x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

CTITORI AI ROMĂNIEI / 150 de ani de la Unirea Principatelor Române

0
09 Ian 2009 - 00:00

La 24 ianuarie se împlinesc 150 de ani de la Unirea Principatelor Române Moldova şi Muntenia. Jurnalul Naţional va marca acest moment aniversar prin evocarea personalităţilor care au contribuit în mod determinant la realizarea marelui act istoric. Textele sunt extrase din enciclopedia "Oameni politici români", elaborată de istoricul Stelian Neagoe. Astăzi, despre Barbu Catargiu.




Barbu Carargiu a fost respectat şi preţuit de către Alexandru Ioan Cuza
Reproducere după tabloul lui Theodor Aman



Barbu Catargiu s-a născut la 26 octombrie 1807, în Bucureşti. Era fiul marelui vornic Ştefan Catargiu din Muntenia şi al Tiţei (Stanca), născută Văcărescu (fiica vestitului Ban Barbu Văcărescu).

Primele învăţături le-a deprins în casa părintească. La vârsta de 12 ani a urmat, în Bucureşti, cursurile reputatei Şcoli greceşti de la Măgureanu. După care, vreme de aproape zece ani, a trăit în străinătate, cu precădere în Franţa, unde a făcut temeinice studii universitare în Litere, Drept, Istorie, Filosofie, Economie politică. Pe când se afla la Paris, a trecut împreună cu colegul său de învăţătură Barbu Ştirbei pragul casei faimoasei ghicitoare Lenomand, care i-a prezis lui Ştirbei  Coroana domnitoare, iar lui Catargiu – moarte prin violenţă.

După întoarcerea în ţară, în anul 1834, s-a făcut remarcat în şedinţele "Societăţii Filarmonice" din Bucureşti, alături de Ion Câmpineanu, Heliade Rădulescu ş.a. Din acea perioadă datând şi pasagera sa îndeletnicire de cronicar dramatic.

"Regulamentara" vârstă de 30 de ani i-a permis să candideze şi să se aleagă membru în Obşteasca Adunare, în ciuda împotrivirii Domnitorului Alexandru Ghica. În sesiunea din anul 1842 a acelui parlament restrâns, Barbu Catargiu a rostit un discurs pe cât de reuşit ca formă, pe atât de virulent la adresa erorilor din administraţia Domnitorului Ghica. Succesul discursului a fost atât de mare, încât liderul oratorilor din acea epocă, Gheorghe Bibescu, ţinând să-l felicite, i-a declarat: "Vere, îţi cedez locul meu! M-ai întrecut!".

În chip firesc, după alegerea Principelui Gh. Bibescu pe Tronul Munteniei, B. Catargiu a fost numit (la 20 decembrie 1842) director la Departamentul Dreptăţii (Justiţiei), ridicat la rangul de clucer şi trecut în Arhondologie.

CRITIC AL DOMNIEI LUI BIBESCU
Tânărul om politic n-a avut însă reticenţe în critica strâmbătăţii din Domnia lui Bibescu, precum "afacerea Trandafilof" sau modificarea "regimului dotal". Răcirea simpatiilor reciproce dintre cei doi veri nu l-a aruncat pe Catargiu în tabăra revoluţionarilor paşoptişti. Adept al unei orientări mai mult de centru-dreapta, Barbu Catargiu a evitat injoncţiunile mişcării paşoptiste, preferând în schimb să călătorească în Austria, Franţa, Anglia, unde a contactat oficialităţi politice, a studiat viaţa civilă şi de Stat din marile capitale occidentale.

A revenit în ţară după potolirea spiritelor, în septembrie 1848, iar Caimacamul Constantin Cantacuzino s-a grăbit să-l reconfirme în funcţia de director la Departamentul Dreptăţii.

În decembrie a fost desemnat şi suplinitor la Sfatul Visteriei, pentru ca un an mai târziu, în decembrie 1849, să fie ridicat la rangul de vornic de poliţie. Fiind ales Domnitorul Munteniei cel de al doilea văr al său, Barbu Ştirbei, Catargiu a continuat să deţină un timp directoratul din Departamentul Dreptăţii, după care a fost numit judecător la Înalta Curte. Exprimând şi de această dată unele critici la adresa Divanului ţării, atitudine care a indispus vădit pe Domnitorul Ştirbei, Barbu Catargiu a preferat să-şi prezinte demisia la 7 ianuarie 1856.

