Cum creştem copii generoşi

Generozitatea şi empatia sunt abilităţi ce pot fi învăţate de copii încă de la vârste fragede. Uneori, dorinţa unui copil de a împărți mâncarea sau o jucărie nu vine natural, însă nu trebuie să vă alarmaţi, spun specialiştii. Copiii care refuză să fie generoşi nu trebuie certaţi şi puşi la punct, pentru că efectul va fi invers. Părinţii au cel mai important rol în dezvoltarea empatiei şi generozităţii la copil, spun psihologii.

Generozitatea se învaţă în principal de la părinţi şi din mediul de socializare (grădiniţă, şcoală, familia extinsă etc). La vârstele foarte mici, e firesc să nu îşi dorească să împartă, dar asta pentru că întreaga atenţie a copilului este focusată pe jucăria preferată sau pe un obiect nou apărut în peisaj.

Lorena Diaconescu, psiholog

Definiţia scurtă a empatiei spune că este abilitatea te a pune în pantofii celuilalt, de a vedea lumea prin ochii celuilalt şi a simţi ce simte celălalt. Nu toţi copiii au această capacitate natural, iar comportamentul lor este de multe ori fix invers. Sunt posesivi, egoişti, refuză să împartă. Un comportament normal, spun specialiştii, care poate fi corectat. Empatia este o abilitate, deci nu este înnăscută. Un copil care va primi o jucărie mult dorită sau are un obiect preferat nu va dori să le împartă cu alţi copii. "Nevoia lui este de a explora sau de a se bucura de acel obiect, astfel încât nu are disponibilitate să împartă. Dacă părinţii obişnuiesc să facă gesturi prin care oferă, copilul va face şi el la fel şi este foarte important ca adulţii să valideze acest comportament al copilului, să spună că apreciază, că e un gest frumos etc. De cele mai multe ori, validarea îl stimulează pe copil să-şi dorească să repete gestul pentru a primi din nou apreciere. Pe măsură ce copiii cresc, este foarte util să-i implicăm în diferite acţiuni prin care învaţă să aibă grijă de animale, să fie suportivi pentru cei mai puţin norocoşi, să se implice în acţiuni de voluntariat etc.", explică psihologul Lorena Diaconescu.

Specialiştii spun că empatia poate fi dezvoltată la copii încă de la vârsta de un an, când cei mici încep să recunoască diverse emoţii. Copiii mai trebuie încurajaţi să verbalizeze ce simt şi este important să-i puneţi să povestească despre cum s-au simţit la grădiniţă sau şcoală, iar apoi să le mulţumiţi pentru deschidere.

CÂND NU SE MANIFESTĂ EMPATIA LA COPII

- prezenţa unor tulburări precum autismul, Asperger sau tulburarea Borderline, care sunt caracterizate printr-o lipsă a capacităṭii empatice

- părinţii nu sunt empatici, iar copiii nu au de unde învăţa această abilitate 

Limita dintre a le oferi ce îşi doresc şi răsfăţ

Părinţii din generaţiile actuale au tendinţa de a le lua copiilor tot ce nu au avut ei când erau mici. Comunismul, părinţii ceva mai duri şi lipsurile materiale şi-au pus amprenta pe adulţii din zilele noastre. Prea multe cadouri şi prea multe libertăţi nu duc doar la răsfăţ, dar afectează şi dezvoltarea psiho-emoţională a copilului. Este firesc ca cei mici să primească jucării şi să nu sufere de lipsurile îndurate de părinţii lor, dar este nevoie de echilibru şi educaţie pentru a dezvolta un copil armonios. "Adesea, părinţii procedează prin a oferi copiilor ceea ce nu au avut ei cândva. Nu este chiar alegerea ideală, ba din contră, este total nepotrivit pentru că, evident, copilul trebuie să aibă propriile lui dorinţe şi să-şi manifeste interesele sale. Copilul nu are nevoie de ceea ce le-a lipsit părinţilor, el are alte nevoi, aşadar să nu-l copleşim cu daruri inutile pe care nici măcar nu le-a cerut şi nu şi le doreşte. De asemenea, ar trebui să conştientizăm faptul că, anticipând dorinţele copilului, şi venind cu diferite cadouri înainte ca acesta să le ceară, copilul nu mai are dorinţă, nu mai trăieşte acel tip de emoţie specific şi, în consecinţă, anumite reacţii chimice la nivelul scoarţei cerebrale nu se mai produc în beneficiul său. Or, pentru o dezvoltare psiho-emoţională armonioasă, copilul trebuie să viseze, să-şi dorească lucruri, să-şi experimenteze emoţiile", mai explică psihologul.

"Alţi copii nu au ce mânca”

Mulţi dintre noi am crescut cu celebrele replici că alţi copii nu au ce mânca, nu au jucării sau nu au nici măcar o casă. Replici pe care le-am primit pe un ton aspru. Psihologii spun că nu este greşit neapărat să le spunem astfel de lucruri copiilor, însă contează abordarea. Ar fi bine să le spunem aceste lucruri tocmai în ideea cultivării empatiei şi generozităţii, pe un ton blând şi cu răbdare. Astfel, punându-se în relaţia ipotetică de a oferi ceva unor copii care nu au casă, hrană, jucării etc., abia atunci reuşesc să conştientizeze faptul că sunt în situaţie privilegiată faţă de aceşti copii cărora soarta nu le-a prea surâs, mai spun specialiştii.