-a întîmplat.

  • Că a ieşit pe uşă.
Ce s-a întîmplat.

  • Da’ e scurtă, măi. E o propoziţie, atît. Tu nu dezvolţi varianta asta, asta e problema.
Aşa... Adică? Adică ce?

  • Păi, nu dezvolţi.
Ce să dezvolt?

  • "A plecat pe uşă şi s-a dus".
Da!

  • Unde?
De unde să ştiu, Adriana! De unde să ştiu, pentru că dacă, dacă eram bărbatul ăla care să stea să... lăsam copilul singur în casă şi ieşeam după ea să mă uit. Da’ nu numai în ziua aia!

  • Nu-ţi lăsai copilul singur, deci eu am dreptate!
Nu numai în ziua aia... Şi cînd era bona acasă, şi pleca la 11:00, da? Şi, dacă eu eram acasă, ieşeam după ea să văd unde se duce. N-am făcut niciodată lucrul ăsta! Nu l-am făcut.

  • Ce aveai în portbagaj cînd ai plecat cu copilul?
(dă din umeri) E fotografiat portbagaju’ cu ce aveam în el. Aceleaşi lucruri pe care le aveam şi cînd l-au...

  • Bagajul copilului unde l-ai pus?
Nu mai ştiu unde l-am pus. Probabil în portbagaj, în portbagaj sigur. Pentru că, dacă pleca pentru cîteva zile, pleca cu mai multe haine. Şi nu stătea copilu’, pentru că el trebuia să aibă loc pe bancheta din spate.  

  • Corect.
Să facă nani. Bagajul l-am pus în portbagaj.

  • Deci în portbagaj aveai...
Şi în portbagaj aveam multe lucruri... Şi acu’ am cîteva din ele.

  • Aha...
Mergem uite acu’, să te uiţi să vezi şi tu ce e în portbagaj. Da! Şi o să vezi că sînt cîteva din alea care erau şi atunci. Pentru că... e portbagaj.

  • Nu o să spui niciodată adevărul?
De ce?

  • Tu filmezi? (îl întreabă reporterul pe cameraman) Soţia ta este moartă, zic eu, tu susţii că este în viaţă, transmite-i, te rog, un mesaj.
Să facă bine să vină la divorţ. Ca să terminăm odată cu problemele astea.
(...)

  • N-am văzut aşa ceva... O mie de ani de-aş trăi de acum înainte, n-o să mai văd aşa ceva.
De ce, măi! Hai să mergem mai departe, Adriana. Aşa... am pus-o în portbagaj.

  • Da.
Aşa, şi? Ce-am făcut cu ea?

  • Ai aruncat-o!
Unde dracu’ am aruncat-o, băi, frate?

  • În apă ai aruncat-o.
Unde, băi, apă, mă mînca-v-aş! Băi!

  • Tu nu eşti om care să sape. Ştii foarte bine.
Băi. (rîde)

  • Nu te văd dînd cu sapa. Deci, de săpat, n-ai săpat.
Băi, oameni buni...!

  • Într-o apă...
Unde, mă, apă?

  • Nu ştiu, "s-o ia apa!" (n.r. – e o expresie des folosită de el).
Apa cui? Apa... sîmbetei, care?

  • Dacă ai fi fost deştept, ai fi aruncat-o într-o apă curgătoare. Da’ n-ai ştiut asta.
Şi? În ce apă am aruncat-o?

  • Nu ştiu, da’ o să aflu.
Băi, Adriana...

"Eu drumul ăsta l-am ales"

(...)

  • N-o mai ţine cu Legendele Olimpului că a ieşit pe uşă pe picioarele ei şi nu ştii unde s-a dus. În condiţiile în care te sună, da?, presupunînd că Zapp-ul era al ei, te sună în iulie, şi tu nu răspunzi la telefon.
Da’, pentru că eram cu un monitor de calculator în braţe.

  • Incredibil!
Da. Îţi-aduc martori?

  • Că erai cu un monitor în braţe? Şi după aia, după ce ai sunat, de ce n-ai scos nici un sunet?
Pentru că nu mă aşteptam să răspundă.

  • Extraordinar!
Aha.

  • Păi, da, e adevărat. Cei care nu mai au puls şi tensiune nu prea răspund la telefon.
Ţi-am spus că semeni foarte mult cu Iacob?

  • Mi s-a spus că şi cu Elodia semăn un pic. (pauză mare) Da. Nu te aşteptai la asta, nu?
Nu mă aşteptam, să ştii.
(...)

  • Eu zic să te gîndeşti. Gîndeşte-te foarte bine şi alege drumul cel mai bun pentru tine, dar şi pentru copilul tău.
Da, Adriana.

  • Nu o ţine ca Ion cu fluieru’ înainte.
Nu.