Între timp, Barbu Catargiu s-a căsătorit cu Caterina Parravicini, de origine rusă (m. 1888, în Bucureşti). Au avut un singur copil, Mariţa – căsătorită (în anul 1859) cu consulul Franţei la Bucureşti, Louis Béclard.

În contextul internaţional (Războiul Crimeii, încheiat cu Pacea de la Paris) favorabil Unirii Principatelor Române, elita politică şi culturală a Munteniei a declanşat noian de acţiuni unioniste. Între acestea s-a înscris şi Comitetul Conservator al celor Nouă, fondat de Barbu Catargiu şi alţi confraţi, organism politic de sorginte liberal-conservatoare, care a redactat şi a dat publicităţii la 19 martie 1859 cele opt puncte fundamentale destinate dezbaterilor şi hotărârilor Divanului ad-hoc, ce sta să se constituie şi să fie convocat în istoricile sale şedinţe.

Intrigile liberalilor radicali, conjugate cu cele ale fostului Domnitor Alexandru Ghica (devenit Caimacam), au influenţat electoratul neexperimentat să lase pe dinafară personalităţi precum Barbu Catargiu,  văduvind astfel Divanul ad-hoc de preţioasa contribuţie a destoinicului om politic.

O dată cu instalarea la conducerea Munteniei a Căimăcămiei de Trei, la 18 octombrie 1858, B. Catargiu a fost cooptat în noul Guvern, oferindu-i-se portofoliul Finanţelor. Ierarhic a ajuns până la demnitatea de logofăt.

Pentru Adunarea Electivă a Munteniei, ce urma să desemneze noul Domnitor, B. Catargiu a fost ales deputat în două judeţe: Dâmboviţa şi Olt, optând pentru primul, în care îşi avea şi marile sale proprietăţi.

ÎNTĂIUL PRIM-MINISTRU AL ROMĂNIEI
Pe când se treceau în revistă numele candidaţilor la Domnie, Barbu Catargiu a înclinat iniţial pentru fostul domnitor Gheorghe Bibescu. Îndată ce s-a ivit soluţia alegerii colonelului Alexandru Cuza pe Tronurile reunite, el a îmbrăţişat cu entuziasm ideea. A făcut chiar parte din primul Guvern de la Bucureşti, instituit de Cuza Vodă sub preşedinţia lui I.A. Filipescu, Guvern în care i-a fost repartizat Ministerul de Finanţe (25 ianuarie-20 martie 1859).

Ca vicepreşedinte al Adunării Elective, a condus şedinţa solemnă de primire a lui Cuza Vodă în mijlocul Reprezentanţei Naţionale din Bucureşti; a fost, de asemenea, un activ membru al Comisiei Centrale de la Focşani şi a suplinit ca interimar conducerea Ministerelor Lucrărilor Publice, Finanţelor.

Autoritarului lider al partidei conservatoare în formare i-a încredinţat Prinţul Unirii şi conducerea Guvernului muntean din primăvara anului 1859. Însă, fiind un om politic cu accentuată personalitate, a avut cutezanţa să-şi prezinte o neobişnuită demisie, cea a lui "ai refuzat, Măria Ta", atunci când Domnitorul nu i-a dat câştig de cauză în confruntarea cu Parlamentul, căruia îi propusese un inflexibil program de guvernare.

Se poate spune că Domnitorul Alexandru Ioan I nu l-a iubit pe invulnerabilul Barbu Catargiu, dar cu siguranţă că l-a respectat şi l-a preţuit. Dovadă peremtorie fiind desemnarea sa în funcţia de preşedinte al primului Consiliu de Miniştri al României (22 ianuarie 1862).

La rândul său, şi Barbu Catargiu a apreciat la justa lor valoare eforturile supraomeneşti făcute de Cuza Vodă pentru înfăptuirea României Mici. Stă mărturie, în acest sens, admirabilul discurs rostit de Catargiu în Adunarea legislativă de la Bucureşti, la 11 decembrie 1861, cu prilejul anunţării oficiale de către Domnitor că Unirea definitivă a Principatelor Române a fost înfăptuită, dând canaţionalilor săi "o singură Românie".

