Culisele Cotrocenilor

Palatul Cotroceni este cunoscut publicului in mica masura. Dincolo de imaginile de la activitat ile oficiale sau traseul de la Ziua Portilor Deschise, nu se stie inca aproape nimic. Presedintele tarii prezinta pentru cititorii "Jurnalului National" locurile in care nu intra decat angajatii Administratiei Prezidentiale si ai SPP.

Cu Ion Iliescu, in culise la Palatul Cotroceni

Din 1990 si pana azi, cu o intrerupere de patru ani, Palatul Cotroceni a fost, pentru Ion Iliescu, aproape a doua casa. Una in care recunoaste ca poate nu s-a simtit chiar ca acasa, fiind prea putin functionala, dar la care s-a adaptat, pana la urma. O va parasi insa la sfarsitul acestui an, dupa alegerile prezidentiale la care Constitutia nu-i mai permite sa participe. Marius Tuca l-a convins pe Ion Iliescu sa fie ghidul echipei si cititorilor "Jurnalului National" si sa prezinte fata mai putin vazuta a Palatului Cotroceni. Unde urmau sa fie birourile si dormitoarele cuplului Ceausescu, unde lucreaza presedintele, unde ia masa si unde isi invita oaspetii straini la teatru veti afla din acest reportaj inedit din culisele Cotrocenilor.
MARIUS TUCA
IRINA CRISTEA

Ion Iliescu a intrat in salonul unde era programat interviul cu o intarziere de aproape 10 minute. "Imi cer scuze", a explicat surazator. "Am primit corectura pentru o carte pe care o pregatesc impreuna cu Tismaneanu. Speram sa apara in martie, dupa care o vom traduce si o pregatim pentru strainatate." Da sa ia loc la masa unde a vorbit, cu cateva zile in urma, tot pentru "Jurnalul National", despre povestea de dragoste pe care o traieste de zeci de ani alaturi de sotia sa, Nina. Propunerea lui Marius Tuca, de a ne ghida intr-un tur al birourilor staff-ului prezident ial, pare sa il prinda pe picior gresit. Nu se astepta. Ii arunca o privire scurta consilierei lui, Corina Cretu. Nu e insa o privire care cere incuviint area, ci privirea unui pusti pus pe sotii. Pare sa intuiasca, pentru o clipa, deruta pe care o va provoca plimbandu-se, alaturi de Marius Tuca, pe holurile Palatului Cotroceni. Iar gandul pare sa-l incante. "Haideti!", spune scurt si se indreapta spre holul care da spre biroul sau.

Plecarea
Decizia brusca ii panicheaza un pic pe insotitorii sai. Si nu sunt putini: Corina Cretu impreuna cu o angajata de la presa, doi membri ai Serviciului de Protectie si Paza, cameramanul palatului si usierul in livrea. Ne calcam cu totii pe picioare, care sa deschida usile inainte ca presedintele sa se apropie de ele, altul sa anunte, pe cat posibil, ca Ion Iliescu va vizita inopinat cateva birouri, altul sa fotografieze, altul sa inregistreze, altul sa filmeze si altii sa supravegheze toate miscarile.

"Aici lucrez eu"
Intram in biroul prezidential. "Aici lucrez eu, iar in biroul de unde am plecat trebuia sa fie dormitorul Elenei Ceausescu." Ion Iliescu pare sa-si fi luat in serios rolul de ghid. In acelasi timp, ii e greu sa stea locului, si e nevoie tot efortul lui Marius Tuca pentru a-l retine in propriul spatiu de lucru. "Haideti sa mai stam. Aici luati deciziile importante?" "Sigur, nui nevoie de alt birou pentru chestiuni delicate. Mai folosesc totusi si camera unde vom face interviul. E mai retrasa, mai potrivita pentru discutii, si nici nu are telefon, unde sa fiu deranjat. " Aflam si cine il poate deranja pe presedinte. "Depinde de persoana care deranjeaza si de persoana cu care sunt", incearca sa explice Ion Iliescu.

Sala de consiliu
Iesim din biroul prezidential, iar ghidul nostru ne poarta prin holurile si holisoarele palatului, foarte zgarcit cu detaliile despre urmatoarea oprire. Cand usierul deschide, cu rasuflarea taiata, o noua usa, vine si explicatia. "Aici e sala unde am intalnirea de luni dimineata, cand discut cu consilierii." O sala micuta, incarcata, unde aproape tot spatiul e ocupat de o masa rotuda. Presedintele decide ca nu e mare lucru de vazut aici si, cu o intoarcere scurta, pe calcaie, o porneste spre usa. "Haideti sa va duc la CSAT!"
In anticamera biroului CSAT, secretara frunzareste presa. Intrarea "alaiului" o prinde rasfoind un ziar oarecare. "V-am prins, deci la CSAT nu se citeste "Jurnalul National"!" "Ba da, primim si citim toate ziarele", raspunde, dar prea tarziu sa se faca auzita. Presedintele si insotitorii sai au intrat deja in birou, unde consilierul pe probleme de securitate, Talpes, era intr-o scurta sedinta.
"Aici trebuia sa fie biroul lui Ceausescu. Mie mi s-a parut prea mare si intunecos si l-am lasat pe consilierul de securitate sa lucreze aici", se justifica presedintele Iliescu. Biroul este, intr-adevar, in semiintuneric. Lumina are la dispozitie doar doua ferestre prin care sa-si faca loc in incapere. "E sala unde i-am primit pe mineri, in 1991", isi aminteste seful statului. "Eram cu ei si cu SPP-ul."

