Cum înţelege Traian Băsescu să aibă loc modernizarea statului român

După ce Traian Băsescu a anunţat convocarea unui Referendum pentru reducerea Parlamentului la o singură Cameră şi micşorarea numărului de aleşi ai poporului, jurnalişti inspiraţi au ţinut să reamintească politicienilor surprinşi de iniţiativă că preşedintele a vorbit de Revizuirea Constituţiei în Discursul de la 15 septembrie 2009.

Cei care şi-au permis osteneala de a reciti sau citi acest discurs vor fi remarcat că Traian Băsescu şi-a dezvăluit principala sa temă de campanie: necesitatea modernizării statului român. Bilanţul celor cinci ani de mandat a fost pus sub acest semn: "După cinci ani, România are câteva certitudini care înseamnă tot atâţia paşi în modernizarea României". Cele 22 de soluţii pentru viitor sunt văzute tot ca un proces de modernizare: "Soluţiile pe care le propun pentru viitor pornesc de la acelaşi imperativ al modernizării statului, a societăţii, a României (...)". Obiectivul modernizării statului român nu e însă o noutate nici măcar în cazul discursului din Parlament.

Într-un interviu acordat postului B1 după formarea Coaliţiei PSD - PC - PD-L, Traian Băsescu îşi explica implicarea în apariţia acestei Coaliţii de Stânga-Dreapta, sinonimă Fierului de Lemn, prin nevoia de a se trece rapid la reformarea statului român:

"Iar clasa politică sau guvernele n-au avut majorităţi suficient de consistente să facă reformele de profunzime care au rămas nefăcute. Fie că vorbim de educaţie, de organizarea administrativă, de debirocratizarea României, care e altă... alt unghi care trebuie abordat de guverne puternice, cu susţinere puternică în Parlament".

Dacă ne gândim că modernizarea statului român a devenit în aceste zile tema numărul unu a tuturor intervenţiilor publice ale lui Traian Băsescu, putem presupune că năşirea Coaliţiei, în decembrie 2008, a fost un moment din campania începută de preşedinte într-o vreme când nici un alt politician nu se gândea la scrutinul din iarna lui 2009.

Ce va cere Traian Băsescu electoratului
Rezumând intervenţiile lui Traian Băsescu în chestiunea modernizării, vom constata ipostaza cu care domnia sa se va prezenta în faţa electoratului: Mi-am asumat un obiectiv neglijat de toţi preşedinţii şi premierii postdecembrişti. Drept efect al bătăliei mele duse în aceşti cinci ani de mandat, modernizarea statului român a început. Daţi-mi încă un mandat de cinci ani pentru a-mi duce până la capăt obiectivul! Şi veţi vedea că, la finele celui de-al doilea mandat al meu, România va fi un stat modern în adevărata putere a cuvântului!

Sunt de acord întru totul cu viziunea domnului preşedinte asupra destinului asumat de statul român de-a lungul regimurilor succesive postdecembriste. Într-adevăr, cu toate exigenţele NATO şi UE de a primi în rândurile lor o Românie modernizată la nivel de stat, procesul de modernizare a statului român  a întârziat.

Din acest punct de vedere, proclamarea drept necesitate naţională a reformării statului român corespunde realităţii.

Nu ştiu dacă Traian Băsescu e la curent cu discuţiile care s-au dus de-a lungul a peste un secol în chestiunea reformării statului.

Sigur este însă că domnia sa a ridicat o problemă abordată controversat încă din vremea lui Carol I. E vorba despre problema felului în care se fac aceste reforme. Eminescu şi Caragiale, două genii ale scrisului politic, au avertizat asupra unui pericol major în ceea ce priveşte modernizarea statului român. Şi anume, ca reformele să nu ţină cont de evoluţia societăţii româneşti. I.L. Caragiale afirma în "Politică şi cultură" (Epoca, 18 octombrie 1896) drept principiu pentru orice reformă a statului raportul organic al acestuia cu societatea:

"În genere, statele au fost rezultatul necesar al societăţilor omeneşti. Societatea a fost rădăcina vie din care a ieşit ca un rod specific statul; ea a fost temelia pe care el s-a clădit potrivit. Societăţile s-au dezvoltat pe calea materială, morală şi intelectuală, după aptitudinile şi apucăturile lor de rasă, după condiţiile pământului lor şi după energia cu care au putut conserva şi apăra câştigurile lor de orice fel. Din mersul treptat al acestei dezvoltării au rezultat încet reformele politice, prefacerile relaţiilor între statul cu aşezăminte de formă fixă şi societatea mergând mereu înainte".

Pe acest principiu şi-a întemeiat I.L. Caragiale, ca şi Eminescu, scepticismul faţă de reformele radicale propuse şi impuse de sus în jos la vremea sa. Orice reformă vizând statul trebuie să ţină cont de realităţile societăţii româneşti. Într-un cuvânt, ele trebuie făcute abia după ce societatea noastră e nu numai pregătită să le primească, dar, mai mult, le şi cere. În absenţa acestei condiţii ne vom confrunta cu ceea ce Maiorescu numea forme fără fond. Legi, instituţii superbe pe hârtia Monitorului Oficial, dezastruoase în practică.

Modernizarea în doi timpi şi trei mişcări
Din Discursul în  faţa Parlamentului, din intervenţiile din ultimul timp se conturează o viziune a lui Traian Băsescu în legătură cu felul în care trebuie făcută modernizarea statului român:

1) Făcută în doi timpi şi trei mişcări;

2) Făcută de sus în jos.

Aceste caracteristici se regăsesc în măreaţa lor splendoare în chiar felul în care au fost impuse cele două coduri şi cele trei pachete de legi: prin asumarea răspunderii. Ar fi fost normal ca atât Codurile, cât şi cele trei pachete de legi să urmeze calea firească a democraţiei: dezbaterea amplă de către opinia publică şi dezbaterea parlamentară în procedură obişnuită.

Aşa cum am mai scris, se impunea acest parcurs nu doar pentru că aşa cerea democraţia, ci, mai ales, pentru că aşa cerea realitatea. Parte din procesul de reformă a statului român, Codurile, cele trei pachete de legi trebuie să corespundă realităţilor româneşti din momentul de faţă. Asumarea răspunderii are avantajul că ajung text în Monitorul Oficial cât ai bate din palme. Dezavantajul e că ajung la confruntarea cu societatea românească să nască monştri de absurd. Dezbaterea publică şi dezbaterea parlamentară ar fi adus, în forma finală a acestor măsuri de reformă, punctul de vedere al societăţii româneşti.

Prin asumarea răspunderii, legile de reformă a statului sunt produsul exclusiv al câtorva minţi care ţin să le impună societăţii româneşti de sus în jos.

Cele trei pachete de legi sunt văzute ca "un pas important în modernizarea Statului".

Mai mult:
"Pe actualele reforme, clasa politică poate construi un stat modern, un stat european, care să servească intereselor cetăţenilor".

Eşecul votului nominal
În discursul său, Traian Băsescu a evidenţiat drept moment de reformă a statului român introducerea votului uninominal. O fi votul uninominal superb în alte ţări, cu alte societăţi. În societatea românească - aşa cum s-a văzut după scrutinul din 2008 - votul uninominal a fost un dezastru. În loc să micşoreze slăbiciunile scrutinului parlamentar în România postdecembristă, votul uninominal le-a sporit. Au funcţionat din plin mita electorală, demagogia, ba chiar şi absenteismul.

În favoarea  votului uninominal s-a adus drept argument creşterea dependenţei de electorat a parlamentarului. Aiurea!  Au trecut deja aproape zece luni de când s-au anunţat rezultatele scrutinului parlamentar pe baza votului uninominal. A mai auzit cineva de prezenţa vreunui parlamentar în circumscripţie? A auzit cineva de vreo delegaţie de cetăţeni veniţi la Parlament pentru a-l face pe parlamentarul lor să voteze sau să nu voteze o lege? Prin presupusa dependenţă a parlamentarului de alegătorii din circumscripţia sa, votul uninominal ar fi trebuit să aducă, în adoptarea unei legi, punctele de vedere ale societăţii româneşti. Să urce la tribună un parlamentar şi să spună că interesele celor din circumscripţia sa sunt ca în legea cutare să intre amendamentul cutare. S-a aflat cumva de un asemenea moment? Nici vorbă. Cum să se petreacă un astfel de moment când, anul acesta, toate legile au fost adoptate doar prin asumarea răspunderii?!

Indiscutabil, modernizarea statului român e tema de campanie propusă de Traian Băsescu electoratului, întregii societăţi româneşti. Până acum, nici un contracandidat n-a abordat-o din perspectiva propriei viziuni asupra modernizării statului român, dar mai ales asupra mijloacelor de modernizare. Poate că ceilalţi candidaţi n-o consideră importantă pentru România mandatului lor. Dacă da, atunci să facă bine ceilalţi candidaţi să-şi prezinte şi România lor!