Vom cita două pasaje din acel memorabil discurs: "Domnilor, sunt în viaţa oamenilor evenimente de acelea în care mintea omenească e în neputinţă de a exprima sentimentele ce mişcă inimile. Evenimentul zilei de astăzi e din acela ce nu se exprimă; toţi îl pricepem în acest minut în adâncul inimilor noastre. Unirea e desăvârşită, ni s-a zis. Acest cuvânt e un cuvânt înalt; el cuprinde făgăduinţa mântuirii şi viitorului ţării. (...)

Să trăiască România!

Să trăiască Domnitorul nostru, care singur, prin a sa stăruinţă, ne-a dat mijlocul de a striga iarăşi:

Trăiască România!

Trăiască Domnitorul veşnic şi nedespărţit de noi!".

"TOTUL PENTRU ŢARĂ, NIMIC PENTRU NOI"
Şi fiindcă am evocat textul acelui celebru discurs, vom mai reproduce un paragraf ce relevă proprietatea lui Barbu Catargiu asupra unei sintagme inspirată, preluată parţial de Mişcarea legionară în anii interbelici şi, prin abuz ori ignoranţă, răzuită cu totul de pe soclul statuii primului prim-ministru al României de către edilii post-decembrişti, cu ocazia reaşezării impozantei sculpturi a italianului Romanelli, la poalele Dealului Mitropoliei. Cităm: "24 Ianaurie fu asemenea o zi de înfrăţire între noi... Atunci ne lipsea încrederea... Acum ne cunoaştem mai bine. Până aci vroiam cu toţii acelaşi lucru, numai mijloacele de a ajunge ne despărţeau.

Acum, pe drapelul nostru, înaintea căruia să fim toţi îngenunchiaţi, să scriem astăzi: «Totul pentru ţară, nimic pentru noi!»".

Nu credem că, bântuiţi de fantome, cei care nu demult s-au ocupat – nota bene – cu reamplasarea statuii lui Barbu Catargiu la poalele Dealului Mitropoliei, nu prea departe de locul din care fusese dislocată cu buldozerul, în anul 1984, şi depozitată în "cimitirul statuilor foştilor",amenajat undeva în spatele Casei Scânteii (astăzi Casa Presei Libere) – nu credem, repetăm, că au intenţionat să lase impresia asasinării pentru a doua oară a lui Barbu Catargiu, ultragiind prin omisiune absurdă (demnă de un Roller de tristă amintire), integralitatea ansamblului monumental realizat de marele artist italian.

Cert este că pe soclul, probabil din nou construit, al statuii n-a mai fost inscripţionat celebrul citat-epitaf al lui Catargiu – Totul pentru Ţară, nimic pentru noi! –, aşa cum fusese încrustat în piatra soclului original şi cum se păstrează în fototecile marilor muzee bucureştene, în cărţi despre viaţa şi activitatea liderului conservatorilor, la Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române.

Precum în situaţia inscripţiei eliptice de pe soclul statuii lui Cuza Vodă, fericit amplasată în Dealul Mitropoliei, în apropierea celei a primului său prim-ministru (şi al României) – este de aşteptat ca aceleaşi minţi luminate din clasa noastră politică postdecembristă să dispună fără zăbavă remedierea acelei "erori din greşeală", cu încărcătură de fals grosolan, prin omisiune, faţă de un vestigiu semnificativ din istoria politică românească.

ASASINAT SUB CLOPOTNIŢA DIN DEALUL MITROPOLIEI
Acest exigent bărbat de Stat a dat de la tribuna Parlamentului lecţii de erudiţie şi de elocinţă mai tinerilor – talentaţi şi ei – adversari liberali (Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu), prea grăbiţi să comprime etapele, necesare totuşi ale unei evoluţii a societăţii româneşti fără salturi şi zguduituri păgubitoare. În fond, Barbu Catargiu era un conservator luminat, chiar moderat în vederile sale economice şi social-politice. Dar lumea românească era în surescitare şi se zorea să recupereze, oricum, terenul piedut faţă de civilizaţia occidentală.

Când s-a văzut că nu se poate trece peste acea personalitate de convingeri profunde, am zice europene, mulţii săi adversari din ambele tabere politice – liberali radicali şi ultraconservatori – s-au coalizat într-o precursoare "monstruoasă coaliţie" şi au decis să treacă peste cadavrul premierului care, cu puţine minute înainte de a fi asasinat, chemase la ordine pescuitorii în ape tulburi sociale, prin profeticul, testamentarul îndemn: "Pacea, domnilor, pacea şi odihna sunt scăparea ţării, şi voi prefera moartea mai înainte de a călca sau a lăsa să se calce vreuna din instituţiile ţării". A zis şi, câteva minute mai târziu, a murit prin împuşcare, pe când, în trăsură cu prefectul Poliţiei Capitalei, Principele Nicolae Bibescu, trecea pe sub clopotniţa din Dealul Mitropoliei.