"Aici trebuia sa fie biroul Elenei Ceausescu"
Pornim pe alte holuri, in directii cunoscute doar de Ion Iliescu. Plimbarea pare sa-i placa din cale-afara. Schimba directia brusc, se razgandeste dupa cateva trepte, fenteaza, in ultima clipa, SSP-istii, cameramanul si fotograful care incearca sa-l astepte cu cativa pasi mai in fata. "Cam cate ore stati aici, zilnic?", vrea sa stie Marius Tuca. "De obicei vin la 9 dimineata. S-a intamplat sa stau si pana la 9 seara. De lucrat aici peste noapte nu a fost cazul. Mi s-a intamplat la Palatul Victoria si in dealul Cotrocenilor." Presedintele pare dispus sa inceapa o poveste mai lunga, dar se opreste pe neasteptate pentru inca o explicatie: "Aici lucreaza Corina. Trebuia sa fie biroul Elenei Ceausescu." Nu-si aduce aminte exact de cand lucreaza alaturi de purtatoarea sa de cuvant. "Cand ai venit, mai? In 1994 sau cand?" Nu mai asteapta raspunsul. "Ea a lucrat cu Chebeleu", explica Iliescu.

Povestea bisericutei
Calcandu-ne iar in picioare pe holurile inguste, in incercarea de a tine pasul cu seful statului, ajungem pe o terasa ce da spre curtea interioara a Palatului. Aici se dezlantuie vocatia de ghid a presedintelui. "Iata Palatul regal construit de Carol I. Inainte, pe acelasi loc, a fost primul palat domnesc al Cantacuzinilor. Conform traditiei, existau palatul domnesc, o bisericuta si manastirea, cu curtea aceea interioara. In secolul XIX a devenit deci palat regal si cand Carol al II-lea si-a construit palat in centrul Bucurestiului, acesta a ramas tot al casei regale. Dupa al doilea razboi mondial a fost Palatul Pionierilor. Deci palatul vechi si incinta respectiva. In anii ‘80, Ceausescu a mutat de aici Palatul Copiilor si a construit aceasta aripa noua, ceea ce vedeti aici, construita in acelasi stil. Din acest punct de vedere, putem spune ca din tot ce s-a construit in vremea respectiva, asta e cea mai reusita. Au reusit sa pastreze unitatea ansamblului. Bisericuta a fost demolata de Ceausescu in 1989 si a fost reconstruita. Exista toate planurile vechi. Sunt si niste piese, niste coloane care apartin bisericii." Incercarea de a profita de pofta de vorba a presedintelui nu are prea mult succes. Cand vine vorba despre viitorul consilierilor sai dupa ce mandatul lui la Cotroceni se va fi incheiat, Ion Iliescu isi ia un aer aproape cochet, surazand si raspunzand intr-o doara. "Mai, fiecare traieste cum il aranjeaza cel mai bine." "Dar ce vor face, ii puneti pe listele partidului? " Ion Iliescu iuteste pasul. Se rasfata. "Nu hotarasc eu daca intra in partid sau nu. Fiecare va avea optiunile lui."

Teatrul de la Cotroceni
Inca un hol si ajungem in sala de teatru, locul unde presedintele a zabovit cel mai mult. "Sala care apartine aripii noi. E o realizare foarte reusita, dupa parerea mea. Si face o impresie foarte buna tuturor celor care vin, si exista o sala similara doar la Versailles. Avem spectacol in fiecare luna."
Traseul ales spontan de seful statului ne aduce intr-o alta sala de consiliu. Acolo, o alta mica sedinta, alti demnitari usor fastaciti de prezenta presedintelui si a echipei de la "Jurnalul National". Se ridica brusc si-si aranjeaza hartiile. "Buna ziua, ce mai faceti?" "Activitati, activitati... Discutam problema cu arenda. " Subiectul e pe placul lui Ion Iliescu. Explica patimas care e treaba cu faramitarea proprietatii, cu desfiintarea CAP-urilor. "Interventia brutala a statului care a compromis ideea de cooperatie, de cooperativa. Cooperatia nu apartine comunismului, este mult mai veche si a jucat un rol foarte activ." De data aceasta, Marius Tuca e cel care incearca sa scape. Ion Iliescu nu se mai alinta. E pe teritoriul lui. "Regret ca noi n-am avut capacitatea intelectuala, vointa necesara si intelepciunea ca sa nu demolam niste structuri care puteau sa fie viabile. N-am fi pierdut cat am pierdut. Stai putin!" Se intrerupe doar pentru o secunda, cat sa-l apuce de brat pe Marius Tuca si sa nu-l lase sa puna vreo intrebare. Vine insa vorba despre branza, lapte, carne si alte produse ale unei cooperative din Curtici si apare ideea salvatoare: sa vizitam restaurantul.

"Uitati! Lucram chiar si la masa"
Intrarea in restaurant ii lasa pe toti cei de la mese cu dumicatii in gat. Tacamurile nu mai zdrangane, vocile nu se mai ridica. Se ridica in schimb cativa meseni, care se apropie sa-l salute pe Ion Iliescu. "Ce mai faceti?" "Ce sa facem, domnule presedinte, uitati, cu documentele dupa noi, lucram chiar si la masa. Nu stati cu noi la o ciorba de fasole?" Presedintele promite sa se intoarca dupa interviu. Interviu care incepe, propriu-zis, dupa cateva minute, in incaperea unde ne-am intalnit cu presedintele.

CONTINUARE: "La 15 ani am devenit barbatul familiei"