  • Nu fi căpos.
Nu, da’ eu drumul ăsta l-am ales. (...)
Citeşte mai multe despre:   special,   păi,   ştiu,   să-ţi,   stii,   martor,   copilul,   niciodată,   n-am,   vrei,   băi,   varianta,   greseala,   ride,   măi,   portbagaj,   împins-o,   întîmplat

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

În timp ce încalcă Referendumul pe Justiție, premierul Orban îndeamnă cetățenii să nu respecte deciziile CCR

În timp ce încalcă Referendumul pe Justiție, premierul Orban îndeamnă cetățenii să nu respecte deciziile CCR
Galerie Foto Apropierea alegerilor, după o perioadă de criză sanitară prelungită, ridică, și în 2020, o chestiune referitoare la Justiție. Atacurile, din ultima vreme, venite dinspre Palatul Victoria, către mai multe...

Explicațiile specialistului: de ce Marea Neagră nu e murdară

Explicațiile specialistului: de ce Marea Neagră nu e murdară
Galerie Foto Atrași de imaginile cu apele cristaline ale Mediteranei sau ale altor mări, din zone turistice foarte populare, mulți români sunt convinși că litoralul românesc este de mâna a doua, pentru că apa e mai mereu...

Povești nemuritoare cu măști de protecție pentru persoanele defavorizate, în nouă pași

Povești nemuritoare cu măști de protecție pentru persoanele defavorizate, în nouă pași
Galerie Foto Impusă ca o obligație trasată de la cel mai înalt nivel, purtarea măștilor de protecție pe perioada stării de alertă este în vigoare încă de la mijlocul lunii mai, odată cu expirarea stării de urgență. La...

Despre lipsa autopsiilor, așa-zisele laboratoare ale DSP și alte Bâlbe în vreme de pandemie

Despre lipsa autopsiilor, așa-zisele laboratoare ale DSP și alte Bâlbe în vreme de pandemie
Interviu cu Dr. Ligia Barbarii, medic primar de medicină legală, șef al Laboratorului de Genetică din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” din București.   - În cazul...

Armata suferă prima pierdere: restaurantul CCA, răpus de Covid

Armata suferă prima pierdere: restaurantul CCA, răpus de Covid
Galerie Foto Chiar în timp ce pregătea amânarea măsurilor de relaxare, care trebuiau implementate cu data de 1 iulie, Cabinetul Orban a decis desființarea Unității de Prestări Servicii și Alimentație a Ministerului...

Ludovic Orban, acuzat de trei asociații de judecători de presiuni asupra Justiției

Ludovic Orban, acuzat de trei asociații de judecători de presiuni asupra Justiției
Galerie Foto Pentru a doua oară, în mai puțin de o lună și jumătate, trei asociații ale judecătorilor din România critică modul în care Guvernul condus de Ludovic Orban, dar și afirmațiile premierului se raportează la...

Dragoș Frumosu: România poate hrăni 80 de milioane de oameni

Dragoș Frumosu: România poate hrăni 80 de milioane de oameni
Dragoș Frumosu, liderul Federației Sindicatelor din Industria Alimentară, a Băuturilor, Tutunului și Ramuri Conexe „SINDALIMENTA”, luptă de două decenii pentru industria alimentară și pentru cei peste...

Emil Lungeanu, autorul romanului ”Jocul”, care apare cu Jurnalul: „Scriitorul îşi câştigă existenţa într-un singur fel: prin posteritate” 

Emil Lungeanu, autorul romanului ”Jocul”, care apare cu Jurnalul: „Scriitorul îşi câştigă existenţa într-un singur fel: prin posteritate” 
Galerie Foto Emil Lungeanu - romancier, eseist, poet, autor de piese de teatru, critic la revista Uniunii Scriitorilor. Conform referințelor, este cel mai versatil scriitor român, manifestându-se în toate genurile și speciile...

După orice extracţie, nu trebuie să rămână loc gol

După orice extracţie, nu trebuie să rămână loc gol
Unii trec sănătatea danturii în categoria a doua, până când o durere de dinţi îi scoate din ţâţâni. Dantura este un organ de o importanţă deosebită, amânarea vizitei la medicul stomatolog duce la...

Povestea spectaculoasă a unei donații de 1,4 milioane pentru euroalegeri. Iei bani de la „Grindă”, donezi la PNL și câștigi un post la Cancelaria lui Orban

Povestea spectaculoasă a unei donații de 1,4 milioane pentru euroalegeri. Iei bani de la „Grindă”, donezi la PNL și câștigi un post la Cancelaria lui Orban
Galerie Foto Ana Maria Dimitriu, consilierul local de la Focșani, fostă angajată la biroul parlamentar al actualului ministru al Dezvoltării Ion Ștefan, zis “Grindă”, care a împrumutat, în primăvara trecută, 1,4...
Serviciul de email marketing furnizat de