Ultraconservatorii au crezut că prin sacrificarea temutului lor şef se va amâna sine die necesara reformă agrară. La celălalt pol, liberalii radicali au considerat că prin dispariţia copleşitorului lor adversar politic vor avea cale liberă în a impune reforme în paşi de revoluţie permanentă. De aci, "monstruoasa coaliţie" care a exersat pe cadavrul lui Barbu Catargiu incalificabilul act de la 10/11 februarie 1866.

Barbu Catargiu a murit la 8 iunie 1862, în Bucureşti. Deşi numai în vârstă de 54 de ani, îşi făcuse deja testamentul. I-a plăcut să orânduiască totul din vreme, să nu-l prindă imponderabilele vieţii cu lucruri încurcate. Astfel, cu toate că trecea drept unul dintre cei mai prosperi boieri ai vremii şi cetăţean de seamă al Bucureştilor, a dorit să fie înmormântat la conacul de la moşia din Maia – Dâmboviţa, alături de părinţii săi. Un gest rar, care spune multe despre acel "tot relativ", de care era atât de conştient eminentul gânditor. La 8 iunie 1862 a fost asasinat cel mai european om politic român din epocă. Iar interesele vinovaţilor morali s-au întrepătruns într-o aşa măsură, încât au tăinuit abominabilul act, rămas până astăzi cu tristul privilegiu al unei crime politice perfecte.

Notă: intertitlurile aparţin redacţiei

URMEAZĂ
Ciţi mâine despre Vasile Alecsandri, care a renunţat la oferta ocupării Tronului Moldovei înlesnind astfel calea spre Unirea celor două Principate Române sub sceptrul unui Domnitor care ar răni mai puţin orgoliul celorlalţi candidaţi la Tronurile reunite.
Citeşte mai multe despre:   special,   bucuresti,   barbu,   catargiu

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

„Ochii se simt bine dacă sunt solicitaţi la capacitate maximă”

„Ochii se simt bine dacă sunt solicitaţi la capacitate maximă”
În privinţa ochilor, în populaţie circulă versul acela din poezia lui Topârceanu: „Lung prilej de vorbe şi de ipoteze”. Multe ziceri în popor despre ochi sunt neclare, încercăm să limpezim o serie de...

Statul român, creditor la firma lui Mircea Băsescu, complet dezinteresat de prețul de vânzare a bunurilor datornicului

Statul român, creditor la firma lui Mircea Băsescu, complet dezinteresat de prețul de vânzare a bunurilor datornicului
Galerie Foto Ghinion pentru Mircea Băsescu, în legătură cu cea de-a doua companie pe care o patronează și care se află, în prezent, în procedura falimentului. Propunerea lichidatorului judiciar al SC MB Consult Company SRL C...

Cum au “spălat-o pe “zeița anticorupție” procurorii lui Nicolae Solomon. CSM susține, într-un document oficial, că Laura Kovesi nu a semnat protocolul cu SRI din 2009. Actul arată că da

Cum au “spălat-o pe “zeița anticorupție” procurorii lui Nicolae Solomon. CSM susține, într-un document oficial, că Laura Kovesi nu a semnat protocolul cu SRI din 2009. Actul arată că da
Galerie Foto Într-un mod scandalos, Secția de Procurori de la CSM notează, într-un document oficial, faptul că fostul procuror general al României, Laura Codruța Kovesi, nu și-a asumat, prin semnătură, protocolul secret...

Salariul, primele, diurnele și bonificațiile încasate de fratele Laurei Kovesi de la Transgaz, trecute la secret

Salariul, primele, diurnele și bonificațiile încasate de fratele Laurei Kovesi de la Transgaz, trecute la secret
Galerie Foto Odată cu mutarea, cu arme și bagaje, a fostei șefe a DNA, Laura Codruța Kovesi, la Luxemburg, în calitatea ei de procuror general al Parchetului European, și familia acesteia de la Mediaș a făcut două mișcări...

Klaus Iohannis se contrazice pe el însuși și numește în funcții pe procurorii-șefi respinși de CSM

Klaus Iohannis se contrazice pe el însuși și numește în funcții pe procurorii-șefi respinși de CSM
Galerie Foto Președintele Klaus Iohannis acționează identic cu Traian Băsescu în privința numirii șefilor marilor Parchete și, în ciuda avizului negativ al CSM, a semnat, ieri, decretul de numire în funcția de procuror...

Dr. Iosif Niculescu: Menopauza, o perioadă a vieții în care femeile au mare nevoie de ajutor

Dr. Iosif Niculescu: Menopauza, o perioadă a vieții în care femeile au mare nevoie de ajutor
La femei, în general, afecţiunile cardiace apar cu 5-7 ani mai târziu decât la bărbați, iar acest avantaj se datorează efectului protector al estrogenilor, hormonii sexuali feminini având şi funcție de...

Chirițoiu și-a angajat partenerii de afaceri ca să apere concurența

Chirițoiu și-a angajat partenerii de afaceri ca să apere concurența
Galerie Foto Președintele Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu, și-a adus în subordinea sa, la instituția publică pe care o conduce, familia de prieteni, alături de care deține atât proprietăți imobiliare, dar...

„Vezica biliară este o «grenadă» pe care fiecare o poartă în raniţă”

„Vezica biliară este o «grenadă» pe care fiecare o poartă în raniţă”
Îndepărtarea vezicii biliare este o operaţie des întâlnită, deoarece medicamentele pentru dizolvarea calculilor nu sunt eficiente. Se discută multe despre această intervenţie, astfel că propunem limpezirea...

Jaf bugetar: o instituție a dat prime de 10.000 lei/angajat

Jaf bugetar: o instituție a dat prime de 10.000 lei/angajat
Galerie Foto Cu doar câteva zile înainte ca Guvernul Orban să fie demis, de Parlament, prin moțiune de cenzură, în Monitorul Oficial a fost publicată o Ordonanță de Urgență prin care Executivul a modificat Legea...

Cum dai jos miniștri doar cu acuzația de plagiat

Cum dai jos miniștri doar cu acuzația de plagiat
Războiul plagiatelor nu a-nceput în România, în anul 2012, ci în țările din vestul Europei, apoi s-a extins. Urmărind evoluția cazurilor de acuzații de plagiat la nivel înalt, constatăm că toate au același...

Cum l-a scăpat imunitatea prezidențială pe Iohannis de un nou dosar privind casele de la Sibiu

Cum l-a scăpat imunitatea prezidențială pe Iohannis de un nou dosar privind casele de la Sibiu
Galerie Foto Președintele României, Klaus Iohannis, un autointitulat adversar al practicii de utilizare a legilor sau a procedurilor legale de către politicieni, pentru a se pune la adăpost de eventuale anchete, a beneficiat el...

Capii Parchetelor și strania coincidență a legăturilor de afaceri cu oameni politici

Capii Parchetelor și strania coincidență a legăturilor de afaceri cu oameni politici
Galerie Foto Giorgiana Hosu, unul dintre procurorii propuși de demisul ministru al Justiției Cătălin Predoiu pentru preluarea șefiei DIICOT, este legată, prin intermediul familiei sale, de afacerile unui cunoscut liberal. Mama,...

Migrenele durează până la 72 de ore şi îşi anunţă venirea

Migrenele durează până la 72 de ore şi îşi anunţă venirea
Lumea încă nu a tras hotarul, în sfera durerilor de cap, între migrene şi nevralgii. Profesor doctor Dorin Sarafoleanu ne lămureşte care sunt deosebirile dintre cele două afecţiuni frecvent...

Războiul plagiatelor - împotriva sistemului universitar, nu a imposturii

Războiul plagiatelor - împotriva sistemului universitar, nu a imposturii
Mulți au crezut în nevoia de a face epurare în sistemul universitar și în nevoia de a elimina impostura, prin dovedirea unor plagiate. Datele și faptele arată însă că nu a fost vorba despre o luptă împotriva...

La Braşov, reclamarea abuzurilor se sancţionează cu dosare

La Braşov, reclamarea abuzurilor se sancţionează cu dosare
Galerie Foto La mai bine de jumătate de an de când un dosar de evaziune fiscală şi spălare de bani, instrumentat de Curtea de Apel Braşov, a ajuns în atenţia Ministerului Justiţiei şi a Secţiei pentru Investigarea...
Serviciul de email marketing furnizat de