Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ziariştii străini veniţi în România pentru a realiza materiale despre cutremurul din martie 1977 au fost “monitorizaţi” pas cu pas de Securitate, pentru a nu se documenta “în afara temei”.
Ziariştii străini veniţi în România pentru a realiza materiale despre cutremurul din martie 1977 au fost “monitorizaţi” pas cu pas de Securitate, pentru a nu se documenta “în afara temei”.
Chiar şi într-o asemenea situaţie specială, Securitatea nu a pierdut din vedere urmărirea gazetarilor occidentali. Aju-toare puteau să aducă, dar nu cumva să se documenteze şi despre altceva în afara cutremurului. În “munca operativă”, securiştii beneficiau de “sprijinul” ziariştilor din televiziune sau presa scrisă, care prin diferite colaborări cu “organele” – angajamente, informări – semnalau dacă vreun gazetar străin avea interese “obscure” de documentare.
TERTIPURI GAZETĂREŞTI. Într-un raport pe semestrul I al anului 1977, emis de Direcţia I a Securităţii la 20 iunie, se specifica: “Problema cunoaşterii activităţii ziariştilor străini cît se află în ţara noastră şi în acest semestru a constituit una dintre laturile principale din activitatea noastră. În perioada la care se referă raportul, afluenţa unor ziarişti străini, în special spre Bucureşti, a fost destul de mare, peste 600. Reţeaua informativă a fost bine orientată şi în direcţia culegerii de informaţii şi influenţării pozitive a unor ziarişti străini, în special cu ocazia prezenţei în ţara noastră a unor ziarişti străini după seismul din martie a.c. Cu ocazia prezenţei în ţară a unui număr mare de ziarişti stăini, s-a organizat grup de presă în care au fost incluse persoane din reţeaua noastă sau din rîndul relaţiilor personale. Prin intermediul lor s-a realizat supravegherea informativă, cît şi culegerea de informaţii de la ziariştii străini.
Instituţiile care răspund de ziariştii străini, cu excepţia MAE, nu au nici un fel de cunoştinţe des-pre orientarea politică a celor care vin, orientîndu-se numai după cele declarate de cei în cauză. Din această cauză, nu se poate desfăşu-ra o activitate eficientă de influenţare. Au fost situaţii cînd au venit în ţară ziarişti cu concepţii profund ostile regimului socialist, necunoscîndu-se acest aspect a fost primit în modul cel mai cordial, cum a fost cazul ziariştilor Michael Dobbs şi William Becher, care au lăsat să se înţeleagă că acceptă punctul de vedere al «Agerpres» cu privire la aşa-zisa mişcare a disidenţilor din R.S. România, iar la întoarcere au scris articole tot de pe poziţiile lor ostile.
Pentru viitor, propunem următoarele acţiuni mai principale:
Efectuarea unei noi recrutări din rîndul persoanelor care prin atribuţiile de serviciu intră în contact cu ziariştii străini şi terminarea fişării tuturor datelor care le posedăm despre gazetarii care ne-au vizitat ţara”.
CONTRA “EUROPEI LIBERE”. În acelaşi raport, se enunţau normele de urmărire a activităţii “Radio Europa Liberă”, post care a realizat ample materiale pe tema cutremurului şi a gestionării calamităţii de către autorităţile comuniste: “Cu începere din anul 1977, a intrat în preocuparea noastră şi problema postului de radio «Europa Liberă». În acest scop, au fost realizate următoarele acţiuni mai principale:
– Împreună cu Direcţia a III-a s-a întocmit un plan de acţiune în vederea prevederii şi contracarării scurgerii de informaţii către acest post, care se află în curs de executare.
– S-a început întocmirea unui documentar cu privire la persoanele care încadrează secţia română a postului de radio”.
Vigilenţă contra ziariştilor străiniDupă cutremurul din 1977, Securitatea a fost mult mai “vigilentă” cu ziariştii străini: “În rîndul personalului din Radioteleviziune, îndeosebi în redacţii, se constată unele atitudini de neglijenţă faţă de problemele apărării secretului de serviciu, fapt ce poate fi exploatat de persoane rău intenţionate. Nu există un loc special amenajat pentru primirea ziariştilor străini. Sugerăm ca amenajarea de asemenea spaţii să se facă în locuri pretabile lucrului cu publicul, înlăturîndu-se posibilitatea ca persoanele străine să pătrundă în punctele vulnerabile” (notă din 8 decembrie 1